13:2 Si acum ei pacatuiesc intr-una, isi fac chipuri turnate din argintul lor, idoli nascociti de ei, lucrare facuta de mesteri. Acestora le vorbesc ei, si jertfind oameni, saruta vitei!
Si acum. Cuvintele acestea marcheaza intr-un mod semnificativ tranzitia de la timpul introducerii cultului lui Baal (vezi comentariul la v. 1), la starea din timpul lui Osea. Facerea si adorarea unui chip cioplit ca o reprezentare materiala a adevaratului Dumnezeu, asa cum facuse Ieroboam I (vezi 1Regi 22,25-33) a fost ceva odios, calcand astfel porunca a doua si neglijand invatatura solemna ca inchinarea la Dumnezeu trebuie sa fie spirituala, nu materiala (vezi Exod 20,4-6; Ioan 4,24). Dar a fost de doua ori mai odioasa introducerea altor zei, precum Baal al fenicienilor, intr-o directa incalcare a primei porunci, care cere adorarea exclusiva a Domnului (vezi Exod 20,3). Iar acum, in vremea lui Osea, dainuiau ,,intruna” toate formele de idolatrie, pana cand poporul a ajuns sa fie cu desavarsire stapanit de aceste religii false.
Lucrare facuta de mesteri. Fiind lucrarea mainilor oamenilor, chipurile si idolii acestia n-aveau nici o putere spirituala sau fizica (vezi Isaia 44,9-20; 2,18.19).
Saruta vitei. Era obiceiul inchinatorilor la idoli sa sarute obiectul adorarii lor (vezi 1Regi 19,18). Daca obiectul inchinarii nu putea fi atins (ca de pilda luna), sarutarea ii era trimisa prin sarutarea de catre inchinator a propriei maini (vezi comentariul la Iov 31,27).