5:8 macar ca era Fiu, a invatat sa asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.
Macar ca era Fiu. Aceste cuvinte sunt o referire la divinitatea lui Hristos. Desi a luat natura umana, totusi Hristos era Dumnezeu. Cele doua naturi erau in chip tainic contopite in El (vezi Ioan 1,14). Invierea, in mod deosebit, a dovedit ca e Fiul lui Dumnezeu (vezi Romani 1,4), dar El era Fiu si inainte de acest eveniment (vezi Luca 1,35). Ideea exprimata aici este ca, desi avea natura divina, El ,,a invatat sa asculte prin lucrurile pe care le-a suferit”.
A invatat. Gr. manthano, ,,a invata”, ,,a ajunge sa cunoasca”, ,,a ajunge sa inteleaga”. Hristos a ajuns sa inteleaga ce inseamna ascultarea. Aceasta a atras dupa sine suferinta si moarte; ,,S-a facut ascultator pana la moarte, si inca moarte de cruce” (Filipeni 2,8). El a venit pe acest pamant pentru a face voia lui Dumnezeu (Evrei 10,9), si nu putea fi abatut de la drumul acesta. Implinirea vointei Tatalui a atras deseori impotrivirea celorlalti, dar Isus nu a cedat ispitei nici macar
o data. Cunoscand din experienta care este rezultatul supunerii fata de Dumnezeu, El este in stare ,,sa vina in ajutor” celor care sunt ispititi sa se abata de la cararea ascultarii (cap. 2,18).
Uneori se pune intrebarea de ce Hristos, care este desavarsit si nu a pacatuit niciodata, trebuia sa invete lectia ascultarii. Exista doua raspunsuri posibile: (1) In ce priveste viata sa pamanteasca, El S-a dezvoltat ca si ceilalti oameni. El ,,crestea in intelepciune, in statura, si era tot mai placut inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor” (vezi Luca 2,52). El a invatat prin simturi si din experienta, ca si ceilalti. (2) Desi fiind Dumnezeu inainte de intrupare Hristos era atotstiutor, cu toate acestea El nu cunostea din experienta problemele cu care se confrunta oamenii atunci cand vor sa asculte de Dumnezeu. Devenind om si dand piept cu ispitele vietii, Hristos a ajuns sa cunoasca acest lucru. In felul acesta a capatat una din calificarile esentiale pentru slujba de mare preot, si anume apartenenta la familia omeneasca (vezi Evrei 5,1–3).