12:5 Domnul este Dumnezeul ostirilor; Numele Lui este Domnul.
Domnul. Prima jumatate a v. 5 este o fraza in apozitie cu ,,Dumnezeu” de la finele v. 4. Astfel ideea pasajului este: ,,Si acolo El, Insusi Domnul Dumnezeul ostirilor a vorbit cu noi” (sau ,,cu el” conform unor manuscrise ale LXX si ale versiunii siriace). Unii au interpretat pasajul acesta ca insemnand ca atunci cand Dumnezeu i-a spus lui Iacov ca numele lui nu va mai fi Iacov, ci Israel, El a vorbit nu numai patriarhului, ci prin el, ca reprezentant, tuturor urmasilor lui. Aceasta interpretare ar explica de ce Osea ii spune poporului sau ca la Betel Domnul ,,ne-a vorbit” (v. 4).
Dumnezeul ostirilor. Vezi comentariul la Ieremia 7,3. Legamantul si fagaduinta i-au fost confirmate lui Israel de Acela care are puterea si autoritatea de a face lucrul acesta, Domnul Dumnezeul ostirilor, Domnul Dumnezeul armatelor cerului, Cel care conduce si controleaza toate evenimentele si care guverneaza intregul univers (vezi Psalmi 103,19). Cuvantul ,,ostiri” este in mod special potrivit in legatura cu Iacov, datorita ostirii ingeresti care l-a intalnit inainte ca el sa se lupte cu Dumnezeu (vezi comentariul la Geneza 32,2).
Numele. Sau ,,Memorialul”. Adica, ,,Numele memorial” al lui Dumnezeu, numele sub care Israel urma sa si-L aminteasca (Exod 3,15; Psalmi 135,13). Pentru a-l incuraja pe poporul Domnului sa aiba deplina incredere in Dumnezeu si in puterea Lui de a mantui, profetul adauga cuvintele ,,Numele [memorialul] Lui este Domnul”. Atunci cand se mentioneaza numele unei persoane, indata memoria aduce aminte ce fel de caracter are, daca este buna sau rea, daca se poate avea incredere in ea, sau trebuie dispretuita. Asa este cu Dumnezeu; numele Lui readuce in mintea noastra caracterul Sau, atributele, raporturile Sale cu fiii oamenilor. Dumnezeu Isi provoaca aici poporul sa considere ca Numele Lui este o amintire scumpa pentru ei a ceea ce reprezinta El pentru ei si a ceea ce a facut El pentru ei; ca Numele Lui este incarcat cu amintirile binecuvantarilor trecutului, iar astfel ar trebui sa constituie o asigurare pentru poporul Sau ca intotdeauna caile Sale sunt cele mai bune. Imutabilitatea lui Dumnezeu, care nu numai ca l-a primit pe Iacov, ci l-a si binecuvantat si i-a oferit prosperitate, este pusa inaintea urmasilor patriarhului ca o garantie a unor binecuvantari asemanatoare in cazul in care se intorc la Domnul si aduc roade vrednice de pocainta lor. Din cauza ca Betel tocmai fusese mentionat (v. 4), s-ar putea ca aceasta folosire a termenului ,,memorial” sa fie o aluzie la unul din stalpii pe care Iacov i-a inaltat acolo (vezi Geneza 28,18-19; 35,9-15).