2:6 De aceea iata, ii voi astupa drumul cu spini, i-l voi astupa cu un zid, ca sa nu-si mai afle cararile.
Iti voi astupa drumul. Dumnezeu rosteste acum judecata Sa asupra lui Israel in hotararea Sa de a stavili calea de pacat si ocara. El va sta impotriva scopului lui. Cat de adevarata este afirmatia lui Thomas á Kempis din Imitation of Christ, ca ,,omul propune, dar Dumnezeu dispune.” Daca lucrurile stau asa este datorita milei lui Dumnezeu, deoarece El cunoaste cel mai bine ceea ce este spre binele nostru final. Se spuna ca Martin Luther ar fi declarat: ,,O, ce nefericiti sunt oamenii cand Dumnezeu ii lasa in voia lor si nu li se mai impotriveste in poftele lor! Voi va fericiti pe voi insiva de multe ori ca pe calea pacatului pe care va gasiti nu dati de nici o greutate. Sa te fericesti! Ai motiv sa urli si sa-ti frangi mainile; asupra ta zace blestemul lui Dumnezeu. Blestemul inspaimantator de a-ti placea calea pacatului.”
Nu; Dumnezeu nu-l lasa pe pacatos sa mearga nestanjenit. De repetate ori principiul acesta este afirmat in Biblie (vezi Iov 19,8; Proverbe 16,1.9; 19,21; Ieremia 10,23; Plangeri 3,7.9). Pentru propriul sau bine spiritual Israel urma sa experimenteze curand ,,gardul” si ,,zidul” captivitatii asiriene. Ramasita exilatilor care tineau cultul lui Iehova (vezi comentariul la 2Regi 17,23) au fost pentru totdeauna izbaviti de relele inchinarii la idoli.