13:1 Prorocie impotriva Babilonului, descoperita lui Isaia, fiul lui Amot.
Proorocie [KJV: ,,Povara”]. Sau ,,greutate”; tehnic, ca aici, ,,oracol”, ,,solie solemna”. Acest titlu este adesea folosit de Isaia pentru solii date contra diferitelor puteri (vezi capitolele 15,1; 17,1; 19,1; 21,1; 22,1; 23,1). ,,Povara” sau ,,proorocia” aceasta continua pana la cap. 14,28 (vezi comentariul la cap. 14,1). Ea a fost data in anul 716/715 (vezi comentariul la cap. 14,28). Dupa o serie de solii impotriva lui Iuda si a Ierusalimului, Isaia isi indreapta acum atentia catre natiunile inconjuratoare. Sectiunea aceasta include capitolele 13-23. Aceste solii nu au fost date in primul rand natiunilor mentionate in ele, ci chiar poporului lui Dumnezeu, Israel, pentru ca el sa poata intelege purtarea lui Dumnezeu fata de natiunile din jurul lui. Isaia incepe cu Babilonul si continua cu natiuni ca Moabul, Etiopia si Tirul. In perioada patriarhala Babilonul fusese puterea cea mai mare a Orientului. Dar, cam la 800 de ani inainte de vremea lui Isaia, Babilonul trecea printr-o stare de eclipsa, in timp ce natiuni precum Egiptul, Asiria si Imperiul Hitit ocupau pozitii dominante in treburile Orientului Apropiat.
Desi pe timpul lui Isaia era un vasal al Imperiului Asirian, Babilonul incepea sa-si recastige puterea pierduta, si dupa inca un secol avea sa fie din nou natiunea de seama a Asiei Apusene. In 729/728 Tiglat-pileser al III-lea al Asiriei a devenit rege al Babilonului, domnind sub numele de Pulu, iar in 709 Sargon a devenit rege al Babilonului. In cursul domniilor lui Sargon si Sanherib, Merodac-baladan al Babilonului a reprezentat o amenintare serioasa pentru puterea asiriana. El a fost in mod repetat alungat din Babilon, dar a revenit mereu. Merodac-baladan a fost cel care cauta
o alianta cu Ezechia, pentru a-l ajuta in luptele sale contra Asiriei. Infuriat de desele revolte ale Babilonului, Sanherib, in 689, a nimicit cetatea, reconstruita mai tarziu in acelasi secol. Cu privire la perioada aceasta, vezi Vol. II, p. 61-65, 87, 88, 156, 157.
13:2 Ridicati un steag pe un munte gol, inaltati glasul spre ei, faceti semne cu mana, ca sa vina la portile asupritorilor!
Ridicati un steag. Dumnezeu urma sa dea semnalul pentru nimicirea Babilonului. El a fost Cel care a dirijat in asa fel treburile printre natiuni, incat o putere dupa alta urma sa-si indrepte atentia contra mandrei si nelegiuitei cetati pana cand, in cele din urma, avea sa fie pe deplin distrusa. Un steag asezat pe un munte era vizibil in mod clar, si asa a fost cu semnalul Domnului cu privire la prapadul Babilonului. Miscarea mainii, prin scuturare sau fluturare era un gest de manie amenintand cu pedepsirea cetatii (vezi comentariul la cap. 10,32).
13:3 Am dat porunca sfintei Mele ostiri zice Domnul am chemat pe vitejii Mei la judecata maniei Mele, pe cei ce se bucura de marimea Mea.
Sfintei Mele ostiri. Sau ,,cei sfintiti ai Mei” (KJV), ,,cei dedicati ai Mei”, ,,cei consacrati ai Mei” (RSV) – cei pusi deoparte pentru indeplinirea unei anumite sarcini. Asirienii (Isaia 10,5), babilonienii (Ieremia 25,9; Habacuc 1,6) si mai tarziu mezii si persii (Isaia 13,17; 45,1-4; comp. Daniel 5,30.31) au fost randuiti sa-si indeplineasca rolurile incredintate pe scena istoriei.
Cei ce se bucura de marimea Mea. Literal ,,falosii mei triumfatori”. Asiria (vezi cap. 10,7-14) si Babilonul (vezi Daniel 4,30; 5,20-28) erau falosi si aroganti in exercitarea puterii ingaduite lor de catre Cer.
13:4 Un vuiet se aude pe munti, ca vuietul de popor mult; se aude o zarva de imparatii, de neamuri adunate. Domnul ostirilor Isi cerceteaza oastea care va da lupta.
Vuietul de popor mult. Literal ,,vuiet de tumult”.
Munti. In ebraica cap. 13 este poetic. Isaia probabil foloseste ,,munti” intr-un sens poetic simplu. Este improbabil ca acestia sa fie ,,munti” simbolici deoarece aceasta nu este o profetie simbolica.
Cerceteaza oastea [KJV: ,,Aduna oastea”]. Vezi Ieremia 50,9.10.14.29-31; Ezechiel 38,14-16; Ioel 3,1.2.9-17; Tefania 3,8; Zaharia 14,2.3; Apocalips 16,13.14; 17,14.17; 19,11-21. Oastea este adunata in vederea bataliei contra Babilonului. Sa nu uitam ca Isaia 13 este intitulat ,,proorocie impotriva Babilonului” (v. 1), si ca acest capitol este in intregime o prezicere literala a caderii si pustiirii Babilonului literal. Insa scriitorii Noului Testament au prezentat caderea Babilonului literal ca un tip al caderii Babilonului mistic (vezi Apocalips 14,8; 17,16; 18,4; 19,2). Prin urmare, descrierea data aici caderii Babilonului literal poate fi si ea considerata ca descriind caderea Babilonului mistic in masura in care Inspiratia a aplicat amanuntele la caderea Babilonului mistic. Cu privire la dubla implinire a anumitor preziceri, vezi comentariul la Deuteronom 18,5; vezi de asemenea p. 35).
13:5 Ei vin dintr-o tara departata, de la marginea cerurilor: Domnul si uneltele maniei Lui vor nimici tot pamantul.
Uneltele. Adica, mijloacele lui Dumnezeu de a aduce pedeapsa asupra Babilonului. Compara plagile revarsate asupra Egiptului si ,,mania” lui Dumnezeu impotriva altor natiuni la sfarsitul lumii (vezi Exod 7,19 pana la 12,30; Isaia 26,20; 34,2-8; Naum 1,5-7; Apocalips 14,10; 15,1).
13:6 Gemeti! caci ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic!
Ziua Domnului. Expresia aceasta apare de cel putin douazeci de ori in scrierile diferitilor profeti ai Vechiului Testament. Ea se foloseste intotdeauna cu referire la un timp de judecata divina asupra unei cetati sau natiuni (nu asupra unor persoane individuale), sau in cele din urma asupra locuitorilor lumii intregi. Spre deosebire de aceasta, asa-numita ,,zi a omului” este descrisa in Scriptura ca ,,ziua mantuirii” (Isaia 49,8; 2Corinteni 6,2), vremea potrivita (Psalmi 69,13; Isaia 49,8), un timp cand punerea la proba pentru oameni, ca indivizi sau ca natiuni, inca mai zaboveste (vezi Psalmi 95,7, 8; Evrei 4,7).
Dimpotriva, ,,ziua Domnului” este momentul cand, din punct de vedere istoric, timpul de proba al unei cetati sau natiuni se incheie, si cand in final soarta tuturor oamenilor este pentru totdeauna fixata. In timpul ,,zilei mantuirii” oamenii si natiunile sunt liberi sa-si exercite puterea conferita de Dumnezeu pentru a alege intre bine si rau, dar o data cu sosirea ,,zilei Domnului” voia lui Dumnezeu devine suprema, ne mai fiind limitata de exercitarea vointei omenesti.
,,Ziua Domnului” impotriva lui Iuda (vezi Isaia 2,12; Ioel 1,15; 2,1; Tefania 1,7) era astfel ziua cand, ca natiune, nu-i mai era ingaduit sa continue pe calea ei stricata, iar judecata divina ii era aplicata (vezi Ezechiel 12,21-28). Acelasi lucru era valabil si pentru regatul nordic, Israel (Amos 5,18), pentru Egipt (Ezechiel 30,3), Edom (Obadia 15) si alte natiuni ale antichitatii (vezi Daniel 5,22-31). Ceea ce se intampla cu o cetate sau natiune intreaga cand vine ,,ziua Domnului” este similar in multe privinte cu ceea ce se va intampla cu intreaga lume la sfarsitul timpului ei de proba. In Matei 24, de pilda, descrierea pe care o face Domnul Hristos ,,zilei Domnului” asupra cetatii Ierusalimului si asupra natiunii iudaice este vadit similara, in multe privinte, cu ceea ce se va intampla cu intreaga lume la vremea ,,venirii” lui Hristos, ,,si a sfarsitului lumii” (Matei 24,3; Luca 21,20; comp. Matei 24,30). Asadar, principiile care se aplica atunci cand vine ,,ziua Domnului” pentru orice cetate sau natiune se aplica si atunci cand ,,ziua Domnului” vine pentru lume ca un tot, iar o descriere profetica din Vechiul Testament a destinului vreunei cetati sau natiuni vechi purtand titlul de ,,ziua Domnului” se aplica, in principiu, si la ,,ziua cea mare a Domnului” (Tefania 1,14) la sfarsitul veacului. Avand in vedere faptul ca scriitorii din Noul Testament fac din soarta vechiului Babilon un tip al destinului Babilonului spiritual (vezi comentariul la Isaia 13,4), si pentru ca ei aplica expresia ,,ziua Domnului” la timpul cand Hristos se va intoarce pe pamant in vederea judecatii (1Corinteni 5,5; 2Corinteni 1,14; 1Tesaloniceni 5,2; 2Petru 3,10), ,,ziua Domnului” impotriva Babilonului, asa cum este descrisa in Isaia 13 este, in multe privinte, si o descriere a ,,zilei celei mari a Domnului de la sfarsitul veacului”.
Vine ca o pustiire. ,,Ziua Domnului” nu este amintita niciodata in Scripturi ca un timp cand oamenii vor avea o a doua sansa, un nou prilej de a accepta mantuirea. ,,Ziua Domnului” este intotdeauna, fara exceptie, o zi de judecata, o zi de distrugere, o zi de intuneric (vezi Ioel 1,15; 2,1.2; Amos 5,18-20; etc.).
13:7 De aceea toate mainile slabesc, si orice inima omeneasca se topeste.
Slabesc [KJV: ,,Lesina”]. Literal, ,,se relaxeaza”, ,,cad jos”, ,,lancezesc”. Aceasta postura a mainilor reflecta sentimente de descurajare, neajutorare, si uneori, ca aici, deznadejde. Oamenii aflati in descurajare si groaza extrema, lasa mainile sa le cada in jos de-a lungul trupului (vezi Evrei 12,12).
13:8 Ei sunt napaditi de spaima; ii apuca chinurile si durerile; se zvarcolesc ca o femeie in durerile nasterii, se uita unii la altii incremeniti; fetele lor sunt rosii ca focul.
o femeie in durerile nasterii, se uitaunii la altii incremeniti; fetele lor sunt rosii ca focul.
O femeie in durerile nasterii. Aceasta figura de stil apare adesea ca o descriere a chinului si durerii cumplite (vezi Psalmi 48,6; Ieremia 4,31; 6,24; 13,21; 49,24; 50,43).
Ca focul. Cand oamenii se uita unii la altii cu totul ingroziti, cu ochii sticlind de frica, groaza tasneste cu intensitatea unei flacari.
13:9 Iata, vine ziua Domnului, zi fara mila, zi de manie si urgie aprinsa, care va preface tot pamantul in pustiu, si va nimici pe toti pacatosii de pe el.
Ziua Domnului. Vezi comentariul la v. 6.
Preface tot pamantul in pustiu. Pacatul nu duce la viata si prosperitate, ci la pustiire, ruina si moarte. Pacatul a pustiit natiuni candva prospere, ca Asiria si Babilonul, si a nimicit multe dintre cele mai mari cetati ale pamantului, iar in cele din urma va pustii intregul pamant. Aceasta profetie, la inceput o descriere a Babilonului literal, este aplicata de catre scriitori ai Noului Testament la pustiirea Babilonului mistic la a doua venire a lui Hristos (vezi comentariul la v. 4).
Va nimici pe toti pacatosii. Nimicirea pacatosului nu este, asa cum gandesc unii, un act arbitrar al lui Dumnezeu. Dumnezeu ii iubeste pe pacatosi si cauta sa-i mantuiasca (Ezechiel 18,23.31.32; 2Petru 3,9). Dar ceea ce in cele din urma ii nimiceste pe pacatosi este pacatul. Oamenii care umbla pe caile nelegiuirii, in cele din urma ajung atat de stricati, atat de cruzi, atat de lipsiti de ratiune, incat masurile pe care ei le iau ca sa nimiceasca pe cei din jurul lor, cuprind totul intr-o soarta comuna. ,,Daca varsa cineva sangele omului si sangele lui sa fie varsat de om”. (Geneza 9,6). ,,Toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri” (Matei 26,52; comp. Apocalips 13,10). Istoria a dovedit ca afirmatiile acestea sunt adevarate. Babilonul a scos sabia si a pierit de ea. Lucrul acesta a fost adevarat si cu privire la hititi, Asiria, Grecia si Roma. Intr-o zi, principiul acesta va sigila soarta lumii pacatoase.
13:10 Caci stelele cerurilor si Orionul nu vor mai straluci; soarele se va intuneca la rasaritul lui, si luna nu va mai lumina.
Stelele. O intunecime supranaturala in care luminatorii cerului isi retrag lumina este adesea mentionata ca unul dintre fenomenele care insotesc marea si grozava ,,zi a Domnului” (Ioel 2,10.11; 3,15.16; Amos 8,9; vezi si Matei 24,29; Marcu 13,24.25; Luca 21,25; Apocalips 6,12.13; GC 636, 637). Vezi EW 41.
13:11 Voi pedepsi zice Domnul lumea pentru rautatea ei, si pe cei rai pentru nelegiuirile lor; voi face sa inceteze mandria celor trufasi, si voi dobori semetia celor asupritori.
Voi pedepsi… lumea. Dreptatea cere ca raul sa fie pedepsit. Dumnezeu este drept si nu va ingadui ca nelegiuirea oamenilor sa treaca nepedepsita. Pacatosii trebuie sa-si dea seama ca o zi a socotelilor pentru faptele lor rele va veni cu siguranta (vezi Eclesiastul 8,11).
13:12 Voi face pe oameni mai rari decat aurul curat, si mai scumpi decat aurul din Ofir.
Mai scumpi. Sau, ,,mai rari”. Judecata asupra nelegiuitilor atrage dupa sine o depopulare a pamantului, si il lasa ca o ruina trista (v. 9). Numai ramasita dreapta va scapa de nimicirea generala. Putini la numar, ei vor fi tot atat de ,,scumpi” sau ,,rari”, ca aurul curat de Ofir.
13:13 Pentru aceasta voi clatina cerurile, si pamantul se va zgudui din temelia lui, de mania Domnului ostirilor, in ziua maniei Lui aprinse.
Clatina cerurile. Cu privire la caderea Babilonului literal, versetele 13 si 14 sunt o descriere figurata a pustiirii depline descrisa mai literal in versetele 19-22. Cu privire la sfarsitul lumii ele sunt literale (vezi Evrei 12,26; Apocalips 6,14; PP 340). Framantari grozave ale naturii vor marca scenele finale ale istoriei pamantului (vezi Apocalips 6,14; 6,18.21). Ceea ce ,,va clatina cerurile si pamantul” este vocea lui Dumnezeu (GC 637; vezi Isaia 2,21).
Maniei Lui aprinse. Adica, impotriva Babilonului literal (vezi v. 19; vezi comentariul la v. 4). In privinta Babilonului mistic si a sfarsitului lumii, scenele descrise aici constituie evenimentele finale ale celei de a saptea dintre cele sapte plagi de pe urma, in care ,,Dumnezeu Si-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca sa-i dea potirul de vin al furiei maniei Lui” (Apocalips 16,19).
13:14 Atunci, ca o caprioara speriata, ca o turma fara pastor, fiecare se va intoarce la poporul sau, fiecare va fugi in tara lui.
Ca o caprioara speriata. Sau, ,,ca o gazela fugarita” (RSV). Vezi comentariul la v. 4. In zilele de pe urma, nelegiuitii din toate natiunile vor fi imprastiati ca oile fara pastor. Dupa cum animalele inspaimantate cauta locuri care in trecut au fost locuri de adapost si de scapare, tot asa nelegiuitii vor cauta un loc pentru a se ascunde de mania finala a lui Dumnezeu, dar nu vor gasi.
13:15 Toti cei ce vor fi prinsi, vor fi strapunsi, si toti cei ce vor fi apucati, vor cadea ucisi de sabie.
Vor fi strapunsi. Profetul isi continua descrierea plastica a caderii Babilonului, aplicata de catre scriitorii Noului Testament la a doua venire a Domnului Hristos (vezi comentariul la v. 4). Babilonienii fug dinaintea vrajmasilor lor.
13:16 Copiii lor vor fi zdrobiti sub ochii lor, casele le vor fi jefuite, si nevestele lor vor fi necinstite.
Verset ce nu a fost comentat.
13:17 Iata, atat impotriva lor pe Mezi, care nu se uita la argint, si nu poftesc aurul.
Mezi. Pe vremea lui Isaia, Asiria era vrajmasul principal al Babilonului. In anul 689, de pilda, ostirile lui Sanherib au daramat cu totul cetatea aceea (vezi Vol. II, p. 65). Insa regatul mezilor era pe vremea aceea o putere relativ neinsemnata. Aici, profetia prezice un timp cand Media urma sa joace un rol proeminent in caderea Babilonului. Cand Babilonul a cazut in mainile lui Cir in 539, mezii au conlucrat cu persii pentru a realiza caderea lui. In lupta finala, Darius Medul a indeplinit o parte importanta (Daniel 5,31). Isaia a prezis de asemenea partea pe care si Cir avea sa o indeplineasca in lupta impotriva Babilonului (Isaia 44,27.28; 45,1-3). Totusi, ruina finala a Babilonului a venit secole mai tarziu (vezi comentariul la v. 19).
Argint. Mezii sunt descrisi aici ca un popor a carui preocupare principala nu era prada. Ei urmareau Babilonul insusi, si nu erau interesati in primul rand de bogatia lui. Ei cautau putere. Ei veneau nu ca sa se faleasca, ci ca sa biruiasca.
13:18 Cu arcurile lor vor dobori pe tineri, si vor fi fara mila pentru rodul pantecelor: ochiul lor nu va cruta pe copii.
Verset ce nu a fost comentat.
13:19 Si astfel Babilonul, podoaba imparatilor, falnica mandrie a Haldeilor, va fi ca Sodoma si Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu.
Podoaba imparatilor [KJV: ,,imparatiilor”]. Abia la un secol dupa timpul lui Isaia, sub dinastia caldeeana, Babilonul a ajuns la apogeul faimei si la un renume universal pentru splendoarea si frumusetea lui.
Sodoma. Vezi comentariul la Geneza 19,24. Ieremia, care a vazut Babilonul in culmea puterii lui, de asemenea a prezis ca doborarea lui urma sa fie ca a Sodomei si Gomorei (Ieremia 50,40). Nimicirea lui va fi deplina – el nu va mai fi rezidit (Ieremia 51,64). Tot asa va fi cu soarta Babilonului mistic la sfarsitul lumii (Apocalips 18,21). In timpul vietii lui Isaia cetatea Babilon a fost complet distrusa de Sanherib (vezi comentariul la v. 17), dar a fost imediat rezidita de fiul lui Sanherib, Esarhadon. Mai tarziu, cand Nebucadnetar a devenit imparat al Babilonului, el l-a facut una dintre cele mai frumoase cetati ale lumii antice. Cand au cucerit Babilonul in 539, mezii si persii nu au nimicit cetatea, ci au facut din ea capitala lor. La o jumatate de veac mai tarziu, cand cetatea s-a rasculat, Xerxe a distrus-o in parte. De aici inainte ea nu a mai fost pe deplin refacuta, si si-a pierdut intaietatea ei anterioara. Totusi, ea a devenit, intr-o stare partial ruinata, o capitala a lui Alexandru cel Mare dupa ce el a cucerit-o in 331. Aceasta profetie a lui Isaia nu a fost, asadar, implinita decat la cateva secole dupa moartea lui.
Abia in timpul domniei lui Seleucus Nicator (312-280 i.Hr.) peste partea rasariteana a imperiului lui Alexandru (vezi comentariul la Daniel 7,6) si-a pierdut Babilonul locul lui insemnat. Pe la 305 acest imparat a stabilit o noua capitala pe Tigru, la 54 km spre nord-nord-est de Babilon, pe locul localitatii Opis, si a numit-o Seleucia, dupa numele lui. Materialele si parte din populatia noii cetati au fost luate din Babilon, a carui proeminenta a fost astfel permanent pierduta. Totusi, Babilonul a continuat sa mai aiba o oarecare importanta timp de posibil inca doua secole. Pe timpul lui Strabo, pe la 20 i.Hr., sau ceva mai tarziu, cea mai mare parte a cetatii devenise o mare pustietate (Strabo xvi. 1. 5), desi inca locuita. In timpul domniei lui Traian (98-117 d.Hr.) el era numai ruine.
13:20 El nu va mai fi locuit, nu va mai fi niciodata popor in el. Arabul nu-si va mai intinde cortul acolo, si pastorii nu-si vor mai tarcui turmele acolo,
Nu va mai fi locuit. Cand Babilonul a fost in cele din urma distrus, el a devenit o cetate uitata. La un secol dupa Isaia, Ieremia a rostit o prezicere asemanatoare (Ieremia 51,37). Arabul. Termenul ,,arab” este folosit ca o denumire generala a triburilor nomade de beduini care peregrinau incoace si incolo in rasaritul pustiu al Palestinei.
Intinde cortul. De la nimicirea Babilonului in vremurile antice (vezi comentariul la v. 19) locul nu a mai fost ocupat de oameni. Vizitatorii din generatiile trecute raportau uneori ca beduinii din imprejurimi evitau ruinele dintr-o groaza superstitioasa fata de locul acela. Lucrul acesta s-ar putea sa fi fost adevarat in trecut, dar motivul pe care beduinii il dau astazi este pur si simplu ca vechile ruine nu ofera un loc corespunzator pentru locuinte omenesti. Ca si in mileniile trecute, ,,arabul nu-si intinde cortul acolo”.
Cu toate acestea, o colonie de beduini pe locul vechiului Babilon nu ar dezminti prezicerea lui Isaia. Profetul nu era atat de mult preocupat de zidurile lui de necucerit si de palatele lui marete, cat de religia lui pagana, cultura lui pagana, si de puterea lui militara. Descrierea vie pe care i-o face cetatii ca o ruina parasita declara accentuat ca mandrul imperiu al vremurilor sale urma sa dispara de pe pamant. Secolele dau marturie despre acuratetea prezicerii lui Isaia, caci nimic nu a mai ramas din acea civilizatie antica decat ruinele sale. Vezi si comentariul la Ezechiel 26,14.
13:21 ci fiarele pustiei isi vor face culcusul acolo, bufnitele ii vor umple casele, strutii vor locui acolo, si stafiile se vor juca acolo.
Fiarele pustiei. Dupa parasirea de catre oameni, locul vechiului Babilon a devenit locuinta fiarelor salbatice. In loc de barbati puternici si femei frumoase, fiarele pustiei urmau sa locuiasca cetatea.
Bufnitele. Ebr. ’ochim, un cuvant care apare numai aici si al carui semn nu este sigur. Cuvantul ’ochim este considerat a imita strigatul acelei vietati. Unii cred ca aici este vizata bufnita; altii traduc pe ’ochim cu ,,tipatoare”.
Strutii. Ebr. benoth ya’anah, ,,struti”.
Stafiile [KJV: ,,Satiri”]. Ebr. se’irim, pluralul lui sa’ir, literal ,,paros”. Deoarece caprele sunt deosebit de paroase, expresia ,,paroase” a ajuns sa fie folosita ca insemnand ,,capra”. Numele Seir (Geneza 32,3) este de la acelasi cuvant ebraic. Sa’ir a fost folosit mai tarziu cu privire la demoni din mituri, presupusi a avea infatisare de capre, dar nu exista dovada ca Isaia se refera aici la demoni.
Celelalte fapturi amintite in Isaia 13,21.22 sunt animale literale. Asa cum este folosit aici, sa’ir inseamna simplu ,,capra [salbatica]”.
13:22 Sacalii vor urla in casele lui imparatesti pustii, si cainii salbatici in casele lui de petrecere. Vremea lui este aproape sa vina, si zilele nu i se vor lungi.
Sacalii. Ebr. ’iyyim, probabil insemnand ,,sacali” sau ,,hiene”. In locul muzicii vesele a sarbatorilor babiloniene urmau sa se auda printre ruinele vechilor palate urletele jalnice ale diferitelor vietati amintite aici.
Cainii salbatici. Ebr. tannim, ,,sacali”.
Aproape sa vina. Cetatea Babilon a fost complet distrusa de Sanherib in anul 689 i.Hr., in cursul vietii lui Isaia (vezi comentariul la versetele 17, 19). Totusi, acesta nu i-a fost sfarsitul definitiv, intrucat a fost rezidita.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
6 GC 638
7, 8 PP 340
9 EW 66; GC 310; PP 167
11 Ev 219; GC 310; PK 276, 532; PP 340
12 AH 32; GC 193; CH 285; COL 374; DA 287, 790; FE 87; MB 81, 89; MH 182; ML 121, 263; MYP 108; PP 223; SR 49; Te 287; 1T 538; 2T 184, 593; 3T 254;
4T 541 607; 5T 98, 439, 482; 9T 186
13 PP 340
19 Ed 176
19-22 PK 533