5:1 In adevar, orice mare preot, luat din mijlocul oamenilor, este pus pentru oameni in lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca sa aduca daruri si jertfe pentru pacate.
Mare Preot. Sunt prezentate conditiile pentru ca cineva sa fie mare preot (v. 1–4), pentru a demonstra ca Hristos este potrivit pentru aceasta (v. 5–10).
Luat din mijlocul oamenilor. Expresia aceasta califica termenul ,,mare preot”. Autorul vorbeste aici despre marii preoti dintre oameni. Mai apoi (v. 5–10) el se va referi la Hristos, ca Mare Preot.
Pus. [,,Hirotonisit”, KJV]. Gr. kathistemi ,,a numi”, ,,a pune in raspundere”. Dumnezeu este cel care il numeste (vezi v. 4). Pentru oameni. Sau ,,in folosul oamenilor”. Slujba de mare preot era in folosul oamenilor, preotii fiind mijlocitori intre popor si Dumnezeu. Lucrurile privitoare la Dumnezeu. Vezi cap. 2,17. Ca sa aduca. [,,Ca sa poata oferi”, KJV]. Aceasta era, fara indoiala, functia cea mai importanta slujbei de mare preot.
Daruri. Gr. dora, in LXX avand de obicei sensul de ,,jertfe de mancare” (in ebraica minchoth, iar la singular minchah, vezi Leviticul 2,1), desi in Geneza 4,4 cuvantul acesta este folosit cu privire la jertfa lui Abel.
Jertfe. Gr. thusiai, in LXX avand de obicei sensul de sacrificii de sange, desi avea si alte intelesuri. In Geneza 4,5 cuvantul thusiai este folosit cu privire la jertfa fara sange a lui Cain. E putin probabil ca ar trebui sa se caute vreo deosebire de sens intre dora si thusiai. Se poate ca cei doi termeni sa fie folositi impreuna pentru a denumi totalitatea darurilor si sacrificiilor cuprinse in sistemul ceremonial iudaic.
Pentru pacate. Darurile si jertfele aveau de-a face cu pacatele poporului. Sistemul ceremonial trebuia sa le arate oamenilor cat de neplacut este pacatul in ochii lui Dumnezeu si in acelasi timp sa le atraga atentia catre planul Sau pentru eradicarea acestuia.