6:9 Macar ca vorbim astfel, preaiubitilor, totusi de la voi asteptam lucruri mai bune si care insotesc mantuirea.
Prea iubitilor. Aceasta este singura data cand este folosit, in intreaga Epistola catre Evrei, acest cuvant afectuos.
Lucruri mai bune. Autorul le vorbise cu severitate cititorilor sai, dand avertizari si mustrandu-i. Acum ii alinta. El e convins ca ei nu vor sa lepede chemarea lui Dumnezeu si ca, totusi, au nevoie de mustrare. Ei sunt in primejdia de a cadea, neluand seama la cele ce li se vestise (cap. 2,1–3). Sunt in primejdie de a repeta greseala Israelului din vechime, care nu a intrat in ,,odihna Lui” (cap. 4,1). Ei n-au progresat si n-au crescut satisfacator, ci sunt inca prunci, cand ar fi trebuit sa fie maturi (cap. 5,11–14). Iar acum ii avertizeaza cu privire la primejdia de a ramane in urma. Dar el atenueaza oarecum aceasta mustrare, spunandu-le ca e convins de lucruri mai bune in privinta lor, dar cu toate acestea lasa impresia ca starea lor este grava si ca trebuie sa se fie atenti ca nu cumva sa piarda viata vesnica.
Care insotesc mantuirea. Sau ,,care tin de mantuire”. Autorul nu arata care sunt lucrurile acestea, dar din cele spuse deja, cititorul nu se putea insela in privinta acestora.