12:1 In ziua aceea vei zice: Te laud, Doamne, caci ai fost suparat pe mine, dar mania Ta s-a potolit si m-ai mangaiat!
Te laud. Capitolul acesta este un psalm de multumire. El constituie o urmare corespunzatoare a capitolului anterior, in care Mesia realizeaza eliberarea celor drepti din mana asupritorilor lor. Dupa cum cantarea lui Moise (Exod 15) a fost cantata de copiii lui Israel dupa eliberarea lor din Egipt, o alta cantare de eliberare urmeaza sa fie cantata cand ,,Domnul Isi va intinde mana a doua oara, ca sa rascumpere ramasita poporului Sau.” (Isaia 11,11). Imnuri asemanatoare de triumf se gasesc in capitolele 25 si 26. Vezi Apocalips 15,3, unde cei mantuiti din toate neamurile canta o cantare de biruinta dupa victoria lor finala.
12:2 Iata, Dumnezeu este izbavirea mea, voi fi plin de incredere, si nu ma voi teme de nimic; caci Domnul Dumnezeu este taria mea si pricina laudelor mele, si El m-a mantuit.
Dumnezeu este izbavirea mea. Cu prilejul invaziei lui Sanherib, Dumnezeu, nu zidurile inconjuratoare ale Sionului sau ostirile lui Israel, a adus mantuire poporului Sau (cap. 37,33-36). In zilele din urma ramasita credincioasa va fi mantuita de sub puterea vrajmasului prin mana Domnului.
Domnul Dumnezeu [KJV: ,,Domnul Iehova”]. Ebr. Yah Yahweh, o repetare a numelui sfant, mai intai in forma lui prescurtata si apoi intreg. Repetarea s-ar putea sa fie pentru accentuare. Aceasta repetare a numelui divin ii este specifica lui Isaia.
12:3 Veti scoate apa cu bucurie din izvoarele mantuirii,
Izvoarele mantuirii. Pe cand israelitii se aflau in pustie, Dumnezeu i-a adapat la izvoarele de la stanca lovita (Exod 17,6; Numeri 20,8-11). Minunea aceasta a fost mai tarziu sarbatorita printr-o ceremonie impresionanta in Templu, cu prilejul Sarbatorii Corturilor (vezi DA 449). Apa luata din Izvorul Siloe (vezi comentariul la Isaia 8,6) era dusa la Templu intr-un vas de aur si turnata la altarul arderilor de tot. Cand preotii se duceau la izvor, insotiti de un cor de leviti, multi credinciosi ii urmau acolo pentru a bea din apa vie care curgea din izvorul de langa dealul Templului. Isus a facut aluzie la ceremonia aceasta in Ioan 7,37 cand, in ziua de pe urma a sarbatorii, a invitat poporul sa vina la El si sa bea. Hristos este izvorul din care curge apa care va aduce viata si vindecare natiunilor (Ezechiel 47,1; Ioel 3,18; Zaharia 14,8; vezi DA 37).
12:4 si veti zice in ziua aceea: Laudati pe Domnul, chemati Numele Lui, vestiti lucrarile Lui printre popoare, pomeniti marimea Numelui Lui!
Vestiti lucrarile Lui. Poporul lui Dumnezeu este incurajat sa-si aduca aminte de indurarile Lui in favoarea lor si sa povesteasca si altora despre minunatele Lui binecuvantari. Daca ar fi mai multa lauda in mijlocul poporului lui Dumnezeu, ar fi mai putina descurajare si gasire de greseli. Tocmai acela care uita indurarile minunate ale Cerului este cel mai inclinat sa-L uite pe Dumnezeu (Romani 1,21-23) si sa insiste asupra greselilor fratilor sai.
12:5 Cantati Domnului, caci a facut lucruri stralucite: sa fie cunoscute in tot pamantul!
Lucruri stralucite. Faptele indurarii lui Dumnezeu fata de copiii Lui sunt nenumarate. Atunci pentru ce sa nu le rememoram si sa nu cantam laude Domnului pentru stralucitele Sale indurari? Cantarea alunga descurajarea, temerea si ispita si oteleste sufletul contra inselaciunilor diavolului.
12:6 Striga de bucurie si veselie, locuitoare a Sionului, caci mare este in mijlocul tau Sfantul lui Israel.
Sfantul lui Israel. Vezi comentariul la cap. 1,4. Isaia nu a infatisat un Dumnezeu de departe, care S-a izolat intr-un cer sfant, ci un Dumnezeu care locuia impreuna cu poporul Sau (capitolele 57,15; 66,1.2). Faptul ca Dumnezeu a fost cu poporul Lui – Emanuel, ,,Dumnezeu [este] cu noi” – a constituit solia vietii si cuvintelor sale (vezi capitolele 7,14; 8,8.10). Cei eliberati de pacatul dinauntru si de vrajmasii din afara (vezi comentariul la v. 1) nu pot ramane tacuti cu privire la indurarile Cerului. Nu este suficient sa astepti sa stai pe marea de cristal ca sa participi la cantarea celor rascumparati; este privilegiul nostru in viata aceasta sa ne inaltam glasul in cantare, cu bucuria si pacea cerului in inimile noastre. Acest imn de lauda (cap. 12) pune capat asa-numitului ,,capitol Emanuel” al profetiei lui Isaia. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1-6 PK 321
1 CT 242
2, 3 DA 449
3 CT 371; PP 412; 6T 86
6 PK 351, 581