12:3 Inca din pantecele mamei, a apucat Iacov pe fratele sau de calcai, si in puterea lui, s-a luptat cu Dumnezeu.
De calcai. Amintirea numelui Iacov (v. 2), conduce la mentionarea in v. 3 a doua intamplari semnificative din viata patriarhului. Evident, tinta lui Osea este de a-si indemna poporul sa imite purtarea a stramosului lor, si sa le aminteasca de distinctia pe care el o capatase astfel, ca o incurajare pentru ei sa se duca si sa faca la fel. La nasterea lui, Iacov apucase calcaiul fratelui sau mai mare, o intamplare care a facut ca el sa primeasca numele de Iacov (vezi comentariul la Geneza 25,26). A doua propozitie din v. 3 spune cum Iacov aflat la maturitate, s-a luptat cu Dumnezeu, ingerul legamantului (vezi Geneza 32,22-32) si a biruit, asa ca numele lui a fost schimbat din Iacov in Israel. Cuvantul ,,Israel” inseamna, de fapt, ,,el se lupta cu Dumnezeu”, sau ,,el triumfa asupra Dumnezeu”, sau ,,stapaneste cu Dumnezeu” (vezi comentariul la Geneza 32,28). Iacov a inceput noaptea aceea cu lupta, dar a sfarsit-o in rugaciune fierbinte. Scopul oricarei lupte cu Dumnezeu nu este de a-L birui pe El, ci de a birui eul. Recunoasterea slabiciunii constituie puterea noastra, iar aceia care vin cu rugaciunea ,,Nu Te voi lasa sa pleci pana nu ma vei binecuvanta”, descopera ca aceasta le da putere fata de Dumnezeu.