6:2 invatatura despre botezuri, despre punerea mainilor, despre invierea mortilor si despre judecata vesnica.
Botezuri. Gr. baptismoi (la singular baptimos). Nu acesta este cuvantul obisnuit pentru botezul crestin, ci baptisma, (compara cu Matei 3,6). Baptismos apare numai aici si la Marcu 7,48; Evrei 9,10. Pot fi citate dovezi textuale importante pentru folosirea acestui cuvant in Coloseni 2,12. In Marcu 7,4.8; Evrei 9,10, acesta se refera la numeroasele acte de curatire ale ritualului iudaic. Totusi aici nu acesta este sensul lui, intrucat reglementarile cu privire la aceste spalari nu ar putea sa fie considerate ca doctrina a crestinismului. Este cu putinta, totusi, ca autorul sa se fi gandit la botezul crestin, dar sa fi folosit termenul baptismoi facand referire la ritual in aspectele lui cele mai elementare.
Unii vad in baptismoi o referire la cele doua botezuri din biserica crestina: botezul cu apa si botezul cu Duhul Sfant. Cu privire la acestea doua, Ioan Botezatorul spunea: ,,Eu, da, v-am botezat cu apa, dar El va va boteza cu Duhul Sfant” (Marcu 1,8). Dupa invierea Sa, Isus a spus: ,,Caci Ioan a botezat cu apa, dar voi, nu dupa multe zile, veti fi botezati cu Duhul Sfant” (Faptele Apostolilor 1,5; compara cu Ioan 3,5; Faptele Apostolilor 11,16; 1 Corinteni 12,13). Totusi, daca autorul se gandea in primul rand la aceste doua forme de botez crestin, atunci ar fi fost de asteptat sa foloseasca forma baptismata in loc de baptismoi, mai ales ca al doilea apare ulterior in aceasta epistola ca o clara referire la spalarile ceremoniale (Evrei 9,10). De aceea este preferabila explicatia care pretinde ca baptismoi reprezinta botezul crestin in aspectele lui cele mai elementare.
Punerea mainilor. Aceasta este a patra din doctrinele fundamentale prezentate. In Vechiul Testament punerea mainilor insemna primirea binecuvantarii si a slujbei (vezi Geneza 48,9–14; Numeri 8,10.11; Deuteronom 34,9). In Noul Testament era urmat acelasi obicei. Deosebit de importanta era punerea mainilor apostolilor dupa botez, un act prin care credinciosii primeau Duhul Sfant (vezi Faptele Apostolilor 8,17.18; 19,6). Intrucat mai inainte autorul amintise de ,,botezuri”, probabil ca avea in minte aceasta functie deosebita. Cu privire la ritualul de hirotonire, vezi Faptele Apostolilor 6,6; 1 Timotei 4,14.
Invierea mortilor. Cu privire la importanta acestei doctrine, vezi 1 Corinteni 15.
Judecata vesnica. Doctrina judecatii ocupa un loc important atat in Vechiul Testament (vezi Psalmi 9,3–8.15.16; Daniel 7,9.10; compara cu Iuda 14,15) cat si in Noul Testament (vezi Matei 12,41.42; 25,31–46; Luca 11,31.32; 2 Corinteni 5,10). Ar trebui observat faptul ca iudeo-crestinii nu intampinau nici o dificultate in intelegerea acestor sase principii, deoarece toate sunt expuse in Vechiul Testament. Primejdia care ii confrunta pe acesti crestini statea in a se multumi cu ceea ce adusesera din iudaism si a nu accepta cu toata inima doctrinele crestinismului.