11:1 Cand era tanar Israel, il iubeam, si am chemat pe fiul Meu din Egipt.
Tanar. Sau ,,copil”. Versetele 1-4 din capitolul acesta ofera o descriere a binefacerilor pe care poporul Israel le primise de la Domnul din timpul Exodului, si a nerecunostintei care a urmat din partea lui Israel fata de aceste binecuvantari. Dumnezeu avea toate motivele sa fie maniat contra lui Israel datorita atitudinii lor fata de iubirea si grija pe care El le revarsase asupra lor, din pruncia lor, ca sa zicem asa (vezi Ezechiel 16,1-8; PK 312). Interesul Lui fata de ei si pentru ei fusese intr-adevar acela al unui tata fata de fiul sau, un interes de care nici o alta natiune nu avusese parte in aceeasi masura (vezi Deuteronom 7,6-8). Osea se refera la aceasta relatie, care a inceput din timpul cand Moise i-a prezentat lui Faraon solia Domnului de a-I lasa poporul sa plece (vezi comentariul la Exod 4,22.23). Osea 11,1 arata ca un scop principal al Bibliei este de a recomanda pacatosilor bunatatea si harul lui Dumnezeu (vezi 8T 275). ,,Intreaga Scriptura”, spunea Luther, ,,urmareste indeosebi aceasta, ca noi sa nu punem deloc la indoiala, ci sa nadajduim, sa ne incredem si sa credem cu certitudine ca Dumnezeu este binevoitor, milos si indelung rabdator.”
Am chemat pe fiul Meu. Experienta eliberarii lui Israel din Egipt a fost declarata de evanghelistul Matei, sub indrumarea Duhului Sfant, o ilustratie sau o profetie a experientei copilului Isus in Egipt si a intoarcerii Lui in Palestina (vezi comentariul la Matei 2,15). Desi referirea lui Matei nu poate fi considerata o citare cuvant cu cuvant nici a textului ebraic si nici a LXX-ei la Osea 11,1, fara doar si poate ca scriitorul Evangheliei a avut in minte chiar aceasta comparatie de experiente.
11:2 Dar cu cat prorocii ii chemau, cu atat ei se departau: au adus jertfe Baalilor, si tamaie chipurilor idolesti.
Ii chemau. Probabil o referire la diferiti profeti si alti mesageri care Dumnezeu S-a folosit pentru a-Si comunica voia poporului. Se indepartau. Refuzand sa recunoasca chemarea lui Dumnezeu, Israel s-a intors la idolatrie, in special la Baali, diferite reprezentari ale zeului Baal (vezi cap. 2,17).
11:3 Si totusi Eu am invatat pe Efraim sa mearga, si l-am ridicat in brate; dar n-au vazut ca Eu ii vindecam.
L-am ridicat in brate. Sau ,,de brate”. Aceasta este o frumoasa imagine a grijii iubitoare a lui Dumnezeu fata de Efraim. Asa cum un parinte duios invata un copil sa mearga, luandu-l de brate cand se impiedica sau cade, si Domnul l-a invatat pe fiul Sau, Israel (vezi Deuteronom 1,31; 33,27; Ieremia 31,32). La fel cum un parinte rabdator ingaduie multe copilului sau care n-a ajuns inca la varsta discernamantului, tot asa Domnul Se purtase cu rabdare fata de poporul Lui inca imatur, popor care nu cunostea tainele spirituale ale imparatiei cerului (vezi Deuteronom 32,10).
Ii vindecam. Aceasta pare sa fie o aluzie la Exod 15,26 (vezi si Isaia 57,18).
11:4 I-am tras cu legaturi omenesti, cu funii de dragoste, am fost pentru ei ca cel ce le ridica jugul de langa gura. M-am plecat spre ei si le-am dat de mancare.
Legaturi. Aceasta este o continuare a imaginii calauzirii parintesti a lui Israel din partea Domnului (vezi Ieremia 31,3).
Funii de dragoste. O expresie semnificativa aratand ca aceste legaturi sau funii sunt de departe diferite de acelea pe care le folosesc oamenii pentru imblanzirea animalelor salbatice. Animalele inferioare trebuie uneori infrante cu oarecare violenta pentru a se supune la munca folositoare; dar nu asa ii atrage Dumnezeu pe oameni. El nu foloseste nici funii tari, nici legaturi de fier, ci ne atrage prin mijloace rationale, apeland la inteligenta si simtamintele noastre (vezi comentariul la Isaia 1,18). Dumnezeu ne atrage intr-o maniera care este potrivita cu demnitatea naturii noastre, ca unii care suntem facuti dupa chipul Lui Dumnezeu (Geneza 1,26.27). Lucrand pentru suflete noi trebuie sa urmam intotdeauna aceasta metoda a iubirii (vezi 1Corinteni 9,19-23; 1Tesaloniceni 2,7.8; 3,12; Evrei 5,2). Hristos ne-a atras cu legaturi omenesti cand S-a facut om, si a trait si S-a jertfit pentru binele nostru (vezi Ioan 12,32; Fapte 10,38). Unul din motivele pentru care Fiul lui Dumnezeu S-a facut om a fost ca sa-i atraga pe oameni cu funiile simpatiei, facandu-Se partas aceleiasi naturi cu ei.
Mancare. Domnul i-a acordat lui Israel, in ciuda deselor lor fapte lipsite de credinciosie, harul Lui mantuitor si mila Lui duioasa, impreuna cu o intretinere imbelsugata (vezi Psalmi 23,5). Aceasta facea cu atat mai de neiertat faptul ca se adresau altor zei pentru a-si procura bunatati si mai mari.
11:5 Nu se vor mai intoarce in tara Egiptului; dar Asirianul va fi imparatul lor, pentru ca n-au voit sa se intoarca la Mine.
In tara Egiptului. Fiind tributar Asiriei de pe vremea lui Menahem (2Regi 15,17-20), Israel s-a rasculat si a cautat ajutor de la Egipt (2Regi 17,1-4). Totusi, nici un ajutor nu va fi ingaduit din partea Egiptului; Israel va fi constrans sa se supuna jugului asirian. Robia asiriana va constitui o pedeapsa pentru pacatele de care nu se pocaisera.
11:6 Sabia va navali peste cetatile lor, va nimici, va manca pe sprijinitorii lor, din pricina planurilor pe care le-au facut.
Sabia. Nu va fi scapare de invazie si efectele acesteia.
Sprijinitorii. Literal, ,,bete”, ,,stinghii”, ,,ramuri” sau ,,mladite”. Evident, ,,ramurile” erau legate de sistemul defensiv al cetatilor, ca de pilda drugii portilor cetatii. Sau ,,ramurile” pot fi intelese in mod figurat ca fortarete de frontiera, sau satele invecinate, legate de cetati precum ramurile de trunchiul unui pom.
Planurilor. Sau ,,sfaturile”. Cauza tuturor acestor nenorociri gata sa vina erau planurile sau sfaturile rele ale natiunii care au condus poporul la calcare de lege si apostazie (vezi Psalmi 5,10).
11:7 Poporul Meu este pornit sa se departeze de Mine; si daca sunt chemati inapoi la Cel Preainalt, nici unul din ei nu cauta sa se ridice.
Poporul Meu. Cat de expresiv arata aceasta ca in ciuda intregii staruinte a lui Israel de a se lepada de credinta, natiunea inca era ,,poporul Meu” pentru Dumnezeu!
Chemati inapoi. Cu toate ca Israel este chemat la partasie cu Cel Prea Inalt, se parea ca nici unuia nu-i pasa de aceasta inalta experienta. Stricaciunea era atat de adanc inradacinata in Israel, incat poporul in general nu dadea nici un raspuns apelurilor staruitoare ale profetilor pentru o viata spirituala mai inalta.
11:8 Cum sa te dau Efraime? Cum sa te predau Israele? Cum sa-ti fac ca Admei? Cum sa te fac ca Teboimul? Mi se zbate inima in Mine, si tot inauntrul Mi se misca de mila!
Sa te dau. Ideea din v. 8 reprezinta o trecere de la preziceri ingrozitoare ale pedepselor aspre, la fagaduinte ale indurarii mangaietoare. Adesea, in profetia lui Osea amenintarile si fagaduintele alterneaza, iar uneori se contopesc. Cu toate ca Efraim merita nimicirea deplina din cauza nelegiuirilor lui, Domnul, datorita iubirii si harului Lui care dureaza, continua sa se lupte pentru pocainta si reforma din partea poporului Sau (vezi Ieremia 31,20).
Teboimul. Adma si Teboim facusera parte din cetatile campiei care fusesera nimicite de Dumnezeu (Geneza 14,8; Deuteronom 29,23). Cu toate ca Israel fusese la fel de vinovat si vrednic de manie ca si cetatile acestea (vezi Matei 11,23.24), Dumnezeu Isi exprima neplacerea de a da regatul de nord in mainile vrajmasilor lui sau de a-l lasa prada nimicirii.
Mila. Vezi comentariul la Numeri 23,19.
11:9 Nu voi lucra dupa mania Mea aprinsa, nu voi mai nimici pe Efraim; caci Eu sunt Dumnezeu, nu un om. Eu sunt Sfantul in mijlocul tau, si nu voi veni sa prapadesc.
Nu voi lucra. Profetul zugraveste un tablou maret al lucrarii iubirii divine. Domnul nu va lucra dupa mania Lui aprinsa si nici nu-l va nimici cu totul pe Efraim. Daca iubirea lui Dumnezeu la inceputul interesului Sau fata de Israel a fost mare si profunda (vezi v. 1-4), ea este inca si mai mare acum, cand se manifesta sub forma de mila (v. 8, 9), Domnul refuzand sa-Si predea poporul, chiar asa nevrednici de iubirea pe care le-o dovedise cum erau.
Nimici pe Efraim. In timp ce omul poate pedepsi pentru a nimici, Dumnezeu pedepseste pentru a corecta si indrepta (vezi Ieremia 29,11). Mania lui Dumnezeu decurge intr-un mod cu totul deosebit de aceea a oamenilor. Ei urmaresc razbunarea, El impacarea.
Eu sunt Dumnezeu. Acesta este motivul fundamental al indurarii divine tocmai exprimate – caracterul sfant in sine al lui Dumnezeu care nu poate decat sa-Si onoreze si sa-Si implineasca legamantul de iubire vesnica cu Israel. El este Dumnezeu si, prin urmare, trebuie masurat prin standardul divin al acelei iubiri (vezi Romani 8,37-39; 1Ioan 4,16) si nu dupa standardul razbunator al omului.
Sfantul. Aceasta explica de ce Dumnezeu pedepseste nelegiuirea si totusi continua sa manifeste indurare. Sfintenia care nu poate sa-l tolereze pe vinovat este tot una cu sfintenia adevarului si credinciosiei.
Nu voi veni sa prapadesc. Sau ,,in cetate”. Aceste cuvinte inseamna ca Dumnezeu nu va veni ca un vrajmas ca sa nimiceasca cu totul, asa cum venise in cetatile din campia Sodomei (v. 8).
11:10 Ei vor urma pe Domnul, ca pe un leu care va racni; caci El insusi va racni, si copiii vor alerga tremurand de la apus.
Leu care va racni. Sau ,,Va racni ca un leu”. O imagine aratand taria chemarii si maiestatea grozava Domnului chemandu-Si astfel poporul sa se intoarca. Acest racnet ar mai putea sa semnifice ordinele Sale pline de autoritate catre dusmanii lui Israel cand Dumnezeu Isi va rechema poporul din captivitatea acestora. Glasul maiestuos si impunator al Domnului fata de toti cei care lucreaza faradelege, desi plin de iubire (Romani 2,4) este si plin de potentialitatea solemna a judecatii. Dumnezeu ii cheama pe pacatosi nu numai sa alerge catre mila Lui, dar si sa fuga de mania viitoare (vezi Matei 3,7-8).
11:11 Vor alerga tremurand din Egipt, ca o pasare, si din tara Asiriei, ca o porumbita. Si-i voi face sa locuiasca in casele lor, zice Domnul.
Ca o pasare. Evident, o referire la intoarcerea iudeilor dupa cei 70 de ani de captivitate (vezi Ieremia 29,10). Egiptul si Asiria sunt mentionate amandoua aici, anume, pentru ca iudeii au experimentat robia si asuprirea in ambele tari.
11:12 Efraim ma inconjoara cu minciuni, si casa lui Israel cu inselatorii. Iuda este tot hoinar fata de Dumnezeu, fata de Cel Sfant si credincios.
Ma inconjoara. Profetul prezinta idolatria fatisa a lui Israel, in contrast cu starea spirituala a regatului de sud a lui Iuda, care pe din afara se arata credincios Domnului. Hoinar. Probabil, aceasta arata ca Iuda inca mai are o purtare nestatornica, nelinistita in ce priveste legatura lui cu Domnul, Sfantul cel credincios. Pentru statutul lui Iuda la momentul cand regatul de nord al lui Israel a cazut vezi v. 2; vezi comentariul la cap. 4,15; vezi p. 31. Acest ultim verset al cap. 11 este primul verset al cap. 12 in Biblia ebraica.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1 PK 312; 8T 275
2–7 8T 276
3 PK 296
4 DA 480; Ev 211
7 PK 281
8 COL 235; TM 245
8, 9 COL 218; 8T 276
10, 11 8T 277