7:1 Cand vreau sa vindec pe Israel, atunci se descopera nelegiuirea lui Efraim si rautatea Samariei, caci lucreaza cu viclesug. Inauntru vine hotul, si ceata de talhari jefuieste afara.
Cand vreau sa vindec. Unii sugereaza ca vindecarea despre care se vorbeste se refera la indemnurile si mustrarile profetice cu care Dumnezeu avea de gand sa vindece abaterile poporului Sau. Altii sustin ca vindecarea se refera la refacerea partiala a prosperitatii natiunii in timpul domniei lui Ieroboam II (vezi 2Regi 14,25-27; Osea 2,8). Totusi, boala morala si spirituala a lui Israel fusese atat de persistenta si de critica incat a fost mai tare ca leacul pe care i-l putea aplica Dumnezeu. Leacul parea numai sa agraveze boala si sa descopera malignitatea ei.
Descopere. Sau ,,scoate la iveala”.
Talhari. Evident cete de talhari de drumul mare care infestasera in vazul lumii drumurile, jefuindu-i pe drumeti. Ei sunt pusi in contrast cu ,,hotul” care este descris ca facandu-si lucrarea in mod tainic, in casa.
7:2 Si nu se gandesc in inima lor ca Eu imi aduc aminte de toata rautatea lor; faptele lor ii si inconjoara, si stau inaintea Mea!
Nu se gandesc. Atat de absorbit ajunsese Israel de crimele si calcarile lui de lege incat nu mai auzise ,,susurul bland si subtire” al constiintei (1Regi 19,12). Ei nu au mai reusit sa realizeze ca intr-o zi vor trebui sa se infatiseze inaintea scaunului de judecata al lui Dumnezeu (Eclesiastul 12,14; 2Corinteni 5,10). Ei uitasera ca toate faptele lor erau sub continua cercetare a Domnului (vezi Psalmi 33,13-15; 90,8; Ieremia 16,17; Evrei 4,13)
Faptele lor. Imaginea este a propriilor lor nelegiuiri care ii asalteaza ca niste vrajmasi ai sufletelor lor. In curand citadelele constiintei si ale dorintelor bune se vor prabusi infrante pe deplin (vezi Proverbe 5,22).
7:3 Ei inveselesc pe imparat cu rautatea lor, si pe capetenii cu minciunile lor.
Veselesc pe imparat. Atat de generala ajunsese stricaciunea morala si nelegiuirea lui Israel, incat raul imbibase toate clasele sociale ale poporului, de la cea mai de jos, pana la cea mai de sus. Situatia aceasta a fost inrautatita de atitudinea degradanta a regilor si conducatorilor lui, care gaseau placere in nelegiuirea aceasta si care aprobau acest comportament. Cum era regele, asa era si poporul (vezi Proverbe 29,12; Romani 1,32).
Unii prefera o alta interpretare a acestui verset pe temeiul unei traduceri alternative: ,,in nelegiuirea lor ei il inveselesc pe imparat”. Adica, nelegiuirea popoului era constituita de planul lor de a ucide familia regala. Urmarind lucrul acesta, regele este inveselit cu vin asa incat sa poata deveni o victima usoara si nebanuitoare. Frecventa asasinarii regilor lui Israel in cursul ultimilor ani ai istoriei natiunii sprijina intr-o oarecare masura aceasta interpretare.
7:4 Toti sunt preacurvari, ca un cuptor incalzit de brutar: si brutarul inceteaza sa mai atate focul, de cand a framantat plamadeala pana s-a ridicat.
Toti sunt prea curvari. In ,,toti” se cuprind regele, capeteniile si poporul, adica intreaga natiune.
Ca un cuptor. In tabloul acesta cuptorul poate fi inteles ca un simbol al inimii (vezi v. 6); focul reprezinta dorintele, poftele si patimile nesfinte ale omului; iar plamadeala, intentiile sau planurile rele ale conspiratorilor nelegiuiti.
Inceteaza sa mai atate focul. Dupa cat se pare, aceasta reprezinta timpul scurs intre inceputul si realizarea planului lor rau. Dupa aprinderea focului in cuptor, brutarul il lasa sa arda, fara sa-l mai atate, pana ce aluatul framantat nu a crescut deplin. La fel si cu Israel, a fost ingaduit un timp ca plamadeala nelegiuirii sa-si faca lucrarea.
7:5 In ziua imparatului nostru, capeteniile se imbolnavesc de prea mult vin, imparatul da mana cu batjocoritorii.
Ziua imparatului nostru. Faptul ca Osea vorbeste de ,,imparatul nostru” il identifica cu regatul de la nord. ,,Ziua” aceasta ar putea sa insemne o zi in care s-a tinut o sarbatoare in cinstea imparatului. In orice caz, a fost o zi de necumpatare, cand betia a dat la iveala raul din oameni, inlaturand puterea infranarii de sine. In versetul acesta avem de-a face si cu o avertizare indirecta contra bauturilor alcoolice din cauza efectului lor daunator asupra barbatilor si a femeilor (vezi Proverbe 23,29-32; 31,4.5; Habacuc 3,15).
Batjocoritori. Derivat de la verbul ebraic lis, ,,a vorbi lucruri mari” sau ,,a-si bate joc” (vezi comentariul la Proverbe 20,1). In loc de a sprijini elementele neprihanite ale regatului sau, regele ,,da mana”, adica, se uneste cu batjocoritorii celor buni si sinceri.
7:6 Le arde inima dupa curse ca un cuptor; toata noaptea le fumega mania, iar dimineata arde ca un foc aprins.
Le arde inima. Aceasta arata motivul pentru care oamenii isi continua intr-un mod atat de deschis nelegiuirile. Inima lor, ca un cuptor, se incinge din ce in ce mai tare prin intetirea focurilor inclinatiilor si dorintelor lor rele.
Le fumega mania. Sau ,,Brutarul lor doarme” [KJV]. Timpul de asteptare este perioada cand nu exista nici o demonstratie fatisa si activa a raului. Dar cu toate ca uneori focul nelegiuirii pare sa fie impins in fundul inimi, si astfel apare ca fiind pasiv, el este totusi focul nelegiuirii, gata sa izbucneasca cu dogoarea intensa a pacatului premeditat.
Toata noaptea. Brutarul, ca sa zicem asa, doarme in timp ce aluatul creste, adica, in timp ce planul diabolic este facut sa lucreze. Cand totul este gata, sau ,,dimineata”, brutarul atata focul, cuptorul este suficient de incins, procesul de coacere incepe; adica, raul intentionat este adus la indeplinire. Se poate crede ca brutarul il reprezinta pe conducatorul complotului.
7:7 Toti ard ca un cuptor, si isi mananca judecatorii; toti imparatii lor cad; nici unul din ei nu Ma cheama.
Toti ard ca un cuptor. Aceasta denota, evident, intensitatea patimilor precum si groaza si puterea de distrugere a focului. Ei au mers atat de departe in nedreptatea lor, incat, dogoarea ei extrema, destinata sa-i mistuie pe altii, a provocat propria lor nimicire (vezi Daniel 3,19-22). Uneltirile si planurile satanice, mai curand sau mai tarziu se rasfrang asupra propriilor lor initiatori. Regii lui Israel influentasera spre rau propriul lor popor. Ei ii incinsesera si intetisera cu flacarile pacatului, pana cand toti, regi si supusi, au fost prinsi in valvataile unei nimiciri comune.
Judecatorii. Magistratii si alti slujbasi.
Toti imparatii lor. In cursul perioadei finale a istoriei lui Israel trei regi au fost omorati in 11 ani; patru in ceva mai mult de 20 de ani, victimele fiind Zaharia, Salum, Pecahiah, si Pecah. In anii mai timpurii ai regatului de nord diversi alti regi fusesera omorati de catre succesorii lor, sau au murit in mod violent sau misterios. Din cei douazeci de regi ai lui Israel, numai Ieroboam I, Baesa, Omri, Ahazia, Iehu, Ioahaz, Ioas, Ieroboam II si Menahem au murit de moarte naturala.
7:8 Efraim se amesteca printre popoare, Efraim este o turta, care n-a fost intoarsa.
Printre popoare. Adica, printre celelalte natiuni (Estera 3,12). Unul din principalele motive pentru care Israel a apostat a fost acela ca s-au asociat cu paganii si s-au incuscrit cu ei (Exod 34,12-16, Psalm 106,33-41).
O turta. Ebra ’ugah, o foaie rotunda, subtire de paine care se cocea repede pe cenusa sau pe pietre incinse (1Regi 19,6). Ea nu semana in nici un caz cu turta dulce pe care o cunoastem noi; semana mai degraba cu o clatita. ’Ugah-a trebuia sa fie repede intoarsa, caci altfel s-ar fi ars pe o parte si ar fi ramas coca cruda pe cealalta; stricata de foc pentru ca nu fusese patrunsa de el. Aici avem o imagine vie a nestatorniciei si a inconsecventei spirituale. Israelitii se pretindeau inchinatori ai Domnului, dar erau angajati in idolatria paganilor.
Domnul il alesese pe Avraam si pe urmasii lui ca sa fie un neam sfant al Lui, ca proprietate a Lui; de aceea a randuit ca ei sa fie, asa cum profetizase Balaam, ,,un popor care locuieste deoparte” (Numeri 23,9; vezi Exod 19,4-6; Deuteronom 14,2; 26,16-19; Psalm 135,4). Israel a refuzat sa urmeze aceasta oranduire divina, insa s-a amestecat cu popoarele inconjuratoare, devenind astfel, ca sa zicem asa, un hibrid religios.
7:9 Niste straini ii mananca puterea, si el nu-si da seama, il apuca batranetea, si el nu-si da seama.
Strainii ii mananca. Aceasta amestecare a lui Israel cu paganii (v. 8) nu putea sa aduca decat necaz. Neamurile straine idolatre au sleit puterea lui Efraim. Siria a redus fortele armate ale lui Ioahaz la un numar umilitor de mic (2Regi 13,3-7). Menahem a trebuit sa plateasca tribut Asiriei (2Regi 15,17-20). In timpul domniei lui Pecah, Tiglat-pileser, imparatul Asiriei, a luat in stapanire teritoriul israelit si a dus poporul captiv in Asiria (2Regi 15,29; 1Cronici 5,26). Toate acestea au avut loc inainte ca regatul sa-si ajunga sfarsitul prin caderea Samariei (2Regi 17,5-18).
Il apuca batranetea. O reprezentare simbolica a declinului puterii nationale si a scaderii importantei lui nationale.
Si el nu-si da seama. Aceasta nu inseamna in mod necesar ca Israel nu stia ca se afla intr-o stare decadenta, de slabire. Faptele din interiorul si exteriorul natiunii erau mult prea batatoare la ochi. Ceea ce nu-si dadeau seama era ca declinul acesta se datora apostaziei lor. Israel era lipsit de cunostinta esentiala pe care ar fi trebuit sa o aiba (vezi comentariul la cap. 4,6).
7:10 Macar ca mandria lui Israel marturiseste impotriva lui, tot nu se intorc la Domnul, Dumnezeul lor, si tot nu-L cauta, cu toate aceste pedepse!
Mandria lui Israel. Vezi comentariul la cap. 5,5
Cu toate acestea. Cuvintele acestea accentueaza incapatanarea regatului de nord de a nu cauta ajutorul Domnului. In schimb, el facea aliante si incheia tratate cu natiunile straine.
7:11 Ci Efraim a ajuns ca o turturica proasta, fara pricepere; ei cheama Egiptul, si alearga in Asiria.
Ca o turturica proasta. Ca turturica era o pasare simpla, usor de amagit pare sa fi fost o conceptie larg raspandita in vechime. Stupiditatea acestei pasari constituie subiectul unui proverb arab, un proverb a carui varsta nu este cunoscuta. Naivitatea crasa care face ca o turturea sa dea buzna drept in plasa celui care prinde pasari, fara ca sa o banuiasca sau sa o observe (vezi Proverbe 7,23), este folosita cu eficienta ca o imagine vie a lipsei de intelepciune a lui Efraim. Cerand ajutor de la Egipt si Asiria, Israel nu-si dadea seama ca se aseza intr-o pozitie din care va atata apetitul teritorial al acestor puteri imperiale care cautau sa controleze Palestina. Astfel, Israel si-a pierdut suveranitatea si independenta nationala (vezi p. 31-33).
Egiptul… Asiria. Insasi pozitia Palestinei o expunea invaziei din partea acestor doua vechi imperii. Cele doua natiuni israelite stateau pe drumul principal care lega aceste doua mari puteri. Mult ravnitul trofeu pentru care se luptau aceste imperii era chiar calea cea mare care facea legatura intre marile ape ale Nilului si Eufratului. Regatul lui Israel si al lui Iuda au fost prinse in aceasta lupta internationala si strivite intre cei doi rivali. In disperare, lipsit de incredere spirituala in Dumnezeul sau, Israel intr-un mod de-a dreptul prostesc, a apelat mai intai la unul si apoi la celalalt pentru un ajutor care nu putea decat sa se transforme intr-o cursa pentru propria sa bunastare nationala.
7:12 Dar ori de cate ori se duc, Imi voi intinde latul peste ei, ii voi dobori ca pe pasarile cerului; si-i voi pedepsi cum le-am spus in adunarea lor.
Ori de cate ori se duc. La Egipt si la Asiria dupa ajutor (vezi comentariul la v. 11).
Imi voi intinde latul. Latul pedepsei divine (vezi Iov 19,6; Psalm 66,11; Ezechiel 12,13; 32,3).
Ii voi dobori. Profetul continua sa foloseasca imaginea cu pasarile si plasa de pasari. Oricat de inalt sau rapid le-ar fi zborul, oamenii nu pot sa scape de Dumnezeu. Ei vor fi smeriti pana la pamant.
Adunarea lor. Osea aduce la cunostinta lui Efraim ca judecatile vestite atat de adesea adunarii copiilor lui Israel de catre profeti urmau sa fie aplicate cu severitate asupra celor apostati.
7:13 Vai de ei, pentru ca fug de Mine! Pieirea vine peste ei, pentru ca nu-Mi sunt credinciosi! As vrea sa-i scap, dar ei spun minciuni impotriva Mea!
Vai de ei. Oamenii se departasera de Dumnezeu, singurul lor izvor de mantuire (vezi Psalmi 3,8; 46,1; 91,1-3; Iona 2,8-9). Sa-i scape. Sau, mai bine, ,,Cu toate ca i-am rascumparat” [KJV]. Evident, o referire la exodul din Egipt.
Spun minciuni impotriva Mea. Aici profetul nu acuza poporul ca spune minciuni impotriva unor simpli oameni (vezi v. 3), dar, mult mai grav, ca spun minciuni impotriva, sau despre, Domnul. In astfel de minciuni poate fi inclusa si o tagaduire a divinitatii unice si esentiale a lui Dumnezeu, precum si a puterii si vointei Sale de a proteja sau pedepsi. Sau poate ca profetul vrea sa spuna ca aceste minciuni constau dintr-o apropiere fatarnica de Dumnezeu cu buzele, in timp ce inima este departe de El (vezi Isaia 29,13).
7:14 Nu striga catre Mine din inima, ci se bocesc in asternutul lor; turbeaza dupa grau si must, si se razvratesc impotriva Mea.
Din inima. Falsitatea poporului se arata atat in faptele cat si in cuvintele lor; caci chiar daca apelau cumva la Dumnezeu dupa ajutorul Lui, ei faceau aceasta in mod nesincer. Strigatul lui Israel spre Domnul nu era din inima.
Se bocesc. Sau ,,Urlau” [KJV]. Ebr. yalal, ,,a urla”. Cuvantul acesta imita sunetul durerii. Urletele acestea erau din cauza suferintei, nu din cauza pocaintei adevarate si a credintei in Domnul (vezi comentariul la Psalmi 18,41). Adevarata pocainta este determinata nu de teama pedepsei pentru pacat, ci de o dorinta de a fi eliberat de pacatosenia nespus de mare a acestuia (vezi comentariul la Iov 42,6).
Turbeaza. Sau ,,Se aduna” [KJV]. Imaginea de aici este a unor pierde-vara care se tot invartesc incoace si incolo, interesul lor principal fiind mancarea si bautura. S-au oferit diverse sugestii cu privire la scopul acestor adunari. Unii sugereaza ca ele erau tinute de ochii lumii pentru a savarsi alte cateva ritualuri de cult pentru Domnul. Altii au sugerat ca ele erau sarbatori in temple idolatre, tinute pentru a-i imblanzi pe zei prin jertfe de mancare. Sau este posibil ca sa fie vorba despre grupuri obisnuite stranse in apropiere de portile cetatii numai pentru a schimba ultimele vesti si barfeli, si poate pentru a discuta despre starea trista a natiunii. In orice caz, principala preocupare a acestor oameni era sa se asigure ca dispun de o provizie imbelsugata de grau si de vin pentru a se ingriji de nevoile lor trupesti. LXX zice, ,,ei se taie pentru ulei si vin”, adica ei se taie in mod fanatic in cultul lor dinaintea chipurilor cioplite. Aceasta nu era o practica pagana neobisnuita (vezi comentariul la 1Regi 18,28).
7:15 I-am pedepsit, I-am intarit bratele, dar ei gandesc rau impotriva Mea.
I-am pedepsit. Sau ,,i-am disciplinat”, ,,i-am invatat”. Pasajul acesta este o noua referire la bunatatea Domnului si la nerecunostinta lui Israel ca urmare a acesteia. In schimbul bunatatii lui Dumnezeu fata de poporul Sau, ei au uneltit rele impotriva Lui. Ei s-au tinut cu incapatanare de caile lor rele.
In paranteza fie spus, versetul acesta descopera puterea si libertatea vointei omului. Vointa are puterea de a rezista la influentei lui Dumnezeu si de a intoarce spre rau ceea ce El intentioneaza spre bine, pentru ca ea este suverana si independenta din punct de vedere moral si spiritual.
Bratele. Bratele sunt un simbol al puterii (vezi Psalmi 18,34; 144,1). Astfel Domnul Si-a invatat poporul care este izvorul tariei si secretul obtinerii acesteia. In ciuda acestui lucru ei s-au razvratit impotriva Lui.
Gandesc rau. Sau ,,Nascocesc rele” [KJV]. Topica din ebraica pune accentul astfel: ,,Impotriva Mea nascocesc ei rele, impotriva Mea, Dumnezeu lor!” Impotriva Domnului care facuse atat de multe pentru ei, si pentru a carui slava ei fusesera creati, ei isi intorceau spatele ca sa se duca dupa idoli, pentru a da slava desertaciunii acestora (vezi Isaia 42,8).
7:16 Se intorc, dar nu la Cel Preainalt; sunt ca un arc inselator. Mai marii lor vor cadea ucisi de sabie, din pricina vorbirii lor indraznete, care-i va face de ras in tara Egiptului.
Ca un arc inselator. Literal, ,,ca un arc al lenevirii”; adica, un arc slabit, care nu mai este bine intins. Atitudinea de razvratire a lui Israel fata de Dumnezeu este reprezentata in mod figurat aici ca un arc slabit, care nu poate trimite sageata la tinta. Declinul spiritual treptat al lui Israel, care i-a facut sa nu se ridice la inaltimea destinului lor inalt, semana intr-adevar cu un arc a carui coarda, pierzandu-si elasticitatea, nu mai putea sa trimita sageata acolo unde era tintita (vezi Psalm 78,55-57).
Vorbirii lor indraznete. Sau ,,Furia limbii lor” [KJV]. Cuvintele conducatorilor, care invatau poporul sa se increada in Egipt si nu in Dumnezeu, care indreptau poporul catre idolatrie si nelegiuire, urmau sa strapunga ca o sabie propriile lor piepturi cand regatul le-a fost nimicit si poporul lor dus in robie intr-o tara straina.
De ras. Ca si cu Egiptul (vezi comentariul la Isaia 30,3.5) asa este si cu lumea; ea rade si isi bate joc de aceia care zadarnic isi pun increderea in ea si care ii slujesc ei preferand-o lui Dumnezeu. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1 PK 284
9 PK 280
10 PK 284
11 PK 280
14 4T 533