9:1 Nu te bucura Israele, nu te inveseli, ca popoarele, pentru ca ai curvit, parasind pe Domnul, pentru ca ai iubit o plata necurata in toate ariile cu grau!
Nu te bucura. Prima jumatate a acestui capitol, v. 1-9 prezinta o avertizare impotriva oricarui sentiment de falsa siguranta adus de o vreme de prosperitate temporara. Lui Israel i-a mers bine in timpul lui Ieroboam II (vezi comentariul la cap. 2,8), iar dupa plecarea lui Tiglat-pileser III, imparatul Asiriei (2Regi 15,19; 1Cronici 5,26) tara a avut pace pe timpul lui Menahem. Pana la invadarea lui Israel de Tiglat-pileser, chiar si Pecah a fost oarecum puternic, deoarece prin alianta lui cu Retin al Siriei, el era o pricina de spaima pentru Iuda (2Regi 16,5.6).
A iubit o plata. Aceasta explica motivul bucuriei lor. Binecuvantarile recoltei erau considerate rasplatiri pentru inchinarea lor la idoli (vezi Ieremia 44,17.18). Nu este de mirare ca Osea se refera la aceste binecuvantari ca fiind plata unei femei desfranate si nu ca niste dovezi ale bunavointei Domnului!
9:2 Aria si teascul nu-i vor hrani, si mustul le va lipsi.
Nu-i vor hrani. Cu toate ca Israel se bucura din cauza binecuvantarilor recoltei, poporul nu se va putea bucura de produsele abundente ale ogoarelor, deoarece ei vor fi dusi captivi in Asiria, asa cum ar parea ca se sugereaza in v. 3. Cand binecuvantarile sunt folosite pentru scopuri pacatoase, din indurare El le retrage (vezi PK 21).
9:3 Nu vor ramane in tara Domnului; ci Efraim se va intoarce in Egipt, si vor manca in Asiria mancaruri necurate.
In tara Domnului. Adica, in Palestina (vezi Psalmi 85,1; Ioel 2,18), care Dumnezeu avusese de gand sa se afle in posesia permanenta a poporului Sau. Prin pacatul si apostazia lor, totusi, ei urmau sa o piarda. Ea era a lor numai in baza relatiei de legamant. Acum ca renuntasera la legamant (Osea 6,7; 8,1; 9,1), era normal ca ei sa fie indepartati din tara (9,15.17; 2,5.9).
Se va intoarce in Egipt. Vezi comentariul la cap. 8,13.
Vor manca… mancaruri necurate. In tinutul captivitatii lor poporul va manca mancaruri necurate, intrucat nu se vor mai putea conforma usor cerintelor legii care interzice consumul anumitor animale (vezi Levitic 11; Ezechiel 4,13).
9:4 Nu vor aduce Domnului vin ca jertfa de bautura: caci nu-I vor fi placute. Painea lor le va fi ca o paine de jale; toti cei ce vor manca din ea, se vor face necurati; caci painea lor va fi numai pentru ei, nu va intra in Casa Domnului!
Paine de jale. Aceasta era mancarea consumata la o masa funerara de cei care il jeleau pe mort. Orice astfel de mancare era necurata din punct de vedere legal, deoarece un cadavru aducea
o necuratie ceremoniala de sapte zile pentru locuinta unde se afla si pentru toti cei care intrau acolo (vezi comentariul la Numeri 19,14). Prin urmare, aceia care consumau din hrana aceasta urmau sa fie necurati din punct de vedere ceremonial. Asa avea sa se intample cu captivii in tara necurata a exilului lor.
Painea lor era numai pentru ei. Propozitia aceasta spune literal ,,deoarece painea lor [este] pentru sufletul lor”; adica ,,pentru ei insisi” (vezi Psalm 16,10). Vor avea nevoie de toata hrana lor ca sa-si hraneasca vietile. Ea nu va fi adusa la Casa Domnului ca jertfa.
9:5 Ce veti face in zilele de praznic, la sarbatorilor Domnului?
Ce veti face? Departe, intr-o tara straina, poporul va resimti puternic pierderea sarbatorilor si adunarilor lor anuale si a solemnitatilor religioase (vezi comentariul la cap. 2,11).
9:6 Caci iata ca ei pleaca din pricina pustiirii; Egiptul ii va aduna, Moful le va da morminte; ce au mai scump, argintul lor, va fi prada maracinilor, si vor creste spinii in corturile lor.
Ei pleaca. Profetul descrie exilul lui Israel in tara captivitatii ca un eveniment deja petrecut. Posedarea si ocuparea ,,tarii Domnului” (vezi comentariul la v. 3) era o dovada a faptului ca se bucurau de iubirea Domnului. De aceea, intrucat nelegiuirea poporului atrasese asupra lor dizgratia divina, expulzarea din patria lor era singurul lucru la care se puteau astepta.
Din pricina pustiirii. Aceasta se refera la pustiirea si devastarea propriei lor tari, ,,din care pleaca”, adica din care sunt luati.
Egiptul. Egiptul este in mod evident folosit in continuare intr-un sens figurat, indicand ca tara pedepsei lor va fi o a doua tara a robiei (vezi comentariul la cap. 8,13). Departe de tara lor natala ei vor fi stransi laolalta si meniti ingroparii.
Ce au mai scump. S-au facut diferite sugestii cu privire la ceea ce vizeaza aceasta, ca de pilda idoli de argint, odoare de argint sau case impodobite si cuprinzand argint. Contextul favorizeaza ultima interpretare. Locuintele impodobite ale poporului Israel vor deveni cu totul pustii si nelocuite, incat maracinii si spinii le vor lua in stapanire.
Corturile. Folosite aici in chip figurat pentru a desemna casele lor.I
9:7 Vin zilele pedepsei, vin zilele rasplatirii: Israel va vedea singur daca prorocul este nebun, sau daca omul insuflat aiureaza. Si aceasta din pricina marimii nelegiuirilor si razvratirilor tale.
Zilele pedepsei. Evident, profetii falsi de pe vremea lui Osea ca si aceia din alte timpuri luasera in ras ideea ca zilele maniei lui Dumnezeu vor veni, asigurandu-i pe oameni ca n-au de ce sa se teama (vezi Ieremia 14,13-15; Ezechiel 13,9-10; Amos 6,3). Din nefericire multi au crezut si au dorit aceasta doctrina inselatoare (Isaia 30,8-14). Insa planul lui Dumnezeu triumfa, ziua pedepsei si rasplatirii divine a sosit. Israel nu poate evita sa faca cunostinta cu ele, caci ceea ce n-au vrut sa creada, acum trebuie sa traiasca.
Omul insuflat. Literal, ,,omul spiritului”; adica, omul care are un spirit. Unii inteleg aceasta referire ca insemnand ca profetul si omul spiritului sunt profetii mincinosi (vezi comentariul la v. 8) care pretindeau inspiratie divina si il maguleau pe Israel cu nadejdi inselatoare si fagaduinte mincinoase de pace si siguranta (vezi Ieremia 8,11). O experienta amara urma sa-i descopere lui Israel nebunia acelora care amagisera poporul prin prezicerile lor false. Se pare ca ori de cate ori Dumnezeu ridica un profet adevarat, Satana trimite profeti mincinosi. Moise a avut de luptat cu magii din Egipt si cu Balaam (Exod 7,10.11; 8,6.7; Numeri 22-24). Ilie, pe muntele Carmel a trebuit sa dea piept cu cei 450 de profeti ai lui Baal (1Regi 18). Mica, la Samaria a avut de infruntat alti 400 (1Regi 22,6-23). Astfel de profeti mincinosi vor aparea chiar pana in ultimele zile ale istoriei pamantului (Matei 24,11.24).
Altii considera aceasta referire ca insemnand ca profetul si omul spiritului sunt adevaratii profeti pe care oamenii ii numeau nebuni, aiuriti si in mod dispretuitor ii tratau ca atare dispretuindu-i si persecutandu-i. Oamenii seculari i-au privit intotdeauna pe adevaratii profeti ai lui Dumnezeu ca nebuni, asa cum a facut Festus cand a avut de-a face cu apostolul Pavel (Fapte 26,24); si capitanii lui Iehu cand Elisei l-a trimis pe tanarul profet sa-l unga pe Iehu ca rege (2Regi 9,1-11); si Semaia cand l-a acuzat pe Ieremia (Ieremia 29,24-29). Oare nu a fost chiar Domnul declarat ,,nebun” de catre iudeii din timpul sau (Ioan 10,19-21)?
Marimii nelegiuirilor si razvratirilor tale. Sau ,,Mare ura” [KJV]. Evident, ura celor apostati fie contra semenilor lor, fie contra lui Dumnezeu, sau contra profetilor Domnului. In calea coboratoare a pacatului, calcatorul legii mai intai Il neglijeaza pe Dumnezeu, apoi refuza in mod voit sa asculte de El. In final, cand ajunge sub pedeapsa lui Dumnezeu datorita purtarii sale incapatanate, Il uraste pe Facatorul Sau.
9:8 Efraim sta la panda impotriva Dumnezeului meu, prorocului i se intind laturi de pasari pe toate caile lui, il vrajmasesc in Casa Dumnezeului sau.
Sta la Panda. Sau ,,Strajerul” [KJV]. Daca consideram ca profetul si omul spiritual (vezi comentariul la v. 7) sunt profetii adevarati de care poporul rade si isi bate joc ca fiind nebuni si fanatici, Osea afirma aici ca Dumnezeul sau este Dumnezeul acestor strajeri. Iar indiferent de felul cum erau ei tratati, ca strajeri ai lui Dumnezeu (vezi Ezechiel 3,16.21; 33,7-19), Domnul ii va ocroti.
Impotriva Dumnezeului meu. Sau ,,Cu Dumnezeul meu” [KJV]. Cuvantul ,,cu” de aici este semnificativ. Daca profetul mincinos era cu poporul pentru a-i castiga prin viclenie favoarea si pentru a le scuza purtarile pacatoase, adevaratul profet era totdeauna cu Domnul pentru a primi ajutorul si indrumarea Lui, cu El in comuniune, cu El pentru a implini vointa divina in fata oricarei opozitii. Intr-un cuvant era inaltul sau privilegiu de a fi un membru al grupei selecte care sunt ,,impreuna lucratori cu El” (2Corinteni 6,1). Prin schimbarea unei vocale a ortografiei traditionale (vezi Vol. I, p. 25-26) expresia aceasta ar putea fi tradusa: ,,poporul Dumnezeului meu”.
Laturi de pasari. O imagine care se refera la lucrarea profetului mincinos care prin inselaciunea lui prinde poporul in cursa nimicirii (vezi Isaia 30,8-13). Aceasta pare a arata ca ,,proorocul” (vezi comentariul la v. 7) amintit mai inainte ar putea sa fie mai degraba un profet mincinos decat unul adevarat.
Vrajmasesc. Sau ,,Ura”. Evident, ura impotriva lui Dumnezeu si a poporului Lui, pe care a nascut-o idolatria. Ea este descrisa ca avandu-si centrul in templul idolatru si reprezentata in mod activ de profetul mincinos.
Casa Dumnezeului sau. Profetul mincinos va fi legat de un templu idolatru, poate cel de la Betel (vezi comentariul la cap. 8,1). Observati contrastul dintre ,,Dumnezeul lui” si ,,Dumnezeul meu” amintit de Osea mai inainte in acest verset.
9:9 S-au afundat in stricaciune, ca in zilele Ghibei; Domnul Isi va aduce aminte de nelegiuirea lor, le va pedepsi pacatele.
Zilele Ghibei. Pentru a arata poporului din regatul de nord la ce adancimi ale stricaciunii se afundasera, Osea introduce o aluzie la Ghibea. Posibil ca aceasta este o referire la abominabila si rusinoasa abuzare a tiitoarei levitului de catre locuitorii din Ghibea, unul dintre evenimentele respingatoare din timpul judecatorilor (vezi Judecatori 19).
Isi va aduce aminte de nelegiuirea lor. La fel, cum pacatul Ghibei fusese sangeros razbunat prin aproape exterminarea intregii semintii a lui Beniamin – desi o perioada paruse ca Dumnezeu a trecut cu vederea vinovatia pacatosilor si i-a ingaduit lui Beniamin sa triumfe asupra celorlalte semintii (vezi Judecatori 20) – tot asa va fi si cu regatul de nord. Ei nu vor scapa de pedeapsa divina a maniei in exilul lor, cu toate ca timp de multi ani s-a parut ca faradelegile lor fusesera trecute cu vederea de Dumnezeu.
Va pedepsi. Vezi Osea 8,13; vezi comentariul la Psalmi 8,4; 59,5.
9:10 Am gasit pe Israel ca pe niste struguri in pustie, am vazut pe parintii vostri ca pe cele dintai roade ale unui smochin, in primavara; dar ei s-au dus la Baal-Peor, s-au pus in slujba idolului scarbos, si au ajuns uraciosi ca si acela pe care il iubeau.
Niste struguri. A gasi struguri si smochine timpurii coapte intr-o pustietate salbatica si necultivata este placut intr-un mod cu totul si cu totul special. Domnul exprima marea bucurie pe care a avut-o fata de Israelul din vechime cand l-a luat la Sine (Deuteronom 32,10).
Baal-Peor. O referire la teribilul adulter spiritual si literal la care Moab il ademenise pe Israel sa-l savarseasca, o ademenire sugerata de apostatul Balaam (vezi Numeri 25,1-5).
S-au pus in slujba. De la ebr. nazar, care in forma de aici inseamna ,,a se dedica”. Nazar este radacina lui nazir, nazireu (vezi comentariul la Numeri 6,2).
Idolului scarbos. Fecioarele moabite isi jertfeau virginitatea acestui zeu revoltator si scarbos; iar in aceasta lucrare nelegiuita erau amestecati si israelitii, aceia care trebuiau sa fie sfintiti pentru Dumnezeu si slujirea Lui (Numeri 25,6-9). In contrast cu nazireii care se separau de orice ar fi interferat cu consacrarea lor fata de Dumnezeu (vezi Numeri 6), acesti calcatori de lege se despartisera de Dumnezeu si de caile Lui si se alipisera de idolul scarbos devenind astfel, ca sa zicem asa ,,nazirei ai idolului scarbos” (vezi mai sus la ,,s-au pus in slujba”).
Pe care-l iubeau. Oamenii tind sa se asemene la caracter cu obiectul adorarii lor (vezi comentariul la Psalmi 115,8). Lucrul acesta a fost valabil si pentru Israel. Intrucat degenerasera in ce priveste etica si caracterul, ei erau priviti de Dumnezeu ca fiind la fel de scarbosi ca si uraciunile pagane carora li se inchinau.
9:11 Slava lui Efraim va zbura ca o pasare: nu mai este nici o nastere, nici o insarcinare, si nici o zamislire!
Efraim. Sau ,,Cat priveste pe Efraim”. Dupa ce a facut paralela dintre starea rea actuala a lui Israel si rusinoasele intamplari din trecut de la Ghibea si cu Baal-Peor (v. 9, 10), Osea continua cu vestirea pedepsei meritate care este gata sa cada asupra regatului de nord.
Slava lui. Sau ,,a lor”. Sensul cuvantului Efraim este ,,indoita rodnicie” (vezi comentariul la Geneza 41,52). Binecuvantarea lui Iacov asupra lui Efraim prezicea ca el avea sa fie mai numeros decat fratele sau, Manase (Geneza 48,14-20), binecuvantare care mai tarziu a fost intarita prin Moise (Deuteronom 33,17). Este foarte probabil, deci, ca slava de care se vorbeste aici se refera la cresterea populatiei lui Efraim. In urma sabiei invadatorului care avea sa vina, se va observa o remarcabila scadere a populatiei lui Efraim.
9:12 Chiar daca isi vor creste copiii, ii voi lipsi de ei inainte ca sa ajunga oameni mari; si vai de ei, cand Imi voi intoarce privirile de la ei!
Si vai de ei. Indepartarea lui Dumnezeu de poporul Sau era cauza intregii lor nenorociri (vezi Deuteronom 31,16-18). Intrucat Israel se indepartase de Dumnezeu (Osea 7,13) nu-i mai ramasese altceva lui Dumnezeu decat sa se indeparteze de ei (vezi 2Cronici 15,1-2).
9:13 Efraim, dupa cum vad, isi da copiii la prada; si Efraim isi va duce singur copiii la cel ce-i va ucide!
Din nou Efraim. Ebraica primei parti a acestui verset este oarecum obscura. LXX, in dreptul acestei propozitii, zice: ,,Efraim, dupa cum am vazut, si-a dat copii ca prada”.
Cel ce-i va ucide. Probabil ca nici o natiune n-a manifestat mai multa cruzime fata de un vrajmas biruit decat asirienii (vezi cap. 10,14).
9:14 Da-le, Doamne! Ce sa le dai? Da-le un pantece, care sa nasca inainte de vreme si tate seci!
Ce sa le dai? Profetul este de acord cu pedeapsa randuita.
9:15 Toata rautatea lor este la Ghilgal; acolo M-am scarbit de ei. Din pricina rautatii faptelor lor, ii voi izgoni din Casa Mea. Nu-i mai pot iubi, toate capeteniile lor sunt niste indaratnici.
La Ghilgal. Vezi comentariul la cap. 4,15.
M-am scarbit de ei. Sau ,,I-am urat” [KJV]. Este teribil cand pacatele noastre provoaca ura lui Dumnezeu si severe vor fi pedepsele care vor veni ca urmare a acestei uri. Totusi, putem fi siguri ca desi Dumnezeu uraste pacatul, El inca il iubeste pe pacatos (SC 54). Daca pacatosul nu se leapada de nelegiuirea lui, candva el va trebui sa aiba de a face cu aversiunea divina fata de rau care va aduce nimicirea finala a pacatului. Pacatul lui Efraim nu a fost un pacat obisnuit, un pacat din nestiinta. A fost un pacat impotriva luminii depline a vointei lui Dumnezeu si prin urmare vrednic de
o mai mare osanda (vezi Luca 12,47.48). Casa Mea. Compara cu ,,tara mea” (vezi comentariul la v. 3).
Nu-i mai pot iubi. Desigur ca aceasta se aplica doar la natiune ca intreg. Ea nu se refera la indivizi, dintre care multi au ramas credinciosi Domnului si cailor Lui. Au fost multi de felul acesta in Israel, iar Dumnezeu i-a iubit dupa cum a facut-o si o va face totdeauna (vezi 1Regi 19,18; 2Cronici 16,9; Romani 8,35-39; PK 292).
Toate capeteniile lor. Aceasta arata cat de pe deplin de deznadajduita era starea spirituala a regatului de la nord, deoarece nici unul din regii lui nu a facut ceea ce era drept inaintea Domnului. Cat de tragic era faptul ca aceasta natiune care ar fi trebuit sa fie o lumina pentru neamuri (vezi Isaia 49,6) a devenit o tara a intunericului spiritual. Pentru alte comentarii, vezi p. 30-33.
9:16 Efraim este lovit, radacina i s-a uscat; nu mai dau rod; si chiar daca au copii, le voi omori rodul iubit de ei.
Efraim este lovit. Cu toate ca Israel fusese sadit ca o planta placuta in gradina iubirii lui Dumnezeu, boala apostaziei i-a atins radacinile si s-a ofilit. Cand radacina este uscata un mai poate fi nici o nadejde de roade. Asadar, pomul lui Efraim, care ar fi trebuit sa aduca roade spre slava lui Dumnezeu, nu va produce altceva decat frunze si astfel va merita judecata divina (vezi Matei 21,18-19).
9:17 Dumnezeul meu ii va lepada, pentru ca nu L-au ascultat: de aceea vor rataci printre neamuri.
Dumnezeul meu. Vezi comentariul la v. 8. Dumnezeul nu este Dumnezeul celor care prin neascultarea lor se indeparteaza de El. Dumnezeu nu-i paraseste pe oameni, decat daca ei Il parasesc pe El mai intai pentru a merge pe cai alese de ei (vezi comentariul la v. 12).
Va rataci. Cu sute de ani mai inainte, Dumnezeu il avertizase pe Israel ca aceasta va fi soarta lor daca se vor indeparta de Domnul (vezi Deuteronom 28,63-65). Cele zece semintii, ca natiune, nu aveau sa se mai intoarca, ci aveau sa rataceasca ,,printre neamuri” pana la sfarsitul timpului (PK 298). Modul izbitor in care s-a implinit aceasta prezicere divina se vede pe larg in istoria iudeilor din zilele lui Osea si pana astazi. Ei au mers dintr-o tara in alta, un popor lipsit de tara. Totusi, profetia nu afirma ca oameni din cele zece semintii nu s-ar putea inapoia din captivitate ca persoane individuale, deoarece acestia au avut aceasta posibilitate, iar unii chiar au folosit-o, o data cu intoarcerea exilatilor lui Iuda, dupa sfarsitul robiei lui Iuda (vezi comentariul la cap. 1,11).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
7 PK 285
9 PK 282
17 PK 280, 298