2:11 Voi face sa inceteze toata bucuria ei, sarbatorile ei, lunile ei cele noi, Sabatele ei, si toate praznicele ei.
Bucuria. Pacatul si bucuria nu pot sta multa vreme impreuna, deoarece daca Israel nu va indeparta pacatul de la bucuria lui, Dumnezeu va indeparta bucuria de la pacatul lui. Bucuria lumeasca este numai o parodie a adevaratei bucurii sufletesti. Cea din urma este un rau adanc si limpede, in timp ce cealalta este doar o spuna scanteietoare superficiala care tine doar un scurt timp (vezi 1Ioan 2,15-17). Unul din marile scopuri ale primei veniri a lui Hristos a fost sa ne dea o bucurie adevarata si care sa ne aduca implinire (Ioan 15,11; 16,24; 17,13).
Sarbatorile. In zadar tinea Israel unele din formele si ceremoniile cultului Domnului in timp ce in spirit si apostazie se tinea de idolatrie (vezi comentariul la 1Regi 12,32). Un asemenea compromis imposibil intre cultul lui Dumnezeu si al diavolului nu putea sfarsi decat in dezastrul captivitatii.
Lunile ei cele noi. Sarbatori tinute in ziua intai a fiecarei luni (vezi Numeri 28,11.14).
Sabatele. Unii au considerat cu tarie versetul acesta o dovada ca Sabatul saptamanal urma sa fie desfiintat. Totusi, o privire atenta la contextul pasajului dovedeste falsitatea unui asemenea rationament. Profetul declara aici ca diversele sarbatori si zile de bucurie sfanta ale regatului de nord urmau sa inceteze ca urmare a viitoarei captivitati a natiunii. In acest text nu se vorbeste despre desfiintarea Sabatului sau a unui serviciu religios in scopul acesta, ci mai degraba desfiintarea natiunii rebele. Toti crestinii sunt de acord ca Dumnezeu nu dorea ca Pastele sau oricare alta sarbatoare anuala pe care El o instituise, sa fie desfiintata la data aceea, care era cu cateva sute de ani inainte de prima venire a lui Hristos. Atunci, consecventa cere ca noi sa credem ca scriitorul biblic nu face nici macar vreo aluzie ca Sabatul saptamanal al Domnului urma sa fie desfiintat, nici atunci si nici la o alta data viitoare.
Praznicile. Literal ,,sarbatorile stabilite”.