10:11 Efraim este o manzata invatata la jug, careia ii place sa treiere graul, si i-am crutat gatul sau cel frumos; dar acum voi injuga pe Efraim, Iuda va ara si Iacov ii va grapa.
Manzata. Ebr. ’eglah (vezi comentariul la v. 5). Efraim este asemanat aici cu o manzata invatata sa treiere graul. Boii nu erau injugati laolalta, ci lucrau aparte cand treierau graul, treierand fie cu picioarele, fie tragand peste el o sanie sau un car de treierat. De asemenea, ei nu aveau gura legata (vezi Deuteronom 25,4), asa ca erau lasati liberi sa mai apuce din cand in cand cate o gura de grau. Asa era si istoria lui Israel. El fusese asezat in tara fagaduita in imprejurari optime si placute, ca o manzata care treiera si careia i se ingaduie dupa placere. Din nenorocire, aceste conforturi materiale care ar fi trebuit sa-L atraga spre Creatorul lui, l-au facut in mod pacatos multumit de sine si razvratit (vezi comentariul la Deuteronom 32,15).
Gatul sau cel frumos. A venit o schimbare; jugul asirian este gata sa fie asezat pe gatul cel frumos al lui Israel.
Va ara. Acum va fi impusa o munca grea si neplacuta. Iuda, din cauza pacatelor lui, urmeaza sa aiba si el parte de munca grea, avand de facut obositoarea munca a aratului; iar Iacov, probabil folosit aici in intelesul celor 10 semintii din nord, va zdrobi bulgarii. Candva liber, Efraim este acum subjugat si facut sa poarte jugul unei aspre robii.