16:1 Trimiteti miei carmuitorului tarii, trimiteti-i din Sela, prin pustie, la muntele fiicei Sionului!
Trimiteti miei. Pe cand Moabul fusese supus de Omri si de Ahab, ii platea tribut lui Israel sub forma de miei si berbeci (2Regi 3,4). Acum Moab era chemat sa trimita un tribut asemanator lui Iuda.
Din Sela. Vezi comentariul la 2Regi 14,7; comp. Ieremia 48,28. Sela inseamna ,,stanca” si este considerat a fi numele capitalei Edomului. Poporul Moabului fusese nevoit sa-si paraseasca cetatile, sa fuga in pustietate si sa-si faca locuintele printre stanci. Acum, in starea lor jalnica, ei erau chemati sa recunoasca suprematia ,,muntelui fiicei Sionului” prin plata tributului.
16:2 Ca o pasare fugara, izgonita din cuib, asa vor fi fiicele Moabului, la trecerea Arnonului.
O pasare fugara. O descriere vie a refugiatilor din Moab care nu stiau incotro sa se duca pentru a gasi adapost.
16:3 Si vor zice: Sfatuieste, mijloceste, acopera-ne ziua in amiaza mare cu umbra ta, ca noaptea neagra, ascunde pe cei ce sunt urmariti, nu da pe fata pe cei fugiti!
Sfatuieste [KJV: ,,Ia sfat”]. Unii considera ca aceste cuvinte sunt adresate Sionului de catre moabiti, care fusesera constransi sa-si paraseasca tara; altii, ca este un sfat dat de profet poporului smerit al Moabului. Ultima varianta este mai probabila. Aducand pedeapsa asupra Moabului, Domnul ii sfatuieste acum pe locuitorii cuprinsi de spaima ai acestuia cu privire la calea care trebuie urmata. De aici inainte ei trebuie sa se poarte cu dreptate si sa dea dovada de mila fata de vecinii lor. In ziua nenorocirii lui Iuda, poporul Moabului se bucurase de necazul care se abatuse asupra poporului lui Dumnezeu (vezi Ieremia 48,27; Tefania 2,8). Acum Domnul ii indeamna sa arate bunatate fata de Iuda si sa nu traga foloase de pe urma exilatilor constransi sa caute refugiu in Moab. Ca si umbrele noptii, ei trebuie sa-i ascunda pe refugiati si sa nu-i tradeze urmaritorilor.
16:4 Lasa sa locuiasca pentru o vreme la tine cei goniti din Moab, fii un loc de scapare pentru ei impotriva pustiitorului! Caci apasarea va inceta, pustiirea se va sfarsi, cel ce calca tara in picioare va pieri.
Sa locuiasca… la tine. Moab este indemnat sa le ingaduie exilatilor din Iuda sa se refugieze in mijlocul sau si sa-i ascunda de aceia care le cautau nimicirea. Solia aceasta i-a fost adresata Moabului cu o suta de ani inainte ca babilonienii sa aduca judecatile asupra lui Iuda, cand mii de iudei au cautat refugiu in Moab (Ieremia 40,11). La data aceea, insa, sfatul acesta n-a fost luat in seama, iar moabitii au avut o vie placere de mizeriile care se abatusera asupra lui Iuda (Ieremia 48,26.27). Din cauza aceasta, o judecata ingrozitoare va veni asupra Moabului (Tefania 2,8.9).
16:5 Si atunci un scaun de domnie se va intari prin indurare; si se va vedea sezand cu credinciosie, in casa lui David, un judecator, prieten al dreptului si plin de ravna pentru dreptate.
Prin indurare. Cuvintele versetului 4 si indemnul dat Moabului sunt valabile si pentru imparatia lui Hristos. Profetul pare sa priveasca inainte catre un timp cand un reprezentant al casei lui David, Mesia (vezi comentariul la cap. 11,1), va guverna Moabul. Indurarea, nu cruzimea, este ceea care aduce siguranta, pace si prosperitate popoarelor de pe pamant. Daca Moabul va fi indurator, tronul lui va fi intarit; daca nu, natiunea este sortita pieirii. Tocmai din cauza ca Domnul a ,,auzit ocarile Moabului” impotriva poporului Sau, El a declarat ca ,,Moabul va fi ca Sodoma” si a vestit ca El ,,va fi grozav impotriva lor” (Tefania 2,8.9.11).
16:6 Auzim ingamfarea mandrului Moab, fudulia si fala lui, trufia si laudarosia lui.
Ingamfarea mandrului Moab. Mandria si aroganta erau slabiciunile cele mai importante ale Moabului si principalele motive ale distrugerii sale (vezi Ieremia 48,29; Tefania 2,10).
Laudarosia lui. Compara Ieremia 48,30. Laudele lui Moab erau mincinoase, si urma sa fie dovedite cu totul zadarnice.
16:7 De aceea geme Moabul pentru Moab, toti gem; suspinati pe daramaturile Chir-Haresetului, adanc mahniti;
Geme Moabul. Daca Moabul ar fi luat seama la sfatul Domnului, tronul lui ar fi fost intarit in dreptate si indurare, dar intrucat a refuzat, rezultatul urma sa fie nenorocire si distrugere. Intreaga natiune se va tangui in agonie la sosirea ceasului judecati.
Daramaturile [KJV: ,,Temeliile”]. Literal, ,,turte de stafide”. Posibil ca turtele presate de stafide sa fi fost unul dintre produsele principale ale Chir-Haresetului, iar oamenii de aici sunt adanc mahniti pentru pierderea principalelor mijloace de trai.
16:8 caci campiile Hesbonului lancezesc; stapanii neamurilor au sfaramat butucii viei din Sibma, care se intindeau pana la Iaezer, si se incalceau prin pustie: mladitele ei se intindeau si treceau dincolo de mare.
Hesbonului. Vezi comentariul la cap. 15,4.
Sibma. Cetatea aceasta ii fusese alocata lui Ruben (Numeri 32,37.38; Iosua 13,15.19) si era vestita pentru strugurii ei (Ieremia 48,32). Viile acestui tinut frumos si prosper au fost distruse de invadatorii cruzi. Cetatea Sibma era aproape de Hesbon, asezarea fiind incerta. Imaginea mladitelor butucilor de vie moabiti intinzandu-se in diferite directii sugereaza probabil locurile unde erau exportate produsele viilor sale, sub forma turtelor de stafide.
La Iaezer. Adica, mladitele viei infloritoare din Hesbon si Sibma se intindeau spre miaza-noapte pana la Iaezer, o cetate la granita nordica (la vest sau nord-vest de Rabat-Amon), initial in Galaad (Numeri 32,1.3.35; 2Samuel 24,5; 1Cronici 26,31). Ele se intindeau spre rasarit in Pustiul Arabiei, iar spre apus traversau Marea Moarta pentru a reapare pe povarnisurile de la En-Ghedi (Cantarea Cantarilor 1,14). Cuvintele lui Isaia descriu viile infloritoare si intinse ale Hesbonului si Sibmei ca alcatuind o singura vie ce se intindea in toate partile (vezi Ieremia 48,32).
16:9 De aceea plang pentru via din Sibma, ca pentru Iaezer; va ud cu lacrimile mele, Hesbonule si Eleale! Caci peste culesul roadelor voastre si peste secerisul vostru a cazut un strigat de razboi!
A cazut un strigat de razboi. Ultima parte a v. 9 zice, literal, ,,caci asupra roadelor tale de vara si asupra secerisului tau a cazut un strigat”. In vreme de pace si prosperitate strigatul ar fi cel vesel culegatorilor, dar in vreme de razboi (vezi comentariul la v. 7) el urma sa fie strigatul navalitorului punand stapanire pe recolta si distrugand pomii si butucii de vie. Targumurile spun ,,un jefuitor a cazut”. Profetul se uneste cu locuitorii Moabului pentru a plange pentru suferintele lor.
16:10 S-a dus bucuria si veselia din campii! Si in vii, nu mai sunt cantece, nu mai sunt veselii! Nimeni nu mai calca vinul in teascuri. Am facut sa inceteze strigatele de bucurie la cules.
Bucuria. Timpul strangerii roadelor din ogoare si vii era un timp de neretinuta bucurie si sarbatoare. In schimb, lacrimile urmau sa ia locul veseliei.
16:11 De aceea imi plange sufletul pentru Moab ca o harfa si inima pentru Chir-Hares;
Sufletul [KJV: ,,Maruntaiele”]. Maruntaiele erau socotite de evrei ca fiind locul emotiilor (vezi comentariul la Geneza 43,30). Aici emotiile sunt descrise ca vibrand asemenea coardelor plangatoare ale unei lire care canta un jalnic cantec funerar. Profetul simpatizeaza cu poporul impotriva caruia profetizeaza.
16:12 si cand se va arata Moabul, obosindu-se pe inaltimi si va intra in locasul sau cel sfant sa se roage, nu va putea sa capete nimic!
Moabul, obosindu-se. Cand Moabul se infatiseaza pe inaltimea zeului sau, chiar daca se osteneste cu descantece si cu rugaciuni, Chemos nu raspunde (vezi 1Regi 18,26-29).
16:13 Acesta este cuvantul, pe care l-a rostit Domnul de multa vreme asupra Moabului.
De multa vreme. Literal, ,,de atunci”, o expresie idiomatica ebraica insemnand, ,,mai inainte”, ,,de demult”, ,,in trecut”. In cap. 48,3.5.7, ea este tradusa: ,,de multa vreme”, ,,de mult”, ,,din trecut”, iar in 2Samuel 15,34, ,,odinioara”. Sensul aici este ca solia lui Isaia nu este decat o repetare a unor solii care fusesera date mai inainte.
16:14 Iar acum Domnul vorbeste, si zice: In trei ani, ca anii unui simbrias, slava Moabului va fi dispretuita, impreuna cu toata aceasta mare multime; si ce va ramane, va fi putin lucru, aproape nimic.
In trei ani. Avertizarile anterioare cu privire la judecata impotriva Moabului fusesera nedefinite in ce priveste timpul.
Anii unui simbrias. Un simbrias lucreaza numai atata timp cat cere contractul lui. Probabil ca el nu va ramane peste timpul acela. Asa va fi cu judecata care va cadea in curand asupra Moabului. Un timp a fost stabilit pentru acea judecata, iar aceasta probabil nu va fi amanata.
Putin lucru, aproape nimic. Moabul nu va fi complet distrus. O ramasita va fi lasata, insa va fi mica si slaba.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 3, 4 MH 188