4:4 Caci intr-un loc a vorbit astfel despre ziua a saptea: Dumnezeu S-a odihnit in ziua a saptea de toate lucrarile Lui.
Intr-un loc. [,,Intr-un anumit loc”, KJV]. Aceste cuvinte sunt citate din Geneza 2,2.
S-a odihnit. Gr. katapauo, ,,a se opri”, ,,a inceta”, ,,a se odihni”. Ca si substantivul inrudit, katapausis, verbul katapauo denota incetarea muncii sau a altei activitati, impreuna cu starea sau conditia de inactivitate care urmeaza (vezi cap. 3,11). Cuvantul ebraic echivalent, shabath, tradus ,,odihnit” in Geneza 2,2 (vezi comentariul acolo) – pasajul din Scriptura citat aici – inseamna literal ,,a se opri” din munca sau din activitate. Astfel cuvintele katapauo si shabath implica atat incetarea unei activitati cat si starea de inactivitate care urmeaza. Ambele aspecte ale sensului acestor cuvinte sunt potrivite pentru ,,odihna” lui Dumnezeu din acea prima zi de Sabat; El a incetat sa creeze si a continuat intr-o stare de inactivitate in ce priveste crearea in continuare. ,,Lucrarile” creatiunii au fost incheiate in toate privintele, si in cea prima zi de Sabat, un memorial al creatiunii, Dumnezeu Si-a inceput ,,odihna” in urma crearii acestui pamant. Cat priveste lumea noastra, Dumnezeu nu a reluat niciodata lucrarea incheiata atunci, si nici nu a revocat sau ameliorat legile stabilite atunci pentru a guverna lumea naturala. Aici scriitorul Epistolei catre Evrei isi concentreaza atentia asupra creatiunii – incluzand lumea materiala, legile care o guverneaza, omul si scopul lui Dumnezeu pentru el si pentru lume – ca un act incheiat, nesupus unei revizuiri ulterioare. Asadar se accentueaza incetarea lui Dumnezeu de a mai crea.
Sabatul saptamanii creatiunii a fost de asemenea intaia zi intreaga din viata lui Adam. Experientele pe care le-a avut in ziua aceea au fost o pregustare a ,,odihnei” vesnice care ii era rezervata daca ar fi ramas credincios lui Dumnezeu. Pazirea zilei a saptea a saptamanii, Sabatul, marturiseste despre credinta noastra in adevaratul Dumnezeu, Creator al tuturor lucrurilor, si este o exprimare vizibila a acestei credinte. Ea mai marturiseste si despre dorinta noastra de a trai in armonie cu marele Sau scop vesnic pentru lumea aceasta – implicit in crearea lumii acesteia si a omului care urma sa traiasca in ea – si cu scopul Sau pentru noi ca indivizi. Vezi Exodul 20,8; Ezechiel 20,12.20; Isaia 58,13. Intrucat scopul original al lui Dumnezeu pentru aceasta lume – ,,odihna” Sa – ramane neschimbat, Sabatul zilei a saptea, ziua de ,,odihna” pe care El a stabilit-o ca un monument de aducere aminte a creatiunii si in felul acesta un monument de aducere aminte a scopului Sau in crearea lumii, de asemenea ramane neschimbat. Astfel pazirea Sabatului zilei a saptea marturiseste nu numai cu privire la credinta ca Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor, dar si cu privire la credinta in puterea Lui de a transforma viata si de a-i califica pe oameni pentru ,,odihna” cea vesnica pe care El a intentionat-o la inceput pentru locuitorii acestui pamant. In felul acesta Sabatul marturiseste atat despre puterea creatoare cat si despre puterea sfintitoare a lui Dumnezeu, iar pazirea lui este o marturisire a credintei in puterea Lui de a crea si de a recrea, sau a sfinti, viata fiecarei persoane.
Ziua a saptea. Vezi Geneza 2,1–3.
Toate lucrarile Lui. In Geneza 2,2 se face referire la ,,lucrarile” create ale lumii naturale, asa cum sunt descrise in capitolul precedent.