13:1 Cand vorbea Efraim, raspandea groaza in Israel. Dar cum a pacatuit cu Baal, a murit.
Raspandea groaza. Versetele 1-8 ale acestui capitol arata de ce Efraim (regatul de la nord al lui Israel) si-a atras ,,pieirea” (v. 9). Sunt date amanuntele pacatului natiunii, cu pedeapsa venita ca urmare a acestor faradelegi.
Pacatul. Evident, o referire la cultul lui Baal (pentru care, fara indoiala cultul vitelului pregatise calea), care fusese introdus in Israel de Ahab la instigarea reginei Izabela (vezi 1Regi 16,29-33). Prin eforturile lui Ilie (1Regi 18) si al regelui Iehu (2Regi 9; 10) acest rau a fost stavilit, dar nu eradicat, iar adesea a izbucnit din nou.
A murit. Idolatria lui Efraim a avut ca urmare degradarea nationala si moartea politica. El si-a pierdut pozitia lui aleasa si inalta, iar onoarea lui a fost trantita in tarana. El a ajuns mort din punct de vedere spiritual, gata pentru ingroparea care avea sa vina in curand (vezi Efeseni 2,1). Parasirea lui Dumnezeu si jocul cu pacatul aduce intotdeauna ca rezultat sigur moartea (vezi Ezechiel 33,10.11; Romani 6,23). Punand in contrast prosperitatea lui Efraim cu distrugerea lui, profetul arata ca Efraim isi datora prosperitatea indurarii nemeritate a lui Dumnezeu care il binecuvantase multumita lui Iosif (vezi Geneza 49,22); nimicirea sa se datora propriului pacat.