4:7 El hotaraste din nou o zi: Astazi, zicand, in David, dupa atata vreme, cum s-a spus mai sus: Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile!
El. Adica Dumnezeu, vorbind lui Israel prin servul Sau, David. Hotaraste. [,,Stabileste”, KJV]. Literal, ,,a numi”, ,, a pune”. Din nou. In v. 7,8 scriitorul adauga o alta dovada pentru a declaratia sa ca ,,ramane … o odihna … pentru poporul lui Dumnezeu”.
O zi. [,,O anumita zi”, KJV]. Adica Dumnezeu stabilise domnia lui David ca un alt timp potrivit, cand Israel ar fi putut sa intre in ,,odihna” Sa (vezi Vol. IV, p. 31). In versiunea greaca este clar ca ,,astazi” este ,,o [anumita] zi” la care se face referire.
In David. Adica in unul din psalmii lui David – psalmul 95 (vezi Evrei 3,7.8). Compara cu Romani 11,2.
Dupa atata vreme. [,,Dupa un timp atat de indelungat”, KJV]. In versiunea greaca este clar ca aceste cuvinte determina verbul ,,zicand”. Ele nu apartin citatului din Psalmi 95,7.8. Epoca lui David a fost ,,dupa atata vreme” de la epoca lui Iosua – vreo trei sute de ani.
Cum s-a spus. [,,Cum se spune”, KJV]. Si anume in cap. 3,7.15.
Astazi. In ce priveste comentariul la citat, vezi cap. 3,7. Fagaduinta lui Dumnezeu de a intra in ,,odihna” Sa spirituala, fagaduinta data lui Israel cand a iesit din Egipt, a ramas valabila sute de ani de la data aceea. Cu toate ca a fost mereu trecuta cu vederea sau respinsa de generatiile care au urmat apoi, ea inca mai era valabila pe vremea lui David. Mai mult chiar, invitatia facuta de Dumnezeu pe timpul lui David (cap. 4,8) dovedeste ca Iosua nu ii conduse la ,,odihna” spirituala intentionata de Dumnezeu pentru ei, ca natiune (vezi cap. 3,7).
,,Ziua” (de la cuvantul ,,astazi”, in engleza din KJV: ,,to day”, ,,day”= zi) mantuirii a fost o zi lunga. Ea a inceput cand a pacatuit Adam si se va sfarsi o data cu incheierea timpului de proba al oamenilor. Pacatosii I-au dat lui Dumnezeu destule motive sa puna capat ,,zilei” harului (vezi PP 92; DA 37). Dar Dumnezeu este ,,plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate” (Exodul 34,6); El ,,doreste ca nici unul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta” (2 Petru 3,9).