11:9 Nu voi lucra dupa mania Mea aprinsa, nu voi mai nimici pe Efraim; caci Eu sunt Dumnezeu, nu un om. Eu sunt Sfantul in mijlocul tau, si nu voi veni sa prapadesc.
Nu voi lucra. Profetul zugraveste un tablou maret al lucrarii iubirii divine. Domnul nu va lucra dupa mania Lui aprinsa si nici nu-l va nimici cu totul pe Efraim. Daca iubirea lui Dumnezeu la inceputul interesului Sau fata de Israel a fost mare si profunda (vezi v. 1-4), ea este inca si mai mare acum, cand se manifesta sub forma de mila (v. 8, 9), Domnul refuzand sa-Si predea poporul, chiar asa nevrednici de iubirea pe care le-o dovedise cum erau.
Nimici pe Efraim. In timp ce omul poate pedepsi pentru a nimici, Dumnezeu pedepseste pentru a corecta si indrepta (vezi Ieremia 29,11). Mania lui Dumnezeu decurge intr-un mod cu totul deosebit de aceea a oamenilor. Ei urmaresc razbunarea, El impacarea.
Eu sunt Dumnezeu. Acesta este motivul fundamental al indurarii divine tocmai exprimate – caracterul sfant in sine al lui Dumnezeu care nu poate decat sa-Si onoreze si sa-Si implineasca legamantul de iubire vesnica cu Israel. El este Dumnezeu si, prin urmare, trebuie masurat prin standardul divin al acelei iubiri (vezi Romani 8,37-39; 1Ioan 4,16) si nu dupa standardul razbunator al omului.
Sfantul. Aceasta explica de ce Dumnezeu pedepseste nelegiuirea si totusi continua sa manifeste indurare. Sfintenia care nu poate sa-l tolereze pe vinovat este tot una cu sfintenia adevarului si credinciosiei.
Nu voi veni sa prapadesc. Sau ,,in cetate”. Aceste cuvinte inseamna ca Dumnezeu nu va veni ca un vrajmas ca sa nimiceasca cu totul, asa cum venise in cetatile din campia Sodomei (v. 8).