4:6 Deci, fiindca ramane ca sa intre unii in odihna aceasta, si pentru ca aceia carora li s-a vestit intai vestea buna n-au intrat in ea, din pricina neascultarii lor,
Deci. [,,Vazand deci”, KJV]. Sau ,,asadar”. Versetul 6 expune concluzia care trebuie trasa in urma argumentatiei din v. 3–5. Ramane. Sau ,,este lasata”, adica fagaduinta de a intra in ,,odihna” lui Dumnezeu ramane valabila chiar si dupa ce a fost retrasa de la vechiul Israel.
Ca sa intre unii. Literal, ,,pentru unii, ca sa intre”. In ciuda prostiei acelora care ,,n-au putut sa intre din pricina necredintei lor” (cap. 3,19), planul original al lui Dumnezeu, si anume ca acest pamant sa fie locuit de un neam de fiinte neprihanite, fericite, va fi in cele din urma implinit. Dar aceia care vor avea parte de realizarea acestui plan trebuie mai intai sa intre, prin credinta, in ,,odihna” Lui spirituala, odihna sufletului eliberat de pacat si de propriile sale eforturi pentru a castiga mantuirea. Aici este vorba despre ,,odihna” sufletului (vezi cap. 3,11).
In odihna aceasta. Adica in ,,odihna” sufletului.
Aceia carora. Vezi v. 2.
Li s-a vestit intai. Si anume intaia proclamare a invitatiei Evangheliei, amintita in v. 21.
N-au intrat in ea. Generatia de israeliti care au parasit Egiptul ,,n-au intrat in” tara fagaduita, iar aceia care au intrat aici, n-au intrat, ca natiune, in ,,odihna” spirituala pe care Dumnezeu o intentionase pentru ei (vezi cap. 3,11; vezi Vol. IV, pp. 30–34).
Din pricina neascultarii. [,, Din cauza necredintei”, KJV]. Vezi cap. 3,19.