5:7 El este Acela care, in zilele vietii Sale pamantesti, aducand rugaciuni si cereri cu strigate mari si cu lacrimi catre Cel ce putea sa-L izbaveasca de la moarte, si fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui,
Care. Adica Hristos (vezi v. 5). Constructia gramaticala este oarecum complicata. Acest cuvant este in relatie cu verbul ,,a invatat” (v. 8), iar ideea principala este ca Hristos a invatat ascultarea.
Zilele vietii Sale. [,,Zilele carnii Sale”, KJV]. Adica perioada vietii Sale pamantesti (vezi Ioan 1,14).
Aducand. [,,Cand a adus”, KJV]. Ideea este ca aducandu-Si rugaciunile si cererile si fiind ascultat, Isus a invatat ascultarea. Ascultarea a fost invatata prin aceste experiente, nu dupa ce ele au avut loc.
Rugaciuni. Gr. deeseis, ,,cereri”, ,,mijlociri”, ,,rugaciuni”; de la verbul deomai, ,,a cere”, ,,a solicita o favoare”.
Cereri. [,,Implorari”, KJV]. Gr. hiketeriai, folosit pentru ramurile de maslin tinute in maini de cei care faceau o cerere, si astfel cuvantul a ajuns sa denote cererile staruitoare.
Cu strigate mari si cu lacrimi. Se pare ca se face referire in mod deosebit la experienta din Gradina Ghetsemani. Desi scriitorii Evangheliilor nu mentioneaza ca Isus a varsat lacrimi cauzate de chinul sufletesc prin care a trecut atunci, lucrul acesta nu e greu de imaginat. Unii cred ca autorul se refera si la experienta de pe cruce. Vezi Matei 26,36–44; 27,46; Marcu 14,32–41; 15,34; Luca 22,39–44; 23,46.
Putea sa-L izbaveasca. Faptul ca Tatal putea sa-L izbaveasca pe Fiul de la moarte facea incercarea si mai grea. Natura umana a Fiului lui Dumnezeu se infiora de groaza la gandul despartirii de Tatal. Desi era gata sa bea singur paharul, Isus S-a rugat staruitor sa fie scutit de asta, daca era cu putinta. Dar nu era cu putinta, asa ca a baut paharul.
De la moarte. Literal, ,,din moarte”, ceea ce implica faptul ca Hristos avea sa guste moartea, dar ca Dumnezeu avea sa-L izbaveasca din ea, adica sa-L invie.
Fiind ascultat. [,,A fost ascultat”, KJV]. Afirmatia aceasta a cauzat oarecare dificultate, deoarece, desi Hristos nu a fost izbavit de moarte, se declara totusi ca ,,a fost ascultat”. Daca expresia ,,de la moarte” este inteleasa asa cum a fost explicata mai sus, atunci nu exista nici o dificultate. Daca prin izbavirea ,,de la moarte” se intelege ca Hristos nu avea sa guste moartea, atunci e oportuna urmatoarea explicatie: textul nu spune ca Hristos a cerut sa fie izbavit de la moarte, ci ca El S-a rugat Aceluia care putea sa-L izbaveasca de la moarte; iar in Evangheliile sinoptice se spune clar ca Hristos a cerut ca, ,,daca este cu putinta, sa treaca de la El ceasul acela” (Marcu 14,35). Conform lui Matei, El S-a rugat astfel: ,,Tata, daca nu se poate sa se indeparteze de la Mine paharul acesta, fara sa-l beau, faca-se voia Ta” (Matei 26,42). Afirmatiile acestea pot fi intelese numai in lumina dorintei lui Hristos de a fi crutat de moarte numai daca ar fi fost cu putinta si daca era voia lui Dumnezeu.
Daca sustinem ca in rugaciunea Sa Hristos Si-a exprimat dorinta categorica de a fi salvat de la moarte, atunci trebuie sa admitem ca cererea Lui a fost respinsa. Dar Hristos nu a cerut aceasta. Cand a adaugat cuvintele de supunere ,,faca-se voia Ta”, I-a dat Tatalui posibilitatea sa faca asa cum credea El ca este mai bine si S-a obligat sa primeasca decizia Lui. Deoarece voia lui Hristos era si voia Tatalui, orice hotarare luata de El avea sa fie si decizia lui Hristos. In felul acesta a fost ascultat Hristos si in felul acesta este ascultata si fiecare rugaciune care se inalta la Dumnezeu in supunerea fata de voia Sa.
Nici un crestin sa nu creada ca rugaciunea lui nu e ascultata. Fiecare rugaciune rostita din inima este ascultata, chiar daca nu primeste raspunsul dorit. Nu este un raspuns tot atat de precis ca si Da, desi adesea raspunsul nu este nici Da nici Nu, ci Asteapta. Supunerea fata de voia lui Dumnezeu este marele secret al rugaciunii eficiente.
Din pricina evlaviei Lui. [,,Deoarece Se temea”, KJV]. Gr. apo tes eulabeias, ,,din cauza evlaviei Lui”, adica din cauza evlaviei sau a nelinistii Lui. Comentatorii nu au ajuns la un acord cu privire la cuvantul eulabeia, daca acesta ar trebui sa fie inteles ca o temere respectoasa sau ca o frica, neliniste obisnuita. Daca este vorba despre o stare obisnuita, propozitia ar suna astfel: ,,si fiind ascultat [adica, izbavit] din nelinistea Lui”. Totusi, intelesul cu care sunt folosite in Biblie cuvantul eulabeia si formele lui inrudite favorizeaza sensul ,,evlavie” sau ,,temere respectuoasa”. De pilda, eulabeia este tradus ,,frica” (,,teama evlavioasa”, KJV) in cap. 12,28. Vezi folosirea adjectivului eulabes in Luca 2,25; Faptele Apostolilor 2,5; 8,2 si a verbului eulabeomai in Faptele Apostolilor 23,10; Evrei 11,7.