12:9 Si totusi, Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, din tara Egiptului, si pana acum; Eu te voi face sa locuiesti iarasi in corturi, ca in zilele de sarbatoare!
Si totusi, Eu. Versetul acesta consta din punct de vedere gramatical din doua propozitii separate care sunt afirmatii distincte. Cea dintai propozitie spune ,,Si Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, din tara Egiptului”.
Eu te voi face sa locuiesti. Au fost sugerate urmatoarele interpretari ale acestei a doua propozitii: 1) Ca ea constituie o avertizare divina ca dupa cum iudeii fusesera candva in robie in Egipt, tot asa din nou Domnul ii va aseza intr-un tinut al robiei, Asiria. 2) Ca aceasta este o fagaduinta ca asa cum Dumnezeu Si-a scos poporul din Egipt si l-a facut sa locuiasca in corturi in pustie pe drumul catre tara fagaduita, El va proceda din nou. Se poate ca aici sa avem de-a face cu
o amenintare ca Dumnezeu Isi va alunga poporul din tara lor placuta si il va aseza intr-o stare de pustietate din cauza mandriei si nerecunostintei lor. Totusi, in ciuda pedepsei cu care se ameninta, se extindea fata de Israel fagaduinta si perspectiva grijii calauzitoare si a minunatei ocrotiri a Domnului, ca in istoria timpurie a lui Israel, a carei amintire era pastrata vie prin Sarbatoarea Corturilor. In timpul celor sapte zile ale acestei sarbatori, poporul locuia in colibe amintind de faptul ca locuisera in corturi in pustie, dupa ce fusesera eliberati din Egipt (vezi Levitic 23,33-36.39-43). Nu numai ca Sarbatoarea Corturilor constituia o ocazie anuala de recunostinta pentru binecuvantarile cu care Dumnezeu incununase anul, dar colibele ei mai simbolizau si faptul ca aici noi nu avem o ,,cetate statatoare” (vezi Evrei 11,9.10; 13,14).