10:20 In ziua aceea, ramasita lui Israel si cei scapati din casa lui Iacov, nu se vor mai sprijini pe cel ce ii lovea; ci se vor sprijini cu incredere pe Domnul, Sfantul lui Israel.
Ramasita lui Israel. Dupa ce profetul aminteste ca un mic numar de asirieni va scapa de judecata trimisa asupra lor, mintea lui este indreptata catre aceia din Israel care vor supravietui invaziei asiriene. Lucrarea de nimicire este rareori deplina. Chiar in natiunea nordica au ramas cativa dupa ce asirienii isi terminasera lucrarea, iar in Iuda poporul din Ierusalim si alti cativa au scapat de prapadul care a venit pe urma invaziei lui Sanherib. Ideea unei reintoarceri sau supravietuiri a unei ramasite, sugerata de numele fiului lui Isaia Sear-Iasub (cap. 7,3), este un lait-motiv al lui Isaia (cap. 10,21.22; 11,11.16; 46,3).
Nu se vor mai sprijini. Ahaz isi pusese increderea in Asiria (2Regi 16,7-9; 2Cronici 28,16-21) mai degraba decat in Dumnezeu. Aceasta, totusi, nu facuse din Asiria un prieten al lui Iuda si nici al vreunei alte natiuni; ea era preocupata numai de sine. Dumnezeu intentiona ca dupa distrugerea ingrozitoare savarsita de Sanherib in Iuda, ,,ramasita” sa-si puna increderea in El. El era Acela care le daduse eliberare ca raspuns la rugaciunea infocata a lui Ezechia (Isaia 37,14-36), si in El trebuia sa-si puna acum increderea ramasita credincioasa. Pana la urma ei au recunoscut in Asiria un stapan aspru mai degraba decat un prieten si ajutor. Increderea in Dumnezeu a fost astfel demonstrata ca singura cale spre siguranta si victorie.