9:2 In adevar, s-a facut un cort. In partea dinainte, numita Locul Sfant, era sfesnicul, masa si painile pentru punerea inaintea Domnului;
Cort. [,,Tabernacol”, KJV]. Gr. skene, ,,cort”, ,,locuinta”, ,,ghereta”, ,,locas”.
Partea dinainte. [,,Intai”, KJV]. Adica ,,primul cort” sau ,,primul tabernacol”. In engleza (KJV) prima incapere este numita aici cort, la fel ca si a doua (v. 3). De-a lungul anului intaia despartitura era singura din sanctuar in care se intra. In a doua despartitura, Sfanta Sfintelor, se intra numai in Ziua Ispasirii.
Locul Sfant. [,,Sanctuarul”, KJV]. Gr. hagia. Pot fi citate dovezi textuale pentru exprimarea ta hagia (vezi cap. 8,2), precum si pentru exprimarea hagia hagion (vezi cap. 9,3). Dar invatatii sunt in general de acord ca este preferabil cuvantul hagia. Trebuie rezolvata o problema gramaticala cu privire la hagia. Luata ca atare, forma neaccentuata poate fi: (1) O forma de feminin singular care ar putea fi un adjectiv care determina substantivul skene, ,,cort”. Atunci s-ar traduce astfel: ,,care e numita [cort] sfant”. (2) O forma de neutru plural care poate fi tradusa ,,sfinte” sau ,,[locuri] sfinte”. Ortografia ambelor forme este aceeasi, totusi, cand cuvantul este accentuat, forma de feminin singular are accentul pe a doua silaba, in timp ce neutrul plural are accentul pe prima silaba. Intrucat in manuscrisele cele mai timpurii erau neaccentuate, este cu neputinta sa se hotarasca, pe baza acestora, care forma a fost intentionata aici. Manuscrisele mai tarzii, care au accentele, favorizeaza foarte mult forma de neutru plural. In Textus Receptus, textul grec dupa care a fost tradusa KJV, se accentueaza prima silaba, si deci se considera ca hagia este un neutru plural. Acelasi lucru se intampla si cu Nestle's Greek Text. De fapt exista doar putine dovezi textuale pentru
o forma de singulara. Vulgata si unele manuscrise grecesti tarzii sunt aproape singurele marturii lipsite de echivoc.
Este adevarat ca toate acestea nu sunt dovezi concludente impotriva unei forme de singular, deoarece copistii manuscriselor, care au pus accentele, erau persoane neinspirate. Ei au pus accentul acolo unde credeau ca o cere contextul. In cazul acesta forma de neutru plural parea cea mai naturala. Totusi, chiar daca posibilitatea unei forme singulare nu poate fi tagaduita, o astfel de forma pare destul de nepotrivita. Hagia, ca o forma de plural, pare sa desemneze prima incapere
(v. 3, unde se pare ca este numita si a doua incapere). Vezi cap. 8,2
Sfesnicul. Mobilierul este descris asa cum exista in vechiul tabernacol, nu in templul care pe atunci mai exista inca la Ierusalim (compara cu v. 3). Pentru o descriere a sfesnicului, vezi Exodul 25,31–40.
Masa. Vezi Exodul 25,23–30.
Painile pentru punerea inainte. Vezi Leviticul 24,5–9.