13:1 Cand vorbea Efraim, raspandea groaza in Israel. Dar cum a pacatuit cu Baal, a murit.
Raspandea groaza. Versetele 1-8 ale acestui capitol arata de ce Efraim (regatul de la nord al lui Israel) si-a atras ,,pieirea” (v. 9). Sunt date amanuntele pacatului natiunii, cu pedeapsa venita ca urmare a acestor faradelegi.
Pacatul. Evident, o referire la cultul lui Baal (pentru care, fara indoiala cultul vitelului pregatise calea), care fusese introdus in Israel de Ahab la instigarea reginei Izabela (vezi 1Regi 16,29-33). Prin eforturile lui Ilie (1Regi 18) si al regelui Iehu (2Regi 9; 10) acest rau a fost stavilit, dar nu eradicat, iar adesea a izbucnit din nou.
A murit. Idolatria lui Efraim a avut ca urmare degradarea nationala si moartea politica. El si-a pierdut pozitia lui aleasa si inalta, iar onoarea lui a fost trantita in tarana. El a ajuns mort din punct de vedere spiritual, gata pentru ingroparea care avea sa vina in curand (vezi Efeseni 2,1). Parasirea lui Dumnezeu si jocul cu pacatul aduce intotdeauna ca rezultat sigur moartea (vezi Ezechiel 33,10.11; Romani 6,23). Punand in contrast prosperitatea lui Efraim cu distrugerea lui, profetul arata ca Efraim isi datora prosperitatea indurarii nemeritate a lui Dumnezeu care il binecuvantase multumita lui Iosif (vezi Geneza 49,22); nimicirea sa se datora propriului pacat.
13:2 Si acum ei pacatuiesc intr-una, isi fac chipuri turnate din argintul lor, idoli nascociti de ei, lucrare facuta de mesteri. Acestora le vorbesc ei, si jertfind oameni, saruta vitei!
Si acum. Cuvintele acestea marcheaza intr-un mod semnificativ tranzitia de la timpul introducerii cultului lui Baal (vezi comentariul la v. 1), la starea din timpul lui Osea. Facerea si adorarea unui chip cioplit ca o reprezentare materiala a adevaratului Dumnezeu, asa cum facuse Ieroboam I (vezi 1Regi 22,25-33) a fost ceva odios, calcand astfel porunca a doua si neglijand invatatura solemna ca inchinarea la Dumnezeu trebuie sa fie spirituala, nu materiala (vezi Exod 20,4-6; Ioan 4,24). Dar a fost de doua ori mai odioasa introducerea altor zei, precum Baal al fenicienilor, intr-o directa incalcare a primei porunci, care cere adorarea exclusiva a Domnului (vezi Exod 20,3). Iar acum, in vremea lui Osea, dainuiau ,,intruna” toate formele de idolatrie, pana cand poporul a ajuns sa fie cu desavarsire stapanit de aceste religii false.
Lucrare facuta de mesteri. Fiind lucrarea mainilor oamenilor, chipurile si idolii acestia n-aveau nici o putere spirituala sau fizica (vezi Isaia 44,9-20; 2,18.19).
Saruta vitei. Era obiceiul inchinatorilor la idoli sa sarute obiectul adorarii lor (vezi 1Regi 19,18). Daca obiectul inchinarii nu putea fi atins (ca de pilda luna), sarutarea ii era trimisa prin sarutarea de catre inchinator a propriei maini (vezi comentariul la Iov 31,27).
13:3 De aceea, vor fi ca norul de dimineata, ca roua care trece repede, ca pleava suflata de vant din arie, ca fumul, care iese din horn.
Ca norul de dimineata. Prosperitatea lui Efraim va fi de scurta durata (vezi Psalmi 37,35.36); apostazia lui va aduce asupra lui o pedeapsa sigura si grabnica. Aceste patru imagini, norul de dimineata, roua, pleava si fumul, reprezinta intr-un mod extrem de sugestiv caracterul trecator al vietii omenesti (vezi Isaia 40,6-8; Iacov 4,14; etc.).
13:4 Dar Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, din tara Egiptului incoace. Tu cunosti ca nu este alt Dumnezeu afara de Mine, si nu este alt Mantuitor afara de Mine.
Tara Egiptului. Versetele 4 si 5 arata ca pedeapsa divina asupra lui Efraim nu poate fi pe buna dreptate considerata prea aspra avand in vedere bunatatea lui Dumnezeu fata de nerecunoscatorul Israel. De pe vremea cand poporul Lui era in Egipt, Domnul le-a acordat favoarea Lui, pe care ei au uitat-o in chip nerusinat. Profetii aveau obiceiul de a se referi la istoria trecuta a harului mantuitor al lui Dumnezeu in comportarea Lui fata de poporul Sau, ca temei al unui apel la pocainta de starea de pacat prezenta si ca o incurajare de a cauta aprobarea si acceptarea divina.
Nu este alt Mantuitor. Osea se refera aici la Dumnezeu ca fiind singurul Dumnezeu adevarat, toti ceilalti dumnezei fiind inselaciuni (vezi Isaia 43,10-12; 45,20.21). Eliberarea lui Israel din Egipt a constituit o puternica dovada a puterii lui Dumnezeu.
13:5 Eu te-am cunoscut in pustie, intr-un pamant fara apa.
In pustie. Intrucat Dumnezeu Isi cunoscuse si ingrijise poporul, ei ar fi trebuit sa pastreze cunostinta Lui (vezi comentariul la cap. 4,6) prin pastrarea inchinarii la El (vezi Deuteronom 32,9-14).
13:6 Dar cand au dat de pasune, s-au saturat, si cand s-au saturat, inima li s-a umflat de mandrie; de aceea M-au uitat.
S-au saturat. Pe pasunea bogata de iubire si bunatate a lui Dumnezeu, poporul Sau s-a ingrasat. Efraim este asemenea unui animal domestic de munca (vezi comentariul la cap. 10,11) care, intr-o pasune peste masura de bogata, devine incapatanat si indaratnic.
M-au uitat. In loc sa-si aminteasca cu recunostinta de Dumnezeu si sa-si modeleze viata conform harului Sau imbelsugat manifestat fata de ei, poporul a fost plin de mandrie si L-a uitat pe Creatorul sau. Cu cat sunt cautate si pretuite mai mult bunurile lumii acesteia, cu atat este mai uitat Dumnezeu, marele Datator al oricarui dar bun. Aceasta a fost agravarea pacatului lui Israel pe care profetul atat de adesea l-a adus in atentia natiunii (2,8; 4,7; 10,1).
13:7 Eu M-am facut ca un leu pentru ei, si-i pandesc ca un pardos pe drum.
Ca un leu. O imagine care descrie extrem de bine nimicirea care urmeaza inevitabil pacatului lui Israel. Fiarele vorace mentionate aici, leul cu ferocitatea lui si leopardul cu repeziciunea lui, simbolizeaza apropiata invazie a asirienilor care va pune capat regatului de nord (2Regi 17,1-6). Oile ingrasate din pasunea lor bogata vor ajunge in curand prada devoratorilor.
13:8 Ma napustesc asupra lor, ca o ursoaica lipsita de puii ei, le sfasii invelisul inimii; ii inghit pe data ca un leu, si fiarele campului ii vor face bucati.
Ca o ursoaica. Putine animale sunt mai feroce ca o ursoaica atunci cand este jefuita de puii ei sau cand este foarte flamanda. LXX traduce aceasta propozitie astfel: ,,Ii voi intampina prin intermediul asirienilor ca o ursoaica infuriata.” Cele trei fiare salbatice amintite, leul, leopardul si ursul, descriu extrem de bine puterea urgiei lui Dumnezeu si furia maniei sale. Daca pacatosul ar scapa de leu, il va ataca leopardul; daca ar scapa de leopard, il va intalni ursoaica infuriata. Se pare ca Osea se straduieste sa prezinte poporului sau cu o putere crescanda o intelegere a ce inseamna abaterea asupra lor a urgiei divine. Profetul foloseste aici aceleasi imagini inspaimantatoare din lumea animala care sunt adesea folosite in alte locuri ca simboluri ale natiunilor folosite de Satana pentru a se opune poporului lui Dumnezeu si pentru a-l nimici (vezi Ieremia 4,7; 50,17.44; Ezechiel 32,2; Daniel 7,4-7).
Invelisul inimii. Adica pericardul, membrana care inconjoara inima. Israel isi inchisese inima fata de Dumnezeu. Pedeapsa divina este simbolizata prin sfasierea acestei inimi inchise de catre un leu. Profetul prezinta o paralela vie si impresionanta a zilei judecatii cand toate inimile vor fi deschise inaintea lui Dumnezeu (vezi Evrei 4,13; 10,30.31).
13:9 Pieirea ta, Israele, este ca ai fost impotriva Mea, impotriva Celui ce te putea ajuta.
Pieirea ta. Sau ,,te-ai distrus”. Israel s-a auto-distrus cu armele mandriei, idolatriei, senzualitatii si anarhiei. Pacatul are intotdeauna un caracter sinucigas (vezi Proverbe 8,36; Ezechiel 18,20; 33,10.11; 5T 120).
Te putea ajuta. Sau ,,Ajutorul tau”. Situatia extrema a lui Israel poate constitui pentru ei, daca vor, ocazia lui Dumnezeu (Israel 49,14-16; Evrei 13,5). Versetul este concomitent si un sfarsit tragic, dar si un inceput mangaietor, o fagaduinta ca in timp ce ruina lui Israel este adusa de propria lor purtare, inca mai exista pentru ei o ocazie de a se intoarce la Domnul. In timp ce de-a lungul intregii istorii a neamului omenesc mania si ruina constituie dreapta rasplatire a omului pacatos, bunatatea si indurarea constituie darurile unui Dumnezeu drept si iubitor.
13:10 Unde este imparatul tau, ca sa te scape in toate cetatile tale? Unde sunt judecatorii tai, despre care ziceai: Da-mi un imparat si domni?
Imparatul tau. Intrebarile din acest verset arata clar ca regii pusi dupa alegerea proprie a lui Israel (vezi comentariul la cap. 8,4) nu puteau fi de ajutor natiunii. Motivul pe care il prezentasera israelitii pentru a cere un rege era acela de a-i judeca si de a-i conduce in razboaie (1Samuel 8,19.20). Teama de ceea ce o natiune inamica le-ar fi putut face constituia o criza careia ei simteau ca numai un rege i-ar fi putut face fata cum se cuvine. In criza care sta acum in fata lor – invazia asiriana – Domnul intreaba: ,,Unde este acum imparatul care sa-i conduca in apararea tuturor cetatilor si intariturilor lor si sa le dea biruinta? Unde sunt judecatorii si conducatorii care vor actiona ca salvatori din primejdie?” Raspunsul este, desigur, ca astfel de salvatori puternici nu sunt de gasit.
Daca limitam semnificatia expresiei ,,imparatul tau”, la regatul de nord, aici se face referire la alegerea de catre Israel a lui Ieroboam I ca sa scape de presiunea impozitelor lui Roboam (1Regi 12,12-20). Totusi, folosirea termenului ,,judecatori” si cuvintele cererii poporului, sugereaza ca acest pasaj se refera la greseala initiala a lui Israel de a cere un imparat (1Samuel 8,5), decat la respingerea din partea regatului de nord a lui Roboam si alegerea lui Ieroboam.
13:11 Ti-am dat un imparat in mania Mea, si ti-l iau in urgia Mea!
Ti-am dat un imparat. Regele acesta este fara indoiala Saul (1Samuel 8,4-7; 9,22 la 10,1). Se spune ca Augustin ar fi afirmat: ,,De multe ori Dumnezeu este maniat atunci cand da, si milostiv atunci cand refuza” (vezi Numeri 11; Psalmi 78,18.27-31.38.39; 106,14.15.43-46). Este un gand solemn acela ca Dumnezeu ii poate pedepsi pe oameni implinindu-le dorintele.
13:12 Nelegiuirea lui Efraim este stransa, pacatul lui este pastrat.
Stransa. Asa cum cineva, potrivit obiceiului, inveleste bani intr-o punga si-i pune intr-un loc secret ca sa poata fi pastrati, si Dumnezeu a pastrat cu grija pacatele lui Efraim (vezi Deuteronom 32,34.35; Iov 14,17). Acum a sosit timpul ca Efraim sa dea socoteala. Pavel foloseste aceeasi ilustratie cu privire la soarta pacatosului (Romani 2,4-6). In loc de a ne ascunde pacatele, noi ar trebui sa le scoatem in lumina deplina a pocaintei si marturisirii daca vrem sa fim iertati (vezi Iov 31,33).
13:13 Il vor apuca durerile nasterii; este un copil neintelept, caci nu poate sa nasca la vremea sorocita!
Durerile. Pedeapsa, avertizeaza Dumnezeu, este comparata cu convulsiile violente, bruste, irezistibile ale unei femei la nastere (vezi 1Tesaloniceni 5,3). Nelegiuirea lui Israel va fi urmata de suferinte severe si de numeroase intristari. Totusi, aceste intristari lumesti ar putea, prin harul lui Dumnezeu, sa aduca pana la urma intristarea evlavioasa a pocaintei. Atunci si numai atunci va veni
o noua si mai fericita perioada de existenta.
13:14 Ii voi rascumpara din mana locuintei mortilor, ii voi izbavi de la moarte. Moarte, unde iti este ciuma? Locuinta a mortilor, unde iti este nimicirea? Cainta este ascunsa de privirile Mele!
Ii voi rascumpara.Comentatorii nu au ajuns la un consens in ce priveste aplicarea acestui pasaj. Considerat de sine statator, el pare sa fie o frumoasa fagaduinta a invierii si a desfiintarii finale a mortii si a she’ol-ului. Totusi, o astfel de interpretare nu pare sa corespunda contextului. Versetele 12-13 vorbesc despre caracterul inevitabil al apropiatei judecati. Versetul 15 continua ideea. Mai mult, afirmatia ,,cainta este ascunsa de privirile Mele” nu pare sa se acorde in chip natural cu afirmatia precedenta; iar aceasta cu atat mai putin cand se observa ca termenul tradus prin ,,cainta” este probabil mai corect redat prin ,,mila”. Aceasta observatie i-a determinat pe numerosi comentatori sa caute un sens care sa fie in deplin acord cu contextul. Ei arata ca traducand pasajul ca o serie de intrebari mai degraba decat o serie de afirmatii, se realizeaza o deplina armonie. Urmatoarea traducere se bazeaza pe aceste considerente: ,,Sa ii rascumpar din puterea lui Seol? Sa ii rascumpar din moarte? O moarte, unde iti sunt chinurile? O, Seol, unde iti este nimicirea? Mila este ascunsa de ochii Mei.” [RSV]. Vazut astfel, pasajul avertizeaza ca deoarece ,,nelegiuirea lui Efraim este stransa”, Dumnezeu nu va izbavi poporul de la moarte; ca, de fapt, El este Acela care cheama moartea si pe she’ol sa-si faca lucrarea si ca nu se va gasi mila la El atata timp cat va indeplini ceea ce pentru El este ,,lucrarea Lui ciudata” (Isaia 28,21).
Aceia care sustin ca pasajul acesta este o fagaduinta a invierii atrag atentia ca aceste cuvinte ar putea fi o brusca izbucnire din partea profetului cu gandul la glorioasa perspectiva a viitorului si, de aceea par a fi detasate de context. Ei interpreteaza pasajul, ,,cainta va fi ascunsa de privirile Mele”, ca afirmand ca planurile pline de indurare ale lui Dumnezeu pentru poporul Sau nu se vor schimba.
Izbucnirea triumfatoare a lui Pavel din 1Corinteni 15,55: ,,Unde iti este biruinta moarte? Unde iti este boldul moarte?” este probabil o aluzie la Osea 13,14. Cuvintele apostolului sunt mult mai asemanatoare cu LXX decat cu versiunea ebraica. Propozitiile corespondente din LXX zic: ,,Unde iti este pedeapsa, o, moarte? Unde iti este boldul, o, Hades?”
13:15 Oricat de roditor ar fi Efraim in mijlocul fratilor sai, tot va veni vantul de rasarit, se va starni din pustie un vant al Domnului, ii va usca izvoarele, si-i va seca fantanile: va jefui vistieria de toate vasele ei de pret.
Roditor. Probabil un joc de cuvinte, numele Efraim, prin derivare obisnuita, fiind derivat de la
o radacina care inseamna ,,a fi roditor” (vezi Geneza 49,22). Numele Efraim este folosit in mod obisnuit in Vechiul Testament ca o desemnare a partii de nord a regatului divizat, datorita faptului ca Efraim era semintia cea mai mare si mai influenta din nord. In mod similar, regatul de sud era cunoscut in mod obisnuit ca Iuda, semintia cea mai numeroasa si mai influenta din sud. I
Vantul de rasarit. Vanturile din rasarit din Palestina, venind din desert, tind sa fie fierbinti si uscate (vezi comentariul la Ieremia 18,7). Puternicele ostiri ale Asiriei sunt reprezentate prin aceasta metafora.
Va jefui. Vantul de rasarit, cu toate ca este o tranzitie brusca de la ilustratie la realitate. Biruitorul asirian este acela care, venind de la rasarit ca un vant pustiitor de rasarit, il va pustii si jefui pe Israel.
13:16 Samaria este pedepsita, pentru ca s-a razvratit impotriva Dumnezeului ei. Vor cadea ucisi de sabie; pruncii lor vor fi zdrobiti, si vor spinteca pantecele femeilor lor insarcinate.
Samaria. Cetatea Samaria era capitala regatului de nord.
Este pedepsita. Sau ,,pustiita”. Ebr. I’asham, ,,a fi socotit vinovat”. LXX zice: ,,va fi facuta sa piara”, sau ,,va fi nimicita”. In Biblia ebraica, versetul 16 deschide capitolul 14.
Zdrobiti. Cu privire la obiceiurile barbare ale razboaielor din vechime, vezi comentariul la Judecatori 1,6; 2Regi 8,12; comp. 2Cronici 25,12.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1 5T 50
3 PK 260; 8T 11
4 4T 139
9 DA 583, 588; GC 35
9, 10 PK 283
11 PP 605
14 PK 240