5:1 In adevar, orice mare preot, luat din mijlocul oamenilor, este pus pentru oameni in lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca sa aduca daruri si jertfe pentru pacate.
Mare Preot. Sunt prezentate conditiile pentru ca cineva sa fie mare preot (v. 1–4), pentru a demonstra ca Hristos este potrivit pentru aceasta (v. 5–10).
Luat din mijlocul oamenilor. Expresia aceasta califica termenul ,,mare preot”. Autorul vorbeste aici despre marii preoti dintre oameni. Mai apoi (v. 5–10) el se va referi la Hristos, ca Mare Preot.
Pus. [,,Hirotonisit”, KJV]. Gr. kathistemi ,,a numi”, ,,a pune in raspundere”. Dumnezeu este cel care il numeste (vezi v. 4). Pentru oameni. Sau ,,in folosul oamenilor”. Slujba de mare preot era in folosul oamenilor, preotii fiind mijlocitori intre popor si Dumnezeu. Lucrurile privitoare la Dumnezeu. Vezi cap. 2,17. Ca sa aduca. [,,Ca sa poata oferi”, KJV]. Aceasta era, fara indoiala, functia cea mai importanta slujbei de mare preot.
Daruri. Gr. dora, in LXX avand de obicei sensul de ,,jertfe de mancare” (in ebraica minchoth, iar la singular minchah, vezi Leviticul 2,1), desi in Geneza 4,4 cuvantul acesta este folosit cu privire la jertfa lui Abel.
Jertfe. Gr. thusiai, in LXX avand de obicei sensul de sacrificii de sange, desi avea si alte intelesuri. In Geneza 4,5 cuvantul thusiai este folosit cu privire la jertfa fara sange a lui Cain. E putin probabil ca ar trebui sa se caute vreo deosebire de sens intre dora si thusiai. Se poate ca cei doi termeni sa fie folositi impreuna pentru a denumi totalitatea darurilor si sacrificiilor cuprinse in sistemul ceremonial iudaic.
Pentru pacate. Darurile si jertfele aveau de-a face cu pacatele poporului. Sistemul ceremonial trebuia sa le arate oamenilor cat de neplacut este pacatul in ochii lui Dumnezeu si in acelasi timp sa le atraga atentia catre planul Sau pentru eradicarea acestuia.
5:2 El poate fi ingaduitor cu cei nestiutori si rataciti, fiindca si el este cuprins de slabiciune.
El poate. Literal, ,,fiind in stare”. Temeiul capacitatii Sale este insasi natura umana pe care a luat-o asupra Sa. Sa fie ingaduitor. [,,Sa aiba compatimire”, KJV]. Gr. metripatheo, ,,a-si modera sentimentele”, ,,a se purta delicat cu”, ,,a avea simtaminte delicate fata de”. Nestiutori. Gr. agnoeo, ,,a nu cunoaste”, ,,a nu intelege”, ,,a fi nestiutor”, ,,a face rau”, ,,a
pacatui din nestiinta”. Ultimul sens pare sa fie deosebit de potrivit aici. Aceia care pacatuiesc din nestiinta trebuie sa fie tratati cu delicatete, deoarece greseala lor nu este intentionata. Ei au nevoie de lumina si incurajare. Ei calca legea din nestiinta si nu trebuie sa fie pusi in aceeasi categorie cu cei care comit aceleasi greseli fiind pe deplin constienti de comportamentul lor rau.
Rataciti. [,,Abatuti din drum”, KJV]. Mai degraba ,,cei care sunt dusi in ratacire” sau ,,cei care sunt inselati”.
Cuprins de slabiciune. Marele preot era supus la aceleasi ispite ca si poporul. Cunoasterea pe care o avea, din experienta proprie, cu privire la slabiciunile si ispitele carnii il faceau sa fie intelegator fata de slabiciunile si greselile altora si, in acelasi timp, potrivit pentru a da sfat si ajutor celor in ispita. Vezi cap. 2,17; 4,15.
5:3 Si, din pricina acestei slabiciuni, trebuie sa aduca jertfe atat pentru pacatele lui, cat si pentru ale norodului.
Din pricina. Sau ,,tinand cont de”, adica din pricina faptului ca el insusi este coplesit de slabiciuni. El avea aceleasi inclinatii spre pacat ca si poporul sau si vechiul sistem ceremonial ii cerea sa aduca jertfe si pentru propriile sale pacate.
Trebuia. Gr. opheilo, ,,a fi obligat”. Obligatia se baza pe cererile legii ceremoniale (vezi Leviticul 16,6; vezi si cap. 4, 3). Faptul ca marelui preot i se cerea sa aduca sacrificii pentru propriile sale pacate trebuia sa-l determine sa fie ingaduitor cu poporul. Cum putea sa-i faca de ocara pe altii cand el insusi savarsea aceleasi greseli, sau poate altele mai grave? El trebuia sa pastreze o atitudine umila si sa aiba indurare fata de cei care greseau. Cand cineva isi cerceteaza propriile greseli, nu prea mai e inclinat sa-i condamne neindurator pe ceilalti. Vezi Galateni 6,1.
Pentru pacatele lui. [,,Pentru sine”, KJV]. Vezi mai sus, la ,,trebuia”. Pentru ale poporului. [,,Pentru popor”, KJV]. Probabil ca este vorba despre Ziua Ispasirii, cand marele preot facea ,,ispasire pentru copiii lui Israel” (Leviticul 16,34).
5:4 Nimeni nu-si ia cinstea aceasta singur, ci o ia daca este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron.
Cinstea. [,,Onoarea”, KJV]. Gr. time, ,,onoare, ,,respect”, ,,un loc de onoare”, ,,slujba”. Aici ar fi potrivite sensurile de ,,slujba” sau ,,un loc de onoare”. Slujba de mare preot era o pozitie de onoare.
Chemat de Dumnezeu. Slujba de mare preot era data de Dumnezeu. El era Cel care il alesese pe Aaron pentru aceasta pozitie (Exodul 28,1). Succesiunea din familia lui Aaron era de asemenea randuita de Dumnezeu, asa cum se intelege din acest text. De-a lungul istoriei lui Israel au existat multi preoti nevrednici de slujba lor, dar aici scriitorul nu se ocupa de aspectul acesta. Scopul sau este sa scoata in evidenta chemarea divina ca o calificare esentiala pentru pozitia de mare preot, aratand astfel ca Hristos a implinit atat conditia aceasta cat si altele (Evrei 5,5–10).
5:5 Tot asa si Hristos, nu Si-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel ce I-a zis: Tu esti Fiul Meu, astazi Te-am nascut.
Tot asa si Hristos. Versetele 5–10 arata ca Hristos implinise conditiile pentru slujba de mare preot (v. 1–4). Acestea erau: (1) marele preot trebuia sa aiba natura umana (v. 1–3); (2) el trebuia sa fie ales de Dumnezeu (v. 4).
Nu Si-a luat singur slava. Hristos nu Si-a asumat singur slujba de mare preot. Dumnezeu Insusi Il numise in slujba. Compara cu Ioan 8,54.
Tu esti Fiul Meu. Vezi cap. 1,5. Citatul acesta are menirea de a dovedi ca pozitia inalta a lui Hristos Ii era data de Tatal Sau. Vezi Faptele Apostolilor 13,32.33.
5:6 Si, cum zice iarasi intr-alt loc: Tu esti preot in veac, dupa randuiala lui Melhisedec.
,,El”, [KJV, in limba romana este inclus in desinenta verbului]. Adica Dumnezeu, Cel care vorbeste in v. 5.
Tu esti preot. Aceste cuvinte sunt citate din Psalmi 110,4, ca dovada ca Dumnezeu L-a numit pe Fiul Sau in slujba preoteasca. Despre preotia lui Hristos se discuta mai pe larg in capitolele urmatoare (Evrei 7–10).
In veac. In contrast cu marele preot de pe pamant, care, din cauza mortii, detinea slujba pentru o perioada limitata.
Randuiala. [,,Ordinea”, KJV]. Gr. taxis, ,,succesiune stabilita”, ,,ordine”, ,,pozitie”, ,,natura”, ,,calitate”, ,,post”, ,,rang”. Sensurile ,,succesiune stabilita” si ,,ordine” nu sunt potrivite aici, deoarece Melhisedec nu a avut urmasi. Sunt de preferat sensurile ,,calitate”, ,,natura”, ,,fel”. Asadar ultimele cuvinte din v. 6 se pot traduce astfel: ,,dupa natura lui Melhisedec”. In Psalmi 110,4 cuvantul ebraic pentru ,,randuiala” este dibrah, care inseamna ,,fel”. Acesta dovedeste ca aici nu este vorba de succesiune.
Melhisedec. Este o transliterare a grecescului Melhisedec, care la randul sau vine de la cuvantul ebraic Malki-sedeq. Scrierea ,,Melchizedek” (in romana ,,Melhisedec”) (Geneza 14,8) este o transliterare a cuvantului ebraic. In ce priveste identitatea lui Melhisedec, vezi Evrei 7,2.
5:7 El este Acela care, in zilele vietii Sale pamantesti, aducand rugaciuni si cereri cu strigate mari si cu lacrimi catre Cel ce putea sa-L izbaveasca de la moarte, si fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui,
Care. Adica Hristos (vezi v. 5). Constructia gramaticala este oarecum complicata. Acest cuvant este in relatie cu verbul ,,a invatat” (v. 8), iar ideea principala este ca Hristos a invatat ascultarea.
Zilele vietii Sale. [,,Zilele carnii Sale”, KJV]. Adica perioada vietii Sale pamantesti (vezi Ioan 1,14).
Aducand. [,,Cand a adus”, KJV]. Ideea este ca aducandu-Si rugaciunile si cererile si fiind ascultat, Isus a invatat ascultarea. Ascultarea a fost invatata prin aceste experiente, nu dupa ce ele au avut loc.
Rugaciuni. Gr. deeseis, ,,cereri”, ,,mijlociri”, ,,rugaciuni”; de la verbul deomai, ,,a cere”, ,,a solicita o favoare”.
Cereri. [,,Implorari”, KJV]. Gr. hiketeriai, folosit pentru ramurile de maslin tinute in maini de cei care faceau o cerere, si astfel cuvantul a ajuns sa denote cererile staruitoare.
Cu strigate mari si cu lacrimi. Se pare ca se face referire in mod deosebit la experienta din Gradina Ghetsemani. Desi scriitorii Evangheliilor nu mentioneaza ca Isus a varsat lacrimi cauzate de chinul sufletesc prin care a trecut atunci, lucrul acesta nu e greu de imaginat. Unii cred ca autorul se refera si la experienta de pe cruce. Vezi Matei 26,36–44; 27,46; Marcu 14,32–41; 15,34; Luca 22,39–44; 23,46.
Putea sa-L izbaveasca. Faptul ca Tatal putea sa-L izbaveasca pe Fiul de la moarte facea incercarea si mai grea. Natura umana a Fiului lui Dumnezeu se infiora de groaza la gandul despartirii de Tatal. Desi era gata sa bea singur paharul, Isus S-a rugat staruitor sa fie scutit de asta, daca era cu putinta. Dar nu era cu putinta, asa ca a baut paharul.
De la moarte. Literal, ,,din moarte”, ceea ce implica faptul ca Hristos avea sa guste moartea, dar ca Dumnezeu avea sa-L izbaveasca din ea, adica sa-L invie.
Fiind ascultat. [,,A fost ascultat”, KJV]. Afirmatia aceasta a cauzat oarecare dificultate, deoarece, desi Hristos nu a fost izbavit de moarte, se declara totusi ca ,,a fost ascultat”. Daca expresia ,,de la moarte” este inteleasa asa cum a fost explicata mai sus, atunci nu exista nici o dificultate. Daca prin izbavirea ,,de la moarte” se intelege ca Hristos nu avea sa guste moartea, atunci e oportuna urmatoarea explicatie: textul nu spune ca Hristos a cerut sa fie izbavit de la moarte, ci ca El S-a rugat Aceluia care putea sa-L izbaveasca de la moarte; iar in Evangheliile sinoptice se spune clar ca Hristos a cerut ca, ,,daca este cu putinta, sa treaca de la El ceasul acela” (Marcu 14,35). Conform lui Matei, El S-a rugat astfel: ,,Tata, daca nu se poate sa se indeparteze de la Mine paharul acesta, fara sa-l beau, faca-se voia Ta” (Matei 26,42). Afirmatiile acestea pot fi intelese numai in lumina dorintei lui Hristos de a fi crutat de moarte numai daca ar fi fost cu putinta si daca era voia lui Dumnezeu.
Daca sustinem ca in rugaciunea Sa Hristos Si-a exprimat dorinta categorica de a fi salvat de la moarte, atunci trebuie sa admitem ca cererea Lui a fost respinsa. Dar Hristos nu a cerut aceasta. Cand a adaugat cuvintele de supunere ,,faca-se voia Ta”, I-a dat Tatalui posibilitatea sa faca asa cum credea El ca este mai bine si S-a obligat sa primeasca decizia Lui. Deoarece voia lui Hristos era si voia Tatalui, orice hotarare luata de El avea sa fie si decizia lui Hristos. In felul acesta a fost ascultat Hristos si in felul acesta este ascultata si fiecare rugaciune care se inalta la Dumnezeu in supunerea fata de voia Sa.
Nici un crestin sa nu creada ca rugaciunea lui nu e ascultata. Fiecare rugaciune rostita din inima este ascultata, chiar daca nu primeste raspunsul dorit. Nu este un raspuns tot atat de precis ca si Da, desi adesea raspunsul nu este nici Da nici Nu, ci Asteapta. Supunerea fata de voia lui Dumnezeu este marele secret al rugaciunii eficiente.
Din pricina evlaviei Lui. [,,Deoarece Se temea”, KJV]. Gr. apo tes eulabeias, ,,din cauza evlaviei Lui”, adica din cauza evlaviei sau a nelinistii Lui. Comentatorii nu au ajuns la un acord cu privire la cuvantul eulabeia, daca acesta ar trebui sa fie inteles ca o temere respectoasa sau ca o frica, neliniste obisnuita. Daca este vorba despre o stare obisnuita, propozitia ar suna astfel: ,,si fiind ascultat [adica, izbavit] din nelinistea Lui”. Totusi, intelesul cu care sunt folosite in Biblie cuvantul eulabeia si formele lui inrudite favorizeaza sensul ,,evlavie” sau ,,temere respectuoasa”. De pilda, eulabeia este tradus ,,frica” (,,teama evlavioasa”, KJV) in cap. 12,28. Vezi folosirea adjectivului eulabes in Luca 2,25; Faptele Apostolilor 2,5; 8,2 si a verbului eulabeomai in Faptele Apostolilor 23,10; Evrei 11,7.
5:8 macar ca era Fiu, a invatat sa asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.
Macar ca era Fiu. Aceste cuvinte sunt o referire la divinitatea lui Hristos. Desi a luat natura umana, totusi Hristos era Dumnezeu. Cele doua naturi erau in chip tainic contopite in El (vezi Ioan 1,14). Invierea, in mod deosebit, a dovedit ca e Fiul lui Dumnezeu (vezi Romani 1,4), dar El era Fiu si inainte de acest eveniment (vezi Luca 1,35). Ideea exprimata aici este ca, desi avea natura divina, El ,,a invatat sa asculte prin lucrurile pe care le-a suferit”.
A invatat. Gr. manthano, ,,a invata”, ,,a ajunge sa cunoasca”, ,,a ajunge sa inteleaga”. Hristos a ajuns sa inteleaga ce inseamna ascultarea. Aceasta a atras dupa sine suferinta si moarte; ,,S-a facut ascultator pana la moarte, si inca moarte de cruce” (Filipeni 2,8). El a venit pe acest pamant pentru a face voia lui Dumnezeu (Evrei 10,9), si nu putea fi abatut de la drumul acesta. Implinirea vointei Tatalui a atras deseori impotrivirea celorlalti, dar Isus nu a cedat ispitei nici macar
o data. Cunoscand din experienta care este rezultatul supunerii fata de Dumnezeu, El este in stare ,,sa vina in ajutor” celor care sunt ispititi sa se abata de la cararea ascultarii (cap. 2,18).
Uneori se pune intrebarea de ce Hristos, care este desavarsit si nu a pacatuit niciodata, trebuia sa invete lectia ascultarii. Exista doua raspunsuri posibile: (1) In ce priveste viata sa pamanteasca, El S-a dezvoltat ca si ceilalti oameni. El ,,crestea in intelepciune, in statura, si era tot mai placut inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor” (vezi Luca 2,52). El a invatat prin simturi si din experienta, ca si ceilalti. (2) Desi fiind Dumnezeu inainte de intrupare Hristos era atotstiutor, cu toate acestea El nu cunostea din experienta problemele cu care se confrunta oamenii atunci cand vor sa asculte de Dumnezeu. Devenind om si dand piept cu ispitele vietii, Hristos a ajuns sa cunoasca acest lucru. In felul acesta a capatat una din calificarile esentiale pentru slujba de mare preot, si anume apartenenta la familia omeneasca (vezi Evrei 5,1–3).
5:9 Si dupa ce a fost facut desavarsit, S-a facut pentru toti cei ce-L asculta, urzitorul unei mantuiri vesnice,
Dupa ce a fost facut desavarsit. Gr. teleioo (vezi cap. 2,10). Este vorba despre atingerea unei tinte, aducerea la indeplinire a unei insarcinari. Hristos a indeplinit ceea ce Si-a propus sa realizeze prin intrupare. El Si-a dovedit ascultarea pana la moarte si a fost facut desavarsit. El era acum potrivit pentru slujba de mare preot (vezi cap. 5,1–3).
Cei ce-L asculta. Ascultarea are un rol important in planul mantuirii, nu ca mantuirea ar fi obtinuta prin ascultare, ci ca ea este rezultatul credintei. In ce priveste relatia credinta-fapte, vezi Romani 3,31.
Urzitorul. [,,Autorul, KJV]. Gr. aitios, ,,cauza”, ,,sursa”. Deoarece a implinit planul facut inaintea de intemeierea lumii, cu privire la intruparea, viata, moartea, invierea, si proslavirea Sa, Hristos este sursa mantuirii. Vezi Faptele Apostolilor 4,12.
5:10 caci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot dupa randuiala lui Melhisedec.
Numit. Gr. prosagoreuo, ,,a intampina”, ,,a numi”, ,,a desemna”. Acesta este singurul loc in care este folosit acest cuvant in Noul Testament. De obicei pentru sensul de ,,a numi” se foloseste kaleo, cuvantul folosit in v. 4. Prosagoreuo face referire la faptul ca Hristos a fost desemnat de Dumnezeu ca Mare Preot.
Mare Preot. Lumea crestina in general stie ca Hristos este ,,Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii” (Ioan 1,29). Il cunoaste pe Hristos Cel crucificat, care S-a dat pe Sine pentru noi ca noi sa putem fi mantuiti. Dar nu toti crestinii cunosc slujba lui Hristos de Mare Preot care slujeste cu sangele Sau in sanctuarul din cer. Totusi, fara aceasta slujire planul de mantuire ar fi fara valoare. La instituirea Pastelui in Egipt, Dumnezeu le poruncise israelitilor nu doar sa junghie mielul, ci sa si unga cu sangele lui usorii usii (vezi Exodul 12,7–13). Tot asa, sangele lui Hristos, Pastele nostru (1 Corinteni 5,7), nu doar ca este varsat, ci este si folosit pentru noi in ceruri de catre Marele nostru Preot, ca o parte vitala a planului de mantuire.
Randuiala lui Melhisedec. Vezi v. 6.
5:11 Asupra celor de mai sus avem multe de zis, si lucruri grele de talcuit; fiindca v-ati facut greoi la pricepere.
Asupra celor de mai sus. [,,Despre care”, KJV; ,,In privinta aceasta”, traducerea lui G. Galaction]. Sau ,,cu privire la care”. In greaca ambele sensuri sunt posibile. Varianta ,,despre care”, s-ar aplica la Melhisedec, cu privire la care autorul spune multe lucruri (vezi cap. 7), iar ,,cu privire la care” s-ar aplica la slujba de mare preot a lui Hristos, ,,dupa randuiala lui Melhisedec”.
Grele de talmacit. [,,Greu de exprimat”, KJV; ,,Grele de lamurit”, traducerea lui G. Galaction]. Sau ,,greu de explicat”. Autorul isi dadea seama de dificultatea subiectului, si de faptul ca este necesara o perceptie spirituala din partea bisericii. Este evident ca el ii cunostea bine pe cititori, altfel nu ar fi indraznit sa spuna lucrul acesta.
Greoi la pricepere. [,,Greoi la auzit”, KJV; ,,Lenesi la pricepere”, traducerea lui G. Galaction]. Lucrul acesta face dificila pentru autor prezentarea subiectului. Dificultatea sa este dubla: un subiect greu si ascultatori greoi.
5:12 In adevar, voi care de mult trebuia sa fiti invatatori, aveti iarasi trebuinta de cineva sa va invete cele dintai adevaruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, si ati ajuns sa aveti nevoie de lapte, nu de hrana tare.
De mult. Mai degraba ,,din cauza timpului [trecut]”. Trebuia sa fiti invatatori. Crestinii carora li se adreseaza nu erau proaspat convertiti, altminteri afirmatia aceasta nu ar fi adevarata. Dar se pare ca ei nu progresasera atat de rapid pe cat puteau sa o faca.
Iarasi … sa va invete. Ei fusesera invatati mai inainte, dar uitasera lectiile primite si aveau nevoie sa fie instruiti din nou. Aceeasi stare exista si astazi. Batrani si tineri isi irosesc timpul cu lucruri neesentiale, nu folosesc bine ocaziile pe care le au si astfel trebuie sa invete din nou principiile de baza ale crestinismului. Situatia asta este lamentabila.
Cele dintai adevaruri. [,,Principiile”, KJV]. Gr. stoicheia, ,,notiuni [de invatat]”, ,,principii fundamentale” (vezi Galateni 4,3; Coloseni 2,8). Ale cuvintelor. Gr. logia (vezi Faptele Apostolilor 7,38; Romani 3,2).
Lapte… hrana tare. Este vorba de principiile fundamentale ale Evangheliei, in contrast cu problemele mai dificile ale ei. In ce priveste aceasta figura de stil, vezi 1 Corinteni 3,1.2. Dumnezeu doreste ca toti sa creasca pana la statura lui Hristos, ,,ca sa nu mai fim copii, plutind incoace si incolo, purtati de orice vant de invatatura” (vezi Efeseni 4,14).
5:13 Si oricine nu se hraneste decat cu lapte, nu este obisnuit cu cuvantul despre neprihanire, caci este un prunc.
Nu este obisnuit. [,,Este nepriceput”, KJV si traducerea lui G. Galaction; ,,Este nestiutor”, Nitz.]. Gr. apeiros, ,,necunoscator de”, ,,nepriceput”, ,,necalificat”. Cel descris ca apeiros nu este in mod necesar cu totul nestiutor in privinta Cuvantului, dar cunostinta lui este limitata si cresterea lui spirituala intarziata. Asa cum oamenii ajung sa fie priceputi sau calificati intr-o meserie, tot asa Dumnezeu doreste ca noi sa devenim priceputi si experimentati in folosirea Cuvantului.
Cuvantul despre neprihanire. [,,Cuvantul de dreptate”, Nitz; ,,Cuvantul dreptatii”, traducerea lui G. Galaction]. Este fara indoiala vorba de Evanghelie.
Prunc. O figura de stil pentru lipsa cresterii spirituale (compara cu Efeseni 4,14).
5:14 Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a caror judecata s-a deprins, prin intrebuintare, sa deosebeasca binele si raul.
Hrana tare. Vezi v. 12. Autorul ii pregateste pe cititori pentru a primi invatatura avansata cu privire la adevarata pozitie a lui Hristos. El doreste sa-i trezeasca la un interes mai mare fata de cele ce urmeaza sa le spuna. Crede ca a venit timpul ca ei sa faca un pas mai departe, sa se lase de copilarii si sa devina adulti.
Oamenii mari. [,,Cei maturi”, KJV; ,,Desavarsiti”, traducerea lui G. Galaction]. Gr. teleioi, ,,maturi” (vezi Matei 5,48).
Judecata. [,,Simturi”, KJV]. Gr. aistheteria, literal, ,,organele simturilor”, figurat, ,,simturile”, aici, capacitatea de a lua decizii morale drepte. Este posibila si traducerea: ,,avand facultatile formate pentru a deosebi binele si raul”.
S-a deprins. [,,Exercitat”, KJV]. Gr. gumnazo, ,,a exercita”, ,,a instrui”. Cuvantul nostru ,,gimnaziu” vine de la radacina aceasta (compara cu 2 Petru 2,14). Intrebuintare. [,,Folosire”, KJV]. Gr. hexis, ,,exercitiu”, ,,practica”.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1, 2 CSW 179; CT 196
2 DA 297, 499; Ed 270, 294; 2T 509
2, 3 FE 268
7 ML 31; 2T 508; 3T 379; 7T 42
9 1T 370; 3T 18
12 Ev 355; FE 266; 7T 24
13, 14 Ev 200, 252, 300