4:8 Caci, daca le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu dupa aceea de o alta zi.
Caci, daca. Din afirmatia (in v.7) cu privire la innoirea, pe vremea lui David, a invitatiei de a intra in ,,odihna” lui Dumnezeu, se trage concluzia ca Iosua nu ii daduse lui Israel aceasta ,,odihna”. Altminteri, daca in zilele lui Iosua Israel ar fi intrat in ,,odihna” spirituala intentionata de Dumnezeu pentru ei ca natiune, atunci El nu Si-ar fi repetat invitatia in zilele lui David, la sute de ani mai tarziu.
Le-ar fi dat… odihna. Iosua, intr-adevar, i-a dat lui Israel ,,odihna” in Canaan, adica i-a condus in cucerirea si colonizarea unor portiuni ale tarii (vezi Vol. II, pp. 43, 44). Dar, din cauza incapatanarii lor, el nu i-a condus la ,,odihna” spirituala pe care Dumnezeu o intentionase pentru ei (vezi cap. 3,11).
Iosua. [,,Isus”, KJV]. Numele englez Jesus (Isus) este o transliterare a celui grec, care la randul lui este o transliterare a echivalentului ebraic, Iosua (vezi Matei 1,1).
N-ar mai vorbi. [,,N-ar mai fi vorbit”, KJV]. Si anume cuvintele din Psalmi 95,7–11.
Dupa aceea. Adica dupa zilele lui Iosua, pe vremea lui David.
O alta zi. Adica, ,,ziua” lui David, asa cum reiese evident din v. 7 (vezi comentariul de acolo). Faptul ca pe vremea lui David si a lui Solomon Israelul era stapan asupra intregului Canaan arata clar ca ,,odihna” la care se face aici referire nu era ocuparea acestei tari, ci rolul glorios pe care il intentionase Dumnezeu pentru natiune (vezi Vol. IV, pp. 26–30).