5:1 Ascultati lucrul acesta, preoti! Ia aminte, casa lui Israel! Si pleaca urechea, casa imparatului! Caci pe voi va ameninta judecata, pentru ca ati fost o cursa la Mitpa, si un lat intins pe Tabor!
Ascultati lucrul acesta. Sunt interpelate aici diferite categorii de oameni din regatul de nord: preoti, cetateni si membrii ai familii regale. In domeniul imperial divin de cerinte morale si spirituale, toti stau liberi si egali in ascultare sau neascultare de legea divina a neprihanirii. Nu se cauta la fata, toti sunt pusi pe aceeasi treapta si vor fi judecati prin aceeasi lege (vezi comentariul la Deuteronom 10,17).
Va ameninta judecata. Preotilor le fusese data autoritatea sa invete poporul (2Cronici 15,3); regelui si conducatorilor, dreptul si prerogativa de a executa judecatile civile asupra lui Israel. Acum, insa, din cauza ca intreaga natiune era incurcata in pacat, atat conducatorii cat si poporul devin subiectii judecatii dumnezeiesti deoarece conducatorii acestia constituisera ,,o cursa” pentru natiune, in loc sa fie o protectie pentru popor.
Vestirea ,,judecatii” cuprinde amenintarea din numele-semn Lo-Ruhama (vezi comentariul la cap. 1,6). Aici ,,judecata” este echivalent cu Lo-Ruhama, ,,necompatimita”, sau ,,lipsita de mila” (vezi comentariul la cap. 2,23).
Mitpa. Mentionata impreuna cu Taborul probabil pentru a arata vasta intindere a influentei rele a natiunii, Muntele Tabor fiind la apus de raul Iordan, iar Mitpa probabil in Galaad. Se admite in general ca nu este vorba de Mitpa din Beniamin, intrucat aceasta era in regatul de sud.
5:2 Necredinciosii se afunda in nelegiuire, dar voi avea Eu pedepse pentru toti!
Necredinciosii. Sau ,,rebelii”. Ebraica primei jumatati a v. 2 este neclara.
Voi avea Eu pedepse pentru toti. Sau ,,Am fost un mustrator” [KJV]. Oamenii disperat de pacatosi si cu voia pot parasi orice criteriu de dreptate, dar Dumnezeu nu poate fi indepartat din constiinta si experienta umana (vezi Fapte 26,14). Nu este nevoie de nici un alt martor impotriva pacatosului in afara de propria lui constiinta. Nelegiuitul nu-L poate insela pe Mustratorul Atotstiutor si nici sa scape de pedeapsa pentru faptele lui rele (Psalm 33,13-15; Evrei 4,13).
5:3 Cunosc Eu doar pe Efraim, si Israel nu-Mi este ascuns; stiu ca tu, Efraime, ai curvit, si ca Israel s-a spurcat.
Nu-mi este ascuns. Vezi comentariul la v. 2.
Efraime. Se pare ca aceasta semintie puternica, fruntasa era capetenie in ce priveste cultul vitelului si alte idolatrii, iar prin aceasta influenta rea tot Israelul se spurcase.
5:4 Faptele lor nu le ingaduie sa se intoarca la Dumnezeul lor, caci un duh de curvie este in inima lor, si nu cunosc pe Domnul!
Faptele lor nu le ingaduie. Atat de departe au mers ei in calcarea de lege, incat ei vad ca acum este imposibil sa se intoarca la pocainta ca natiune. Cat de puternic arata aceasta puterea obiceiului in viata omului (vezi Ieremia 13,23; 2Petru 2,12-14). Faptele exterioare ale poporului arata ca ei se stricasera atat de tare incat ,,omul dinlauntru” nu mai putea fi atins de Duhul (vezi
Efeseni 3,16). Duh de curvie. Vezi comentariul la cap. 4,12
5:5 Dar mandria lui Israel va fi martora impotriva lui, si Israel si Efraim vor cadea prin nelegiuirea lor, si Iuda va cadea si el cu ei.
Mandria. Ebr. ga’on (vezi comentariul la Psalmi 47,4; Ieremia 12,5). Aceasta ar putea fi o referire la Domnul, in care se afla superioritatea lui Israel. In cazul acesta, Dumnezeul care ar fi trebuit sa fie slava poporului, dar care acum era nebagat in seama si dispretuit de ei, va marturisi impotriva lor in fata, prin pedepse impotriva lor. Sau ,,mandria” de aici se poate referi la prosperitatea si starea infloritoare a lui Israel pe vremea lui Osea (vezi comentariul la cap. 2,8), care dadea nastere la aroganta care aducea cu sine lipsa de dorinta de a face voia lui Dumnezeu; o mandrie, care LXX spune ca ,,va fi coborata inaintea fetei sale” (vezi Proverbe 16,18; 18,12).
Iuda va cadea si el. Solia profetului era adresata lui Israel, dar uneori era cuprins ,,si” Iuda.
5:6 Vor merge cu oile si boii lor sa caute pe Domnul, dar nu-L vor gasi nicidecum: caci S-a departat din mijlocul lor.
Vor merge cu oile. Efraim cauta sa-L imbuneze pe Dumnezeu cu jertfe numeroase si costisitoare (vezi 1Samuel 15,22; Osea 6,6).
Nu-l vor gasi. Poporul lui Israel nu era miscat de adevarata pocainta, ci de teama suferintei care se apropia. Iubirea fata de Dumnezeu, care produce ascultarea, nu era in inima lor (vezi Evrei 21,16-17; vezi comentariul la Geneza 27,38).
5:7 Au fost necredinciosi Domnului, caci au nascut copii din curvie; acum ii va inghiti o luna noua cu avutiile lor.
Copii din curvie. Sau ,,Copii straini” [KJV]. Vezi comentariul la cap. 2,4.
Acum ii va inghiti o luna noua. Sau ,,luna noua”. Sensul este ca sarbatorile lor de jertfe celebrate la vremea aceea nu-i vor scapa de mania divina. Intregul capitol este un raport al inlocuirii din partea poporului a cultului lui Dumnezeu cu cultul idolilor, iar pasajul de fata ar putea fi o aluzie la punerea unei alte luni in locul lunii randuite de Domnul pentru inchinarea religios, inlocuire care fusese impusa natiunii de catre Ieroboam I (1Regi 12,33).
5:8 Sunati din trambita la Ghibea, sunati din trambita la Rama! Strigati la Bet-Aven! Iata-i pe urma ta, Beniamine!
Trambita. Ebr. shophar (vezi Vol. III, p. 39). Osea prezinta o descriere vie a vrajmasilor lui Israel ca fiind deja in curs de a executa judecata divina.
Ghibea. Ghibea si Rama erau situate in Beniamin, aproape de hotarul lui de nord si in interiorul regatului din sud. Ele erau potrivite pentru a da semnale de apropiere a primejdiei din cauza ca erau situate pe inaltimi.
Bet-Aven. Vezi comentariul la cap. 4,15.
5:9 Efraim va fi pustiit in ziua pedepsei: ce vestesc Eu impotriva semintiilor lui Israel, va veni negresit!
Pustiit. Literal, ,,o groaza”, sau ,,un eveniment inspaimantator [care produce groaza]”. Ziua mustrarii este timpul cand Dumnezeu mustra pacatul prin pedeapsa.
5:10 Capeteniile lui Iuda sunt ca cei ce muta semnul de la hotare; ca apa Imi voi varsa mania peste ei!
Muta semnul de la hotare. Cineva care indraznea sa mute pietrele de la hotar ale vecinului sau calca unul din preceptele lui Iehova (vezi Deuteronom 19,14; 27,17). In nesocotirea lor cu totul nesabuita si egoista a drepturilor altora, conducatorii lui Iuda nu ezitau sa se injoseasca la rele precum mutarea acestor hotare. In acest capitol, in mod interesant si semnificativ, Osea combina condamnarea si pedeapsa care ii urmeaza acesteia atat pentru Israel cat si pentru Iuda. Nu este greu de inteles de ce trebuia sa fie asa, intrucat judecata si robia lui Iuda au urmat, si nu dupa mult timp de la pedepsirea si robia lui Israel. Regatele pot fi diferite, dar soarta lor finala va fi aceeasi. De aici si tabloul combinat al profetului.
Imi voi varsa mania. Se intelege aici o revarsare accentuata a maniei divine, care ii va coplesi cu totul pe acesti nelegiuiti.
5:11 Efraim este asuprit, zdrobit in judecata, caci a urmat invataturile care-i placeau.
Asuprit, zdrobit. Dumnezeu ii va folosi pe pagani ca sa-Si mustre poporul.
Invataturile. Literal, ,,o porunca”. In loc de a urma poruncile lui Dumnezeu, poporul a ascultat de acelea ale oamenilor (vezi Matei 15,7-9). Se pare ca aceasta se refera in mod specific la porunca lui Ieroboam I de a se inchina la vitei, cand s-a rasculat fata de Iuda (vezi 1Regi 12,25-33).
5:12 Voi fi ca o molie pentru Efraim, ca o putreziciune (a dintilor) pentru casa lui Iuda.
Ca o molie. Aceasta este o imagine vie care arata declinul si stricaciunea treptata a vietii morale si spirituale a lui Israel. Molia care roade vesmintele reprezinta in mod potrivit o distrugere lenta, dar sigura (Iov 13,28).
5:13 Cand isi vede Efraim boala, si Iuda ranile, Efraim alearga in Asiria, si trimite la imparatul Iareb, macar ca imparatul acesta nu poate nici sa va faca sanatosi, nici sa va lecuiasca ranile.
Boala. Atat Israel, cat si Iuda isi dadeau seama de declinul lor national. Totusi, in loc sa se intoarca la Dumnezeu pentru ajutor, Efraim s-a indreptat spre Asiria. Numai Efraim este mentionat aici ca umbland dupa ajutorul acesta din pricina ca regatul de nord a fost cel dintai care sa se alieze cu Asiria (2Regi 15-18).
Iareb. Ebr. yareb. Nu stim la care rege asirian s-a aplicat numele acesta, sau daca s-a aplicat vreunuia. Unii sugereaza ca yareb, in loc de a fi un nume propriu, este un termen adjectival, poate de la radacina rib, ,,a se lupta”. De aceea ei sugereaza fraza, ,,imparatul care se lupta”. Altii spun ca radacina este rabab, ,,a fi mare” si de aici titlul ,,marele imparat”. Ultimul sens este sustinut de titlul obisnuit folosit de imparatii Asiriei, sharru rabi, ,,marele imparat” (compara ugariticul mlk rb, ,,marele imparat”. Compara si originea titlului ,,rabi”, vezi comentariul la Isaia 19,20). Traducerea din LXX, Iarim, sugereaza titlul malki ram, ,,imparatul cel inaltat”.
Sa va faca sanatosi. Osea ii reaminteste poporului sau ca orice ajutor ar cauta in afara de Dumnezeu va fi in zadar.
5:14 Voi fi ca un leu pentru Efraim, si ca un pui de leu pentru casa lui Iuda; Eu, da, Eu voi sfasia, si apoi voi pleca, voi lua, si nimeni nu-Mi va rapi prada.
Ca un leu. Un simbol al unui cuceritor nimicitor. Ca de un leu care mai intai isi sfasie prada si apoi o ia cu sine, poporul lui Dumnezeu urma sa fie mai intai sfasiat, facut bucati si apoi dus in captivitate.
5:15 Voi pleca, Ma voi intoarce in locuinta Mea, pana cand vor marturisi ca sunt vinovati si vor cauta Fata Mea. Cand vor fi in necaz, vor alerga la Mine.
Voi pleca, Ma voi intoarce. Ramanand la imaginea cu leul care isi duce prada si apoi se retrage in culcusul sau pestera lui, profetul Il prezinta pe Dumnezeu ca retragandu-Se in locul Lui ceresc dupa ce a adus robia asupra poporului Sau. Cand, ca urmare a ,,necazului” sau, poporul se pocaieste cu adevarat, atunci, si numai atunci Il vor gasi pe Dumnezeu, asa cum Ieremia se exprima intr-un mod atat de frumos si de duios in profetia sa (Ieremia 29,10-14).
Vor marturisi. Cei doi pasi necesari in pocainta sunt marturisirea pacatului si consacrarea lui Dumnezeu (vezi Psalm 32,1.2.5.6; Isaia 59,1.2).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
7 PK 279
11,13 PK 280