4:1 Sa luam dar bine seama, ca, atata vreme cat ramane in picioare fagaduinta intrarii in odihna Lui, nici unul din voi sa nu se pomeneasca venit prea tarziu.
Sa luam dar bine seama. Aceeasi avertizare este data si in 1 Corinteni 10,1–12. Trecand cu vederea propria lor primejdie, crestinii pot fi inclinati sa priveasca critic la prostia israelitilor care n-au intrat in Canaan si a generatiilor de mai tarziu, care n-au reusit sa intre in odihna spirituala pe care Dumnezeu o planuise pentru poporul Israel (vezi Evrei 3,11). Incepand cu cap. 4,1 scriitorul aplica invatatura luata din istoria lui Israel in pustie la experienta bisericii crestine din vremurile apostolice. In principiu, crestinii de astazi sunt in aceeasi primejdie si au nevoie de acelasi indemn la credinciosie.
Cat ramane in picioare fagaduinta. Fagaduinta de a intra in ,,odihna” lui Dumnezeu nu fusese retrasa ca un rezultat al greselilor repetate ale lui Israel. Fagaduinta ramane valabila si ii este adresata fiecarei generatii la rand.
Odihna Lui. Vezi cap. 3,11. Voi. Adica iudeo-crestinii carora le-a fost adresata epistola. De fapt acelasi lucru este adevarat cu privire la toti crestinii. Venit prea tarziu. [,,Ramas mai prejos”, KJV]. Adica sa dea gres, asa cum vechiul Israel a dat gres in a intra in ,,odihna” fagaduita a lui Dumnezeu.