Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Isaia

Isaia, 15


15:1 Prorocie impotriva Moabului. Chiar in noaptea cand este pustiit, Ar-Moabul este nimicit! Chiar in noaptea cand este pustiit, Chir-Moabul este nimicit!

Proorocie impotriva Moabului. In capitolele 15 si 16 Isaia are o profetie impotriva vecinului rasaritean al lui Iuda, Moabul. Putine lucruri se cunosc despre geografia politica si istoria Moabului, si in consecinta multe amanunte din profetia aceasta nu sunt clare. Israelul si Moabul erau deseori in razboi intre ele. Vestita Piatra Moabita, gasita in ruinele de la Dibon in 1868 (vezi Vol. I, p. 120, 121; Vol. II, p. 864, 865) vorbeste despre supunerea Moabului fata de Omri si Ahab si despre revolta lui cu succes sub regele sau Mesa (vezi 2Regi 3,4-7). Cetati ca Dibon, Nebo, Medeba, Iahat (Yahas) si Horonaim (Hauronen) mentionate in profetia aceasta (Isaia 15,2, 4, 5) sunt amintite si pe Piatra Moabita. O judecata similara asupra Moabului, imbracata intr-un limbaj similar, se gaseste in Ieremia 48.

Ar. Ebr. ’ar, considerat o varianta a lui ’ir, care inseamna ,,cetate”. Nu se cunoaste nici o cetate numita de Ar. Compara ,,cetatea Moabului” din Numeri 22,36.



15:2 Poporul se suie la templu si la Dibon, pe inaltimi, ca sa planga; Moabul se boceste: pe Nebo si pe Medeba toate capetele sunt rase, si toate barbile sunt taiate.

Dibon. La Dibon a fost gasita Piatra Moabita (vezi comentariul la v. 1). Cetatea aceasta este la aproximativ 19 km est de Marea Moarta si la 5,2 km nord de Arnon. Nebo si Medeba sunt situate aproape de capatul nordic al Marii Moarte. Pe vestita Piatra Moabita, regele Mesa se lauda ca i s-a poruncit de catre Chemos sa cucereasca Nebo de la Israel, si ca a pus mana pe cetate si a ucis 7.000 de barbati, femei si copii, pe care i-a inchinat dumnezeului sau. Medeba este mentionata de Mesa ca fiind cucerita de Omri si ocupata de el si de Ahab, fiul lui, timp de multi ani.

Rase [KJV: ,,Plesuvie”]. Capetele si barbile erau rase ca semn de adanca intristare. Obiceiul acesta s-ar putea sa fi avut o semnificatie idolatra, intrucat israelitilor le era interzis sa-l practice (Levitic 19,27; 21,5; Deuteronom 14,1; comp. Ieremia 7,29; 16,6; Ezechiel 7,18; Mica 1,16).



15:3 Pe ulite, sunt incinsi cu saci, pe acoperisuri si in piete, totul geme, si se topesc plangand.

Verset ce nu a fost comentat.

15:4 Hesbonul si Eleale tipa de li se aude glasul pana la Iahat, chiar si razboinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groaza.

Hesbonul. Sunetul plansului de jale urma sa se auda pana mai departe spre nord. Hesbonul (Tell Hesban) se afla cam la 9,6 km nord de Medeba si cam la 24,5 km est-nord-est de gura de varsare a Iordanului. Eleale se afla pe varful unui deal, la 2,7 km nord-est de Hesbon. Cand israelitii au ocupat initial tara, teritoriul i-a cazut lui Ruben (Numeri 32,3.37), dar mai tarziu a fost preluat de Moab (vezi Isaia 16,9; Ieremia 48,34). Asezarea lui Iahat nu este sigura, dar s-ar putea sa fi fost aproape de Medeba. Israelitii biruisera pe Sihon, regele amoritilor, in locul acesta (Numeri 21,23.24; Deuteronom 2,32.33; Judecatori 11,20.21) si fusese dat lui Ruben (Iosua 13,15.18). Potrivit cu Piatra Moabita, Iahat a fost cartierul general al israelitilor in lupta lor contra lui Mesa, dar a fost cucerit de catre Mesa si adaugat teritoriului Dibon.

Razboinicii Moabului. Atat de teribila este lovitura data Moabului, incat si razboinicii sunt apucati de panica si striga de groaza. Aceia care ar trebui sa ajute sunt lipsiti de puterea de a face aceasta, aceia care ar trebui sa fie primii in ce priveste curajul sunt plini de spaima.

Sufletul plin de groaza. Literal, ,,sufletul lui va tremura”.



15:5 Imi plange inima pentru Moab, ai carui fugari alearga pana la Toar, pana la Eglat-Selisia; caci suie, plangand, suisul Luhitului, si scot tipete de durere pe drumul Horonaimului.

Inima. Atat de grozava este scena care este zugravita in fata profetului, incat propria lui inima se umple de compasiune, iar el striga in simpatie fata de oamenii loviti.

Toar. Cetatea aceasta era probabil aproape de extremitatea nordica a Marii Moarte. Ea a fost temporar crutata pe vremea nimicirii Sodomei si Gomorei, mai tarziu distrusa, si apoi, dupa cate se pare, rezidita (vezi comentariul la Geneza 19,22-24.30).

Eglat-Selisia. Printr-o reconstituire a textului ebraic, Eglath shelishiyyah, ,,Eglat al treilea”, iar in cazul acesta este vorba de un oras in apropiere de Toar.

Luhitului. Compara Ieremia 48,5. Locul cetatii este necunoscut.

Horonaim. Acesta este mentionat de Mesa pe Piatra Moabita (vezi comentariul la v. 1) ca o cetate cucerita de el sub indrumarea lui Chemos. Cetatea este mentionata din nou in Ieremia 48,3.5.34.



15:6 Caci apele Nimrim sunt pustiite, s-a uscat iarba, s-a dus verdeata, si nu mai este nici un fir verde.

Apele Nimrim. De asemenea mentionate in Ieremia 48,34 fiind probabil locul unui rezervor folosit pentru irigatii. Se crede ca era un rau care se varsa in Marea Moarta pe tarmul ei de sud-est. Cand rezervorul a fost distrus, pustiirea s-a raspandit in toata zona respectiva.



15:7 De aceea strang ce le mai ramane, si isi stramuta averile dincolo de paraul salciilor.

Paraul salciilor. Situatia disperata din Moab i-a determinat pe locuitori sa fuga din tara si sa-si faca salas intr-un loc numit ,,paraul salciilor”. Nu se stie unde era asezat acest parau.

15:8 Caci tipetele inconjura hotarele Moabului; bocetele lui rasuna pana la Eglaim, si urletele lui rasuna pana la Beer-Elim.

Eglaim. Nici unul din locurile mentionate in v. 8 nu a fost identificat cu exactitate.



15:9 Apele Dimonului sunt pline de sange, si voi trimite peste Dimon noi nenorociri; un leu va veni impotriva celor scapati ai Moabului, impotriva ramasitei din tara.

Apele Dimonului. Locul acesta nu a fost identificat. Este posibil sa fie acelasi cu Dibonul (v. 2), caz in care ,,apele” s-ar referi la Arnon. Unii il iau drept un parau aproape de Madmena. Voi trimite… noi nenorociri. Oricat de mare ar fi fost judecata sangelui, alte nenorociri urmau sa vina. Leul este un posibil simbol al invadatorilor de mai tarziu (vezi Ieremia 4,7; 5,6).