13:6 Dar cand au dat de pasune, s-au saturat, si cand s-au saturat, inima li s-a umflat de mandrie; de aceea M-au uitat.
S-au saturat. Pe pasunea bogata de iubire si bunatate a lui Dumnezeu, poporul Sau s-a ingrasat. Efraim este asemenea unui animal domestic de munca (vezi comentariul la cap. 10,11) care, intr-o pasune peste masura de bogata, devine incapatanat si indaratnic.
M-au uitat. In loc sa-si aminteasca cu recunostinta de Dumnezeu si sa-si modeleze viata conform harului Sau imbelsugat manifestat fata de ei, poporul a fost plin de mandrie si L-a uitat pe Creatorul sau. Cu cat sunt cautate si pretuite mai mult bunurile lumii acesteia, cu atat este mai uitat Dumnezeu, marele Datator al oricarui dar bun. Aceasta a fost agravarea pacatului lui Israel pe care profetul atat de adesea l-a adus in atentia natiunii (2,8; 4,7; 10,1).