13:9 Iata, vine ziua Domnului, zi fara mila, zi de manie si urgie aprinsa, care va preface tot pamantul in pustiu, si va nimici pe toti pacatosii de pe el.
Ziua Domnului. Vezi comentariul la v. 6.
Preface tot pamantul in pustiu. Pacatul nu duce la viata si prosperitate, ci la pustiire, ruina si moarte. Pacatul a pustiit natiuni candva prospere, ca Asiria si Babilonul, si a nimicit multe dintre cele mai mari cetati ale pamantului, iar in cele din urma va pustii intregul pamant. Aceasta profetie, la inceput o descriere a Babilonului literal, este aplicata de catre scriitori ai Noului Testament la pustiirea Babilonului mistic la a doua venire a lui Hristos (vezi comentariul la v. 4).
Va nimici pe toti pacatosii. Nimicirea pacatosului nu este, asa cum gandesc unii, un act arbitrar al lui Dumnezeu. Dumnezeu ii iubeste pe pacatosi si cauta sa-i mantuiasca (Ezechiel 18,23.31.32; 2Petru 3,9). Dar ceea ce in cele din urma ii nimiceste pe pacatosi este pacatul. Oamenii care umbla pe caile nelegiuirii, in cele din urma ajung atat de stricati, atat de cruzi, atat de lipsiti de ratiune, incat masurile pe care ei le iau ca sa nimiceasca pe cei din jurul lor, cuprind totul intr-o soarta comuna. ,,Daca varsa cineva sangele omului si sangele lui sa fie varsat de om”. (Geneza 9,6). ,,Toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri” (Matei 26,52; comp. Apocalips 13,10). Istoria a dovedit ca afirmatiile acestea sunt adevarate. Babilonul a scos sabia si a pierit de ea. Lucrul acesta a fost adevarat si cu privire la hititi, Asiria, Grecia si Roma. Intr-o zi, principiul acesta va sigila soarta lumii pacatoase.