13:6 Gemeti! caci ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic!
Ziua Domnului. Expresia aceasta apare de cel putin douazeci de ori in scrierile diferitilor profeti ai Vechiului Testament. Ea se foloseste intotdeauna cu referire la un timp de judecata divina asupra unei cetati sau natiuni (nu asupra unor persoane individuale), sau in cele din urma asupra locuitorilor lumii intregi. Spre deosebire de aceasta, asa-numita ,,zi a omului” este descrisa in Scriptura ca ,,ziua mantuirii” (Isaia 49,8; 2Corinteni 6,2), vremea potrivita (Psalmi 69,13; Isaia 49,8), un timp cand punerea la proba pentru oameni, ca indivizi sau ca natiuni, inca mai zaboveste (vezi Psalmi 95,7, 8; Evrei 4,7).
Dimpotriva, ,,ziua Domnului” este momentul cand, din punct de vedere istoric, timpul de proba al unei cetati sau natiuni se incheie, si cand in final soarta tuturor oamenilor este pentru totdeauna fixata. In timpul ,,zilei mantuirii” oamenii si natiunile sunt liberi sa-si exercite puterea conferita de Dumnezeu pentru a alege intre bine si rau, dar o data cu sosirea ,,zilei Domnului” voia lui Dumnezeu devine suprema, ne mai fiind limitata de exercitarea vointei omenesti.
,,Ziua Domnului” impotriva lui Iuda (vezi Isaia 2,12; Ioel 1,15; 2,1; Tefania 1,7) era astfel ziua cand, ca natiune, nu-i mai era ingaduit sa continue pe calea ei stricata, iar judecata divina ii era aplicata (vezi Ezechiel 12,21-28). Acelasi lucru era valabil si pentru regatul nordic, Israel (Amos 5,18), pentru Egipt (Ezechiel 30,3), Edom (Obadia 15) si alte natiuni ale antichitatii (vezi Daniel 5,22-31). Ceea ce se intampla cu o cetate sau natiune intreaga cand vine ,,ziua Domnului” este similar in multe privinte cu ceea ce se va intampla cu intreaga lume la sfarsitul timpului ei de proba. In Matei 24, de pilda, descrierea pe care o face Domnul Hristos ,,zilei Domnului” asupra cetatii Ierusalimului si asupra natiunii iudaice este vadit similara, in multe privinte, cu ceea ce se va intampla cu intreaga lume la vremea ,,venirii” lui Hristos, ,,si a sfarsitului lumii” (Matei 24,3; Luca 21,20; comp. Matei 24,30). Asadar, principiile care se aplica atunci cand vine ,,ziua Domnului” pentru orice cetate sau natiune se aplica si atunci cand ,,ziua Domnului” vine pentru lume ca un tot, iar o descriere profetica din Vechiul Testament a destinului vreunei cetati sau natiuni vechi purtand titlul de ,,ziua Domnului” se aplica, in principiu, si la ,,ziua cea mare a Domnului” (Tefania 1,14) la sfarsitul veacului. Avand in vedere faptul ca scriitorii din Noul Testament fac din soarta vechiului Babilon un tip al destinului Babilonului spiritual (vezi comentariul la Isaia 13,4), si pentru ca ei aplica expresia ,,ziua Domnului” la timpul cand Hristos se va intoarce pe pamant in vederea judecatii (1Corinteni 5,5; 2Corinteni 1,14; 1Tesaloniceni 5,2; 2Petru 3,10), ,,ziua Domnului” impotriva Babilonului, asa cum este descrisa in Isaia 13 este, in multe privinte, si o descriere a ,,zilei celei mari a Domnului de la sfarsitul veacului”.
Vine ca o pustiire. ,,Ziua Domnului” nu este amintita niciodata in Scripturi ca un timp cand oamenii vor avea o a doua sansa, un nou prilej de a accepta mantuirea. ,,Ziua Domnului” este intotdeauna, fara exceptie, o zi de judecata, o zi de distrugere, o zi de intuneric (vezi Ioel 1,15; 2,1.2; Amos 5,18-20; etc.).