English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Evrei

Adventist

Romanian_non-diacritics

Printable ModePrintable Mode

Evrei, 4


4:1 Sa luam dar bine seama, ca, atata vreme cat ramane in picioare fagaduinta intrarii in odihna Lui, nici unul din voi sa nu se pomeneasca venit prea tarziu.

Sa luam dar bine seama. Aceeasi avertizare este data si in 1 Corinteni 10,1–12. Trecand cu vederea propria lor primejdie, crestinii pot fi inclinati sa priveasca critic la prostia israelitilor care n-au intrat in Canaan si a generatiilor de mai tarziu, care n-au reusit sa intre in odihna spirituala pe care Dumnezeu o planuise pentru poporul Israel (vezi Evrei 3,11). Incepand cu cap. 4,1 scriitorul aplica invatatura luata din istoria lui Israel in pustie la experienta bisericii crestine din vremurile apostolice. In principiu, crestinii de astazi sunt in aceeasi primejdie si au nevoie de acelasi indemn la credinciosie.

Cat ramane in picioare fagaduinta. Fagaduinta de a intra in ,,odihna” lui Dumnezeu nu fusese retrasa ca un rezultat al greselilor repetate ale lui Israel. Fagaduinta ramane valabila si ii este adresata fiecarei generatii la rand.

Odihna Lui. Vezi cap. 3,11. Voi. Adica iudeo-crestinii carora le-a fost adresata epistola. De fapt acelasi lucru este adevarat cu privire la toti crestinii. Venit prea tarziu. [,,Ramas mai prejos”, KJV]. Adica sa dea gres, asa cum vechiul Israel a dat gres in a intra in ,,odihna” fagaduita a lui Dumnezeu.



4:2 Caci si noua ni s-a adus o veste buna ca si lor; dar lor cuvantul care le-a fost propovaduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru ca n-a gasit credinta la cei ce l-au auzit.

Veste buna. [,,Evanghelie”, KJV]. Vezi Marcu 1,1. Prima parte a versetului poate fi tradus astfel: ,,caci am fost si noi evanghelizati, la fel ca si ei”. In timpurile Vechiului Testament Evanghelia a fost predicata prin simboluri si ceremonii, prin sacrificiu si ritual, dar era aceeasi Evanghelie ca cea proclamata mai recent de Hristos (vezi Evrei 1,1.2).

Cuvantul… propovaduit. Literal, ,,cuvantul auzit”.

Nu le-a ajutat. Daca nu este primit cu credinta de ascultator, ,,cuvantul propavaduit” nu poate fi de folos (vezi Matei 7,24–27). Eficacitatea soliei lui Hristos, pe cand era aici pe pamant, a fost si ea marginita de dispozitia ascultatorilor de a o primi. Dupa ce a vizitat Nazaretul, despre Isus se spune ca ,,n-a facut multe minuni in locul acela din pricina necredintei lor” (Matei 13,58). Acest principiu este bine ilustrat in parabola semanatorului (vezi Matei 13,3).

Credinta. Vezi cap. 3,12; 11,1.



4:3 Pe cand noi, fiindca am crezut, intram in odihna, despre care a vorbit El, cand a zis: Am jurat in mania Mea, ca nu vor intra in odihna Mea! Macar ca lucrarile Lui fusesera ispravite inca de la intemeierea lumii.

Noi, fiindca am crezut. [,,Noi, care am crezut”, KJV]. Adica noi, crestinii, referindu-se mai ales la iudeii din biserica primara. Intram. Invitatia este inca valabila; asadar unii accepta chemarea si intra, prin credinta, in ,,odihna” Lui Dumnezeu.

Odihna. [,,Odihna”, KJV]. Literal, ,,odihna”, insemnand exact aceeasi ,,odihna” la care s-a facut deja referire in cap. 3,11.18; 4,1 (vezi cap. 3,11). ,,Odihna” in care intra crestinii, inclusiv iudeii convertiti, este exact aceeasi ,,odihna” spirituala la care il chemase Dumnezeu pe vechiul Israel – ,,odihna” sufletului, care este rezultatul unei depline predari a vietii lui Hristos (compara cu Isaia 30,15; Ieremia 6,16; Matei 11,29).

Cand a zis. Scriitorul tocmai a afirmat ca, unul cate unul, credinciosii crestini intra in aceeasi ,,odihna” spirituala in care a intentionat Dumnezeu sa intre israelitii, dar de la care ei, ca natiune, erau acum inlaturati. Incepand de la acest punct si continuand pana la v. 8 el subliniaza dovezile pe care isi bazeaza concluzia, o concluzie socanta pentru iudeii necrestini si poate o enigma pentru multi, daca nu pentru cei mai multi iudei convertiti. In v. 9 el incheie firul acestui rationament, reafirmand valabilitatea premizei sale majore, si anume ca intrarea in ,,odihna” lui Dumnezeu este posibila acum prin credinta crestina, asa cum pe vremuri era posibila prin iudaism.

Firul argumentatiei din v. 3–8 poate fi rezumat dupa cum urmeaza:

1. Dumnezeu jurase ca poporul Israel nu va intra in ,,odihna” Sa.

1. 2. Cu toate acestea, ,,lucrarile lui Dumnezeu” – aici, scopul Sau pentru omenire – ,,fusesera ispravite inca de la intemeierea lumii”. La inceput Dumnezeu hotarase ca oamenii sa intre in ,,odihna” Sa. Astfel juramantul lui prin care il opreste pe Israel de la ,,odihna” fagaduita ar putea sa para, aparent, in conflict cu intentia Lui originala. Inseamna juramantul acesta ca Dumnezeu a anulat intentia Lui de la inceput? Sau urmareste El un obiectiv pana cand il realizeaza?

2. 3. Pentru a dovedi ca Dumnezeu Isi realizeaza scopurile, scriitorul atrage atentia la ,,lucrarile” creatiunii (v. 4). Dumnezeu a inceput sa creeze lumea si a dus la capat ,,lucrarile” creatiunii; odihna Sa in ziua a saptea marturiseste despre o creatiune terminata. Observati cuvintele

,,sfarsit” si ,,facuse” din Geneza 2,1–3 si accentul pus asupra incheierii lucrarii.

1. 4. In Evrei 4,5 juramantul lui Dumnezeu ca Israelul nu va intra in ,,odihna” Sa este repetat si pus alaturi de ideea din v. 4, ca Dumnezeu implineste ceea ce incepe sa faca, asa cum s-a intamplat la creatiune.

2. 5. O creatiune incheiata, asa cum este atestata de odihna lui Dumnezeu in ziua a saptea a saptamanii, e o dovada a imutabilitatii scopurilor lui Dumnezeu. Aceasta este premiza majora a lui Pavel. Premiza lui minora este faptul ca Dumnezeu intentionase ca poporul Sau sa intre in ,,odihna” Sa, dar ca ,,aceia carora li s-a vestit intai vestea buna n-au intrat in ea, din pricina neascultarii [,,necredintei”, KJV] lor”. Aceasta il duce la concluzia ca ,,ramane ca sa intre unii in odihna aceasta”

(v. 6).

1. 6. Ca o dovada in plus pentru validitatea concluziei sale, in v. 7 autorul atrage din nou atentia asupra cuvintelor din Psalmi 95, sugerand ca esecul generatiilor mai timpurii n-a schimbat scopul original al lui Dumnezeu. Compara cu invitatia repetata la praznicul cel mare (vezi Luca 14,16–24).

2. 7. In v. 8, pe baza observatiei facute in v.7, autorul concluzioneaza ca, deoarece Dumnezeu a vorbit, pe vremea lui David, de o ,,alta zi” , inseamna ca, desi Iosua intr-adevar ii daduse lui Israel ,,odihna” in tara Canaan (vezi cap. 3,11), cu siguranta ca nu-i aduse la ,,odihna” spirituala de care Dumnezeu dorea ca ei sa se bucure.

3. 8. Din intregul sir de argumente prezentat in v. 3–8 scriitorul trage concluzia ca, fara indoiala, ,,ramane dar o odihna… pentru poporul lui Dumnezeu” (v. 9). Am jurat. [,,Cum am jurat”, KJV]. In greaca cuvintele acestea sunt identice cu cele din cap.

3,11, traduse tot ,,am jurat” [,,asadar am jurat”, KJV].

Mania. Vezi cap. 3,11.

Nu vor intra. [,,Daca vor intra”, KJV]. In greaca propozitia aceasta este identica cu cea din cap. 3,11, tradusa la fel: ,,nu vor intra”.

Odihna. Vezi cap. 3,11.

Macar ca. Legatura dintre cele doua afirmatii astfel legate poate fi tradusa liber astfel: ,,In ciuda faptului ca planurile Sale pentru lumea aceasta au fost fixate la inceputul timpului, Dumnezeu Si-a revocat fagaduinta solemna pentru Israel, cu privire la ,,odihna” in tara fagaduita”. Astfel, se admite ca Dumnezeu nu Se schimba si ca Isi va realiza mai departe planurile pana la incheiere (vezi Vol. IV, p. 34; Maleahi 3,6). Aparent, imutabilitatea lui Dumnezeu si anularea fagaduintei date lui Israel sunt in conflict. Autorul lasa sa se inteleaga o incompatibilitate intre cele doua. Aceasta dilema aparenta este rezolvata in Evrei 4,4–8. Raspunsul este ca natura neschimbatoare a scopurilor lui Dumnezeu n-a fost afectata de anularea fagaduintei Sale fata de Israel. Concluzia este expusa in v. 6: ,,deci, … ramane ca sa intre unii in odihna aceasta” si in v. 9: ,,ramane dar o odihna… pentru poporul lui Dumnezeu”. Solutia dilemei dovedeste ceea ce deja s-a afirmat in v. 1–3: ca Dumnezeu ,,a … propovaduit” crestinilor ,,fagaduinta intrarii in odihna Lui”, numita in v. 2 ,,o veste buna” [,,Evanghelia”, KJV], asa cum facuse mai inainte pentru poporul Israel, si ca toti crestinii care cred intra cu adevarat in adevarata ,,odihna” spirituala a lui Dumnezeu.

Lucrarile. Aici se face referire nu la ,,lucrarile” lumii naturale, ci la scopul si planul lui Dumnezeu pentru om, care a fost creat in saptamana creatiunii. Cu alte cuvinte, aici ,,lucrarile” creatiunii sunt scopul lui Dumnezeu la crearea acestui pamant si planul Lui pentru atingerea acelui scop. De fapt ,,lucrarile” materiale ale creatiunii erau subsidiare fata de scopul infinit la care ele erau menite sa contribuie. In v. 4 se face referire specifica la ,,lucrarile” materiale din saptamana creatiunii.

Ispravite. Literal, ,,au devenit”, ,,au luat fiinta”, insemnand ca au fost ,,incheiate” sau ,,ispravite” atunci, deci nesupuse la schimbari ulterioare. Lumea materiala, asa cum a iesit din mainile Creatorului, era un produs perfect, complet (Geneza 1,31). In acelasi fel, legile fizice sau biologice care guverneaza lumea naturala au fost si ele ,,ispravite”, adica nu sunt supuse vreunei modificari sau schimbari. De pilda, gravitatia inca actioneaza asa cum a facut la inceput. Legea geneticii, pe baza careia fiecare planeta si fiecare animal se reproduce dupa felul sau (vezi Geneza 1,12), n-a fost niciodata revocata sau ameliorata. Rostul argumentatiei din Evrei 4,3.4 este de a demonstra ca scopul original al lui Dumnezeu pentru acest pamant, de a fi ,,odihna” sau ,,loc de locuit” (vezi cap. 3,11), pentru un neam de fiinte neprihanite si fericite, era o parte integrala a lucrarii saptamanii creatiunii. Intrarea pacatului in lume n-a anulat acest scop bun, intrucat planul mantuirii prevedea un mijloc prin care sa fie realizat, in ciuda pacatului. Astfel stand lucrurile, faptul ca ,,vestea buna” (v. 2) ,,nu le-a ajutat la nimic” (v. 2), si ca, drept urmare, Dumnezeu Si-a revocat fagaduinta pe care le-o daduse, nu putea sa schimbe scopul Sau ,,ca sa intre unii in odihna aceasta”

(v. 6). De la intemeierea lumii. Adica de la creatiune.



4:4 Caci intr-un loc a vorbit astfel despre ziua a saptea: Dumnezeu S-a odihnit in ziua a saptea de toate lucrarile Lui.

Intr-un loc. [,,Intr-un anumit loc”, KJV]. Aceste cuvinte sunt citate din Geneza 2,2.

S-a odihnit. Gr. katapauo, ,,a se opri”, ,,a inceta”, ,,a se odihni”. Ca si substantivul inrudit, katapausis, verbul katapauo denota incetarea muncii sau a altei activitati, impreuna cu starea sau conditia de inactivitate care urmeaza (vezi cap. 3,11). Cuvantul ebraic echivalent, shabath, tradus ,,odihnit” in Geneza 2,2 (vezi comentariul acolo) – pasajul din Scriptura citat aici – inseamna literal ,,a se opri” din munca sau din activitate. Astfel cuvintele katapauo si shabath implica atat incetarea unei activitati cat si starea de inactivitate care urmeaza. Ambele aspecte ale sensului acestor cuvinte sunt potrivite pentru ,,odihna” lui Dumnezeu din acea prima zi de Sabat; El a incetat sa creeze si a continuat intr-o stare de inactivitate in ce priveste crearea in continuare. ,,Lucrarile” creatiunii au fost incheiate in toate privintele, si in cea prima zi de Sabat, un memorial al creatiunii, Dumnezeu Si-a inceput ,,odihna” in urma crearii acestui pamant. Cat priveste lumea noastra, Dumnezeu nu a reluat niciodata lucrarea incheiata atunci, si nici nu a revocat sau ameliorat legile stabilite atunci pentru a guverna lumea naturala. Aici scriitorul Epistolei catre Evrei isi concentreaza atentia asupra creatiunii – incluzand lumea materiala, legile care o guverneaza, omul si scopul lui Dumnezeu pentru el si pentru lume – ca un act incheiat, nesupus unei revizuiri ulterioare. Asadar se accentueaza incetarea lui Dumnezeu de a mai crea.

Sabatul saptamanii creatiunii a fost de asemenea intaia zi intreaga din viata lui Adam. Experientele pe care le-a avut in ziua aceea au fost o pregustare a ,,odihnei” vesnice care ii era rezervata daca ar fi ramas credincios lui Dumnezeu. Pazirea zilei a saptea a saptamanii, Sabatul, marturiseste despre credinta noastra in adevaratul Dumnezeu, Creator al tuturor lucrurilor, si este o exprimare vizibila a acestei credinte. Ea mai marturiseste si despre dorinta noastra de a trai in armonie cu marele Sau scop vesnic pentru lumea aceasta – implicit in crearea lumii acesteia si a omului care urma sa traiasca in ea – si cu scopul Sau pentru noi ca indivizi. Vezi Exodul 20,8; Ezechiel 20,12.20; Isaia 58,13. Intrucat scopul original al lui Dumnezeu pentru aceasta lume – ,,odihna” Sa – ramane neschimbat, Sabatul zilei a saptea, ziua de ,,odihna” pe care El a stabilit-o ca un monument de aducere aminte a creatiunii si in felul acesta un monument de aducere aminte a scopului Sau in crearea lumii, de asemenea ramane neschimbat. Astfel pazirea Sabatului zilei a saptea marturiseste nu numai cu privire la credinta ca Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor, dar si cu privire la credinta in puterea Lui de a transforma viata si de a-i califica pe oameni pentru ,,odihna” cea vesnica pe care El a intentionat-o la inceput pentru locuitorii acestui pamant. In felul acesta Sabatul marturiseste atat despre puterea creatoare cat si despre puterea sfintitoare a lui Dumnezeu, iar pazirea lui este o marturisire a credintei in puterea Lui de a crea si de a recrea, sau a sfinti, viata fiecarei persoane.

Ziua a saptea. Vezi Geneza 2,1–3.

Toate lucrarile Lui. In Geneza 2,2 se face referire la ,,lucrarile” create ale lumii naturale, asa cum sunt descrise in capitolul precedent.



4:5 Si aici este zis iarasi: Nu vor intra in odihna Mea!

Aici. [,,In acest loc”, KJV]. Adica in Psalmi 95,11.

Iarasi. Declaratia aceasta este citata aici pentru a treia oara (vezi cap. 3,11; 4,3). Intreaga argumentatie (de la cap. 3,11 pana la 4,10) se invarte in jurul retragerii invitatiei lui Dumnezeu de a intra in ,,odihna” Sa. Aici autorul asaza citatul din Psalmi 95,11 langa cel din Geneza 2,2 (in Evrei 4,4), pentru a explica de ce in v. 3,4 se refera la ,,odihna” lui Dumnezeu din ziua a saptea a saptamanii creatiunii. Scriitorul a introdus ideea ca ,,lucrarile” lui Dumnezeu au fost ,,ispravite” (vezi

v. 3) si ca El ,,S-a odihnit” (v. 4), pentru a dovedi ca retragerea fagaduintei Sale fata de vechiul Israel nu era absoluta. Cu alte cuvinte, fagaduinta nu era retrasa definitiv de la toti oamenii, ci numai de la aceia care ,,n-au intrat in ea, din pricina neascultarii lor” (v. 6).

Odihna. Vezi cap. 3,11; vezi si cap. 4,4.



4:6 Deci, fiindca ramane ca sa intre unii in odihna aceasta, si pentru ca aceia carora li s-a vestit intai vestea buna n-au intrat in ea, din pricina neascultarii lor,

Deci. [,,Vazand deci”, KJV]. Sau ,,asadar”. Versetul 6 expune concluzia care trebuie trasa in urma argumentatiei din v. 3–5. Ramane. Sau ,,este lasata”, adica fagaduinta de a intra in ,,odihna” lui Dumnezeu ramane valabila chiar si dupa ce a fost retrasa de la vechiul Israel.

Ca sa intre unii. Literal, ,,pentru unii, ca sa intre”. In ciuda prostiei acelora care ,,n-au putut sa intre din pricina necredintei lor” (cap. 3,19), planul original al lui Dumnezeu, si anume ca acest pamant sa fie locuit de un neam de fiinte neprihanite, fericite, va fi in cele din urma implinit. Dar aceia care vor avea parte de realizarea acestui plan trebuie mai intai sa intre, prin credinta, in ,,odihna” Lui spirituala, odihna sufletului eliberat de pacat si de propriile sale eforturi pentru a castiga mantuirea. Aici este vorba despre ,,odihna” sufletului (vezi cap. 3,11).

In odihna aceasta. Adica in ,,odihna” sufletului.

Aceia carora. Vezi v. 2.

Li s-a vestit intai. Si anume intaia proclamare a invitatiei Evangheliei, amintita in v. 21.

N-au intrat in ea. Generatia de israeliti care au parasit Egiptul ,,n-au intrat in” tara fagaduita, iar aceia care au intrat aici, n-au intrat, ca natiune, in ,,odihna” spirituala pe care Dumnezeu o intentionase pentru ei (vezi cap. 3,11; vezi Vol. IV, pp. 30–34).

Din pricina neascultarii. [,, Din cauza necredintei”, KJV]. Vezi cap. 3,19.



4:7 El hotaraste din nou o zi: Astazi, zicand, in David, dupa atata vreme, cum s-a spus mai sus: Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile!

El. Adica Dumnezeu, vorbind lui Israel prin servul Sau, David. Hotaraste. [,,Stabileste”, KJV]. Literal, ,,a numi”, ,, a pune”. Din nou. In v. 7,8 scriitorul adauga o alta dovada pentru a declaratia sa ca ,,ramane … o odihna … pentru poporul lui Dumnezeu”.

O zi. [,,O anumita zi”, KJV]. Adica Dumnezeu stabilise domnia lui David ca un alt timp potrivit, cand Israel ar fi putut sa intre in ,,odihna” Sa (vezi Vol. IV, p. 31). In versiunea greaca este clar ca ,,astazi” este ,,o [anumita] zi” la care se face referire.

In David. Adica in unul din psalmii lui David – psalmul 95 (vezi Evrei 3,7.8). Compara cu Romani 11,2.

Dupa atata vreme. [,,Dupa un timp atat de indelungat”, KJV]. In versiunea greaca este clar ca aceste cuvinte determina verbul ,,zicand”. Ele nu apartin citatului din Psalmi 95,7.8. Epoca lui David a fost ,,dupa atata vreme” de la epoca lui Iosua – vreo trei sute de ani.

Cum s-a spus. [,,Cum se spune”, KJV]. Si anume in cap. 3,7.15.

Astazi. In ce priveste comentariul la citat, vezi cap. 3,7. Fagaduinta lui Dumnezeu de a intra in ,,odihna” Sa spirituala, fagaduinta data lui Israel cand a iesit din Egipt, a ramas valabila sute de ani de la data aceea. Cu toate ca a fost mereu trecuta cu vederea sau respinsa de generatiile care au urmat apoi, ea inca mai era valabila pe vremea lui David. Mai mult chiar, invitatia facuta de Dumnezeu pe timpul lui David (cap. 4,8) dovedeste ca Iosua nu ii conduse la ,,odihna” spirituala intentionata de Dumnezeu pentru ei, ca natiune (vezi cap. 3,7).

,,Ziua” (de la cuvantul ,,astazi”, in engleza din KJV: ,,to day”, ,,day”= zi) mantuirii a fost o zi lunga. Ea a inceput cand a pacatuit Adam si se va sfarsi o data cu incheierea timpului de proba al oamenilor. Pacatosii I-au dat lui Dumnezeu destule motive sa puna capat ,,zilei” harului (vezi PP 92; DA 37). Dar Dumnezeu este ,,plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate” (Exodul 34,6); El ,,doreste ca nici unul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta” (2 Petru 3,9).



4:8 Caci, daca le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu dupa aceea de o alta zi.

Caci, daca. Din afirmatia (in v.7) cu privire la innoirea, pe vremea lui David, a invitatiei de a intra in ,,odihna” lui Dumnezeu, se trage concluzia ca Iosua nu ii daduse lui Israel aceasta ,,odihna”. Altminteri, daca in zilele lui Iosua Israel ar fi intrat in ,,odihna” spirituala intentionata de Dumnezeu pentru ei ca natiune, atunci El nu Si-ar fi repetat invitatia in zilele lui David, la sute de ani mai tarziu.

Le-ar fi dat… odihna. Iosua, intr-adevar, i-a dat lui Israel ,,odihna” in Canaan, adica i-a condus in cucerirea si colonizarea unor portiuni ale tarii (vezi Vol. II, pp. 43, 44). Dar, din cauza incapatanarii lor, el nu i-a condus la ,,odihna” spirituala pe care Dumnezeu o intentionase pentru ei (vezi cap. 3,11).

Iosua. [,,Isus”, KJV]. Numele englez Jesus (Isus) este o transliterare a celui grec, care la randul lui este o transliterare a echivalentului ebraic, Iosua (vezi Matei 1,1).

N-ar mai vorbi. [,,N-ar mai fi vorbit”, KJV]. Si anume cuvintele din Psalmi 95,7–11.

Dupa aceea. Adica dupa zilele lui Iosua, pe vremea lui David.

O alta zi. Adica, ,,ziua” lui David, asa cum reiese evident din v. 7 (vezi comentariul de acolo). Faptul ca pe vremea lui David si a lui Solomon Israelul era stapan asupra intregului Canaan arata clar ca ,,odihna” la care se face aici referire nu era ocuparea acestei tari, ci rolul glorios pe care il intentionase Dumnezeu pentru natiune (vezi Vol. IV, pp. 26–30).



4:9 Ramane dar o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.

Ramane dar. Vezi v. 6. Versetul 9 exprima concluzia, la care deja s-a facut aluzie in v. 6 si care este trasa din sirul de argumente inceput in v. 3 pentru a dovedi declaratiile din v. 1 si v. 3. Sirul acesta de argumente este prezentat pe scurt in continuare.

1. 1. Asa cum a fost data la inceput vechiului Israel, fagaduinta odihnei lui Dumnezeu cuprinde: (a) resedinta permanenta in tara Canaan, (b) o transformare a caracterului, care avea sa faca din popor un reprezentant al principiilor imparatiei lui Dumnezeu, si (c) rolul de a fi instrumentul ales de Dumnezeu pentru mantuirea lumii (vezi Vol. IV, pp.26–30; vezi cap. 3,11).

2. 2. Generatia careia i s-a dat pentru prima data fagaduinta odihnei nu a intrat in Canaan din cauza necredintei (vezi cap. 3,19).

3. 3. Iosua a condus generatia urmatoare in tara fagaduita (vezi cap. 3,11), dar, din cauza ca erau incapatanati in cele spirituale, el nu i-a putut conduce la ,,odihna” pe care Dumnezeu vroia ca ei sa o gaseasca acolo (vezi cap. 4,7.8).

4. 4. Aceeasi fagaduinta fusese repetata pe vremea lui David (v. 7). Acesta era o dovada ca Israel, la data aceea, nu intrase in ,,odihna” spirituala si, de asemenea, ca esecul lor de a realiza lucrul acesta pe vremea lui Moise si a lui Iosua nu anulase fagaduinta originala.

5. 5. Implinirea finala a scopurilor lui Dumnezeu este sigura, in ciuda esecului generatiilor succesive de oameni (vezi v. 3, 4).

6. 6. Apelul calduros al scriitorului fata de poporul lui Dumnezeu din vremurile apostolice, de a intra ,,in odihna aceasta” (v. 11, 16) este o dovada in plus ca invitatia ramane valabila si ca poporului lui Dumnezeu, ca grup, nu intrase cu adevarat in ,,odihna” aceea nici in timpurile

apostolice.

7. Asadar fagaduinta si invitatia de a intra in ,,odihna” spirituala a lui Dumnezeu, ramane valabila (v. 6, 9) si crestinii ar trebui sa se grabeasca sa intre in aceasta odihna (v. 11).

Ar trebui observat faptul ca ,,odihna” care ramane in vremurile crestine erau ,,odihna” spirituala fagaduita la inceput poporului Israel (vezi v. 3). Evident, daca ramane, atunci inseamna ca a existat.

Odihna. Gr. sabbatismos, ,,o odihna [din activitatea anterioara]”, ,,o incetare [a unei activitati anterioare]”, mai tarziu, ,,tinerea Sabatului”, de la verbul sabbatizo, ,,a se odihni”, ,,a inceta”, ,,a tine Sabatul”. Cuvantul sabbatismos nu apare in alta parte, nici in Biblie, nici in literatura veche pana in secolul al II-lea; cu o singura exceptie posibila: Plutarh in Moralia 166A. Prin urmare, unii au tras concluzia ca scriitorul epistolei catre Evrei a creat acest cuvant atunci cand a scris pasajul acesta (vezi Moulton si Milligam Vocabulary of the Greek New Testament).

Sabbatismos si sabbatizo sunt variantele grecesti ale substantivului ebraic shabbath si respectiv ale verbului inrudit, shabath, iar intelesul celui din urma poate sa arunce lumina asupra sensului celui dintai. Shabbath apare de 101 ori in Vechiul Testament, unde de obicei inseamna ,,Sabat” –ziua a saptea a saptamanii– sau ,,saptamana”, o perioada de sapte zile delimitata de Sabate succesive. Acest cuvant este folosit si pentru anul sabatic (Levitic 25,6; 26,34.43; 2 Cronici 36,21). Verbul shabath apare de 70 de ori, de 7 ori cu referire la odihna de Sabat si de 63 de ori cu referire la alte feluri de odihna. In ce priveste acest ultimul sens, vezi Geneza 8,22; Iosua 5,12; Neemia 6,3; Plangeri 5,14; Isaia 14,4; 24,8; 33,8. Sensul de baza al verbului shabath este de ,,a inceta”, ,,a se odihni”. Uneori cuvantul face referire la odihna Sabatului saptamanal. Dar substantivul shabbath, derivat de la shabath, se refera de obicei la odihna Sabatului saptamanal, precum si la perioada de timp delimitata de Sabate succesive, adica saptamana (Leviticul 23,15), si la anii sabatici (cap. 26,35; etc.). Se poate observa, de asemenea, ca shabbathon, care este simplul shabbath cu terminatia on, este folosit cu privire la Ziua Ispasirii (Leviticul 16,31; 23,32), la anul sabatic (Leviticul 25,4.5), la Sarbatoarea Trambitelor (Leviticul 23,24), si la prima si ultima zi a Sarbatorii Corturilor (Leviticul 23,39) – precum si pentru Sabatul zilei a saptea.

Sabbatizo este folosit de sapte ori in LXX, o data cu privire la Sabatul zilei a saptea (Exodul 16,30), o data cu privire la alte Sabate (Leviticul 23,32), si de cinci ori cu privire la odihna pamantului in anul sabatic (Leviticul 26,34.35; 2 Cronici 36,21). In LXX, la Exodul 16,30; Leviticul 23,32; 26,34.35, sabbatizo vine de la cuvantul ebraic shabath. Asadar ideea fundamentala exprimata de sabbatizo in LXX este aceea de odihna sau incetare a muncii sau a altei activitati. De aceea, folosirea cuvintelor inrudite grecesti si ebraice da de inteles faptul ca substantivul sabbatismos poate sa insemne fie ,,odihna” de Sabat, fie pur si simplu ,,odihna” sau ,,incetare”, intrun sens mai general. In felul acesta, un studiu lingvistic al cuvantului sabbatismos din Evrei 4,9 nu clarifica daca aici se face referire la ,,odihna” saptamanala de Sabat sau pur si simplu ,,odihna” sau ,,incetare”, intr-un sens general. Numai contextul poate decide asupra acestei probleme.

Se pare ca scriitorul Epistolei catre Evrei foloseste cuvintele katapausis si sabbatismos, mai mult sau mai putin, ca sinonime:

1. Din cauza ca Iosua nu a putut sa-i conduca pe israeliti la ,,odihna” spirituala (katapausis,

v. 8), ramane un sabbatismos (v. 9) pentru crestini. Logic, inseamna ca ceea ramane este aceeasi cu ceea ce trebuie sa se inceapa. Faptul ca Iosua nu l-a condus pe Israel la ,,odihna” spirituala, nu ar fi un motiv pentru crestini sa tina Sabatul.

1. 2. Din v. 1 si v. 6 este clar ca ceea ce ramane pentru poporul lui Dumnezeu in timpurile NT este katapausis; in v. 9 se spune ca ramane un sabbatismos. A declara ca ceea ce ramane pentru ,,poporul lui Dumnezeu” este Sabatul saptamanal, inseamna ca Sabatul saptamanal este lucrul la care Iosua nu a reusit sa-l conduca pe Israel.

2. 3. Faptul ca in LXX, Biblia bisericii primare, katapauo (Geneza 2,2.3; Exodul 20,11) si sabbatizo (Exodul 16,30; Leviticul 23,32) sunt folosite unul in locul altuia pentru Sabatul zilei a saptea, tinde sa inlature sugestia ca scriitorul, in Evrei 3,4, ar fi intentionat sa faca o distinctie intre aceste forme substantivale.

Se poate observa faptul ca iudeii de pe timpul lui Pavel, crestini sau necrestini, erau minutiosi in tinerea poruncii a patra. Fara indoiala ca, scriindu-le iudeilor, autorul acestei epistole na considerat necesar sa le dovedeasca faptul ca pazirea Sabatului ,,ramane”. Daca in urma acestei extinse argumentatii (care incepe la cap. 3,7) scriitorul ajunge la concluzia ca Sabatul ramane pentru poporul lui Dumnezeu, atunci se pare ca el este vinovat de un non sequitur, deoarece concluzia aceasta nu decurge logic din argumentatie. N-ar fi existat nici un motiv pentru un efort atat de elaborat de a-i convinge pe iudei sa faca ceea ce faceau deja – tineau Sabatul. In plus, in timpurile apostolice Sabatul zilei a saptea era tinut de toti crestinii, atat dintre iudei cat si dintre neamuri, si orice argument pentru a dovedi valabilitatea Sabatului in acea perioada de inceput a bisericii crestine, ar fi fost fara rost. In plus, se poate observa ca sectiunea alcatuita din cap. 3 si 4 incepe cu invitatia de a privi ,,la Apostolul si Marele Preot al marturisirii noastre, adica Isus” (cap. 3,1) si se incheie cu indemnul calduros ,,sa ne apropiem cu deplina incredere” de El ,,ca sa capatam indurare si sa gasim har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie” (cap. 4,16). Ce legatura ar putea exista intre o extinsa argumentare, menita sa arate ca Sabatul ramane obligatoriu pentru biserica crestina si tema declarata a cap. 3 si 4 – lucrarea lui Hristos ca Marele nostru Preot in sanctuarul ceresc – este intr-adevar neclar.

,,Odihna de care se vorbeste aici este odihna harului” (EGW Materialul Suplimentar la Evrei 4,9; compara cu GC 253). Este ,,adevarata odihna a credintei” (MB 1).

Noi intram in ,,odihna” lui Dumnezeu atunci cand ne atintim ,,privirile” la Isus (cap. 3,1) si ascultam de glasul Sau (cap. 3,7.15; 4,7), cand avem credinta in El (cap. 4,2.3) cand ,,ramanem tari in marturisirea noastra” (v. 14) si cand ,,ne apropiem … de scaunul harului (v. 16). Aceia care vor sa intre in experienta aceasta trebuie sa se fereasca de ,,o inima rea si necredincioasa” (cap. 3,12) si de impietrirea inimii (cap. 3,8.15; 4,7). Ei trebuie sa se straduiasca sa intre in ,,odihna” lui Dumnezeu (cap. 4,11).

Aceia care intra in ,,odihna” lui Dumnezeu, vor ramane ,,tari in marturisirea” lor (v. 14). Ei se vor apropia ,,cu deplina incredere de scaunul harului”, ca sa capete ,,indurare” si sa gaseasca ,,har”, ca sa fie ajutati ,,la vreme de nevoie” (v. 16).

Poporul lui Dumnezeu. Adica biserica crestina, care este acum poporul ales al lui Dumnezeu, asa cum era Israelul din vechime (Exodul 19,5.6; 1 Petru 2,9.10; vezi Vol. IV, pp. 35, 36).



4:10 Fiindca cine intra in odihna Lui, se odihneste si el de lucrarile lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrarile Sale.

Cine intra. [,,Cine a intrat”, KJV]. Adica oricine din ,,poporul lui Dumnezeu” (v. 9). Constructia din versiunea greaca arata ca unii deja au intrat in ,,odihna” lui Dumnezeu.

Odihna. Gr. katapausis (vezi cap. 3,11). Desi cuvantul folosit in cap. 4,10 pentru ,,odihna” este diferit de acela din v. 9 (sabbatismos), contextul dovedeste ca ambele se refera la acelasi lucru (vezi v. 9). ,,Odihna” care ramane (v. 9) este, evident, ,,odihna” in care intra crestinul credincios din

v. 10. Cuvantul ,,fiindca” din v. 10 face ca v. 10 sa fie conditionat de v. 9 si deci o concluzie a acestuia.

Se odihneste. [,,A incetat”, KJV]. Gr. katapauo, acelasi cuvant tradus in v. 4 ,,S-a odihnit” si in v. 8 cu ,,ar fi dat… odihna” (vezi cap. 3,11). Desi traducerea cu ,,a incetat” (KJV) intuneca legatura dintre afirmatia facuta aici si alte situatii din cap. 3 si 4, in care apar katapauo si katapausis, aceasta traducere este totusi mai potrivita cu ideea din v. 10, deoarece aceasta subliniaza mai degraba ideea incetarii activitatii (,,lucrarile”) decat continuarea ,,odihnei” care urmeaza.

Si el. Adica pe langa, sau in acelasi fel ca Dumnezeu.

Lucrarile lui. Intrand in ,,odihna” lui Dumnezeu, care consta in credinta in harul mantuitor al lui Isus Hristos, crestinul ,,a incetat” (,,se odihneste”, dupa Cornilescu) sa mai incerce sa fie neprihanit prin faptele sale. Scriitorul s-ar putea sa aiba in minte ,,odihna” crestinului de ,,lucrarile” pacatului, lucrari care i-au impiedicat pe evreii care iesisera din Egipt sa intre in tara fagaduita si pe cei din generatiile de mai tarziu sa intre in odihna spirituala (vezi cap. 3,8.9; 4,8).



4:11 Sa ne grabim dar sa intram in odihna aceasta, pentru ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda de neascultare.

Sa ne grabim. [,,Sa ne straduim”, KJV]. Sau ,,sa fim plini de ravna”, ,,sa depunem efort”. Pentru a intra in ,,odihna” lui Dumnezeu este necesar un efort sarguincios si hotarat.

Dar. Versetele 11–16 arata aplicatia practica a principiului stabilit de argumentatia in pasajul dintre cap. 3,7 si cap. 4,10, ca ramane o ,,odihna” ,,pentru poporul lui Dumnezeu” (v. 9). Aceasta aplicatie practica la experienta crestina consta intr-un apel triplu: (1) ,,sa ne grabim … sa intram in odihna” lui Dumnezeu, cap. 4,11; (2) ,,sa ramanem tari in marturisirea noastra”, v. 14; si (3) ,,sa ne apropiem cu deplina incredere de scaunul harului”, v. 16. Cel care urmeaza indemnul acesta se va bucura de ,,odihna” sufletului, pe care Dumnezeu intentioneaza ca fiecare crestin sincer sa o guste in viata aceasta.

Ca nu cumva. Acela care se straduieste din toata inima sa intre ,,in odihna aceasta”, evita astfel prapastia necredintei in care a cazut vechiul Israel.

Cada. Opusul actiunii de a intra. Faptul ca israelitii din vechime ,,au cazut in pustie” (cap. 3,17) arata ca ei parasisera Egiptul cu intentia de a intra in tara fagaduita. Cand un om nu ajunge la ,,odihna” lui Dumnezeu, inseamna ca el, candva, avusese de gand sa intre in ea. Crestinii cu jumatate de inima sunt aceia care cad astazi ,,in aceeasi pilda de neascultare”. Solutia la aceasta problema este oferita in parabola Semanatorului (vezi Matei 13,5–7).

Aceeasi pilda. Adica exemplul alegerii si a sortii vechiului Israel la Cades-Barnea si mai tarziu, dupa ce au intrat in Tara Fagaduita. Neascultare. Sau ,,necredinta” (ca in KJV). Vezi cap. 3,19.



4:12 Caci Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor decat orice sabie cu doua taisuri: patrunde pana acolo ca desparte sufletul si duhul, incheieturile si maduva, judeca simtirile si gandurile inimii.

Caci. La prima vedere se pare ca v. 12 si 13 nu au nici o legatura directa cu tema din cap. 3 si 4. Totusi, asa cum arata cuvantul ,,caci”, exista o legatura stransa si logica. Versetele 12 si 13 explica cum sa evitam caderea ,,in neascultare” (v. 11) si cum sa incetam ,,lucrarile” noastre personale (v. 10), si arata mijloacele pe care le-a pus la indemana Dumnezeu pentru a-i ajuta pe copiii Sai sa intre in ,,odihna” Sa.

Cuvantul. Gr. logos (vezi Ioan 1,1). ,,Cuvantul” la care se face referire aici este ,,cuvantul” care a fost ,,propovaduit” atat in vechiul Israel cat si crestinilor (Evrei 4,2), fiind vorba mai ales de invitatia de a intra in ,,odihna” lui Dumnezeu. Asa cum lamureste v. 2, ,,cuvantul” acesta este ,,o veste buna” (,,Evanghelia”, KJV). Intr-un sens mai larg, ,,cuvantul” din v. 12 poate de asemenea considerat ca fiind scrierile Canonului Sacru, intrucat intreaga Biblie este ,,cuvantul” lui Dumnezeu si cuprinde acea ,,veste buna” [,,Evanghelia”] a lui Isus Hristos.

Viu. Pentru a crea in om o inima curata si un duh nou si statornic, este nevoie de o forta vie si activa (vezi Psalmi 51,10). ,,Cuvantul” lui Dumnezeu este viu si datator de viata. Asa a fost la creatiune (Psalmi 33,6.9) si asa este si la crearea din nou a chipului lui Dumnezeu in om. Hristos, Cuvantul intrupat, de asemenea are viata in Sine (Ioan 1,4.12; 5,26). ,,Cuvantul lui Dumnezeu” este forta care da energie atunci cand omul se converteste. Crestinii sunt ,,nascut din nou… prin cuvantul lui Dumnezeu, care este viu si care ramane in veac” (1 Petru 1,23).

Lucrator. [,,Puternic”, KJV]. Gr. energes, ,,eficient”, ,,activ”, ,,puternic” (compara cu 1 Corinteni 12,6). Cuvantul ,,energie” vine de la grecescul energes. In ,,cuvantul” lui Dumnezeu exista puterea de a-i transforma pe pacatosi in sfinti.

Mai taietor. [,,Mai ascutit”, KJV]. Natura acestei calitati este explicata in restul v. 12. ,,Cuvantul” lui Dumnezeu este viu, puternic si taietor, pe deplin in stare sa implineasca scopurile Sale bune pentru omenire (vezi Isaia 46,10; 55,10.11).

Sabie cu doua taisuri. Vezi Efeseni 6,17; Apocalipsa 1,16.

Desparte Gr. merismos, ,,divizare”, ,,separare”.

Sufletul si duhul. Gr. psuche kai pneuma, aici, ,,viata si respiratia”. In ce priveste psuche, vezi Matei 10,28, iar in ce priveste pneuma, vezi Luca 8,55. Aceasta expresie, la fel ca si urmatoarea, ,,incheieturile si maduva”, este figurata. Ideea de a desparte ,,sufletul si duhul” si ,,incheieturile si maduva” sugereaza ascutimea cuvantului lui Dumnezeu. Valoarea figurii este bazata pe ideea ca ,,viata” si ,,respiratia” sunt, practic, inseparabile.

Incheieturile si maduva. Si acestea sunt, practic, inseparabile.

Judeca. [,,Distinge”, KJV]. Gr. kritikos, ,,in stare sa deosebeasca”, ,,capabil sa judece”, ,,capabil sa distinga”, adica are putere de discernamant. Cuvantul ,,critic” este derivat de la grecescul kritikos. Printr-un raspuns favorabil la impresia facuta de ,,cuvantul” lui Dumnezeu asupra constiintei, crestinul sincer evita caderea in ,,neascultare”, isi inceteaza ,,lucrarile” si intra in ,,odihna” lui Dumnezeu (v. 6,10.11; vezi si cap. 3,10.12).

Simtirile si gandurile. [,,Intentiile si gandurile”, KJV]. Sau ,,motivele si gandurile”, ,,scopurile si gandurile” (RSV). Dupa cum o lama ascutita desparte ,,incheieturile si maduva”, tot asa principiile sfinte ale ,,cuvantului lui Dumnezeu” fac deosebire intre gandurile bune si rele, intre motivele sfinte si cele nesfinte.

Inimii. Adica mintii.



4:13 Nici o faptura nu este ascunsa de El, ci totul este gol si descoperit inaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face.

Faptura. Gr. ktisis, orice ,,creatura”, adica ceva care constituie o entitate in sine si prin sine (vezi Romani 9,19); fara indoiala ca aici este vorba de omul din v. 12, ale carui ganduri si motive au fost judecate de ,,cuvantul” lui Dumnezeu. Oamenii sunt capabili sa judece doar pe temeiul cuvintelor si al faptelor, dar ,,cuvantul” lui Dumnezeu merge dincolo de cuvinte si Fapte, merge pana acolo unde isi au ele originea, judecandu-l astfel pe om dupa ceea ce se petrece in mintea sa. ,,Omul se uita la ceea ce izbeste ochii, dar Domnul se uita la inima” (1 Samuel 16,7).

Nu este ascunsa. Nimeni nu-si poate ascunde gandurile si motivele de Dumnezeu. Oricat ar incerca, nimeni nu poate fugi departe de El (vezi Psalmi 139,7–10).

Totul. [,,Toate lucrurile”, KJV]. Adica simtirile si gandurile fiecarei ,,fapturi” sau ale fiecarui om.

Gol si descoperit. Sau ,,descoperit si dat in vileag”. Nimic nu poate fi ascuns de Dumnezeu.

Aceluia cu care avem a face. Literal, ,,care, pentru noi, socoteala”, adica inaintea Caruia trebuie sa dam socoteala cu privire la viata noastra. Intelegerea faptului ca omul trebuie sa dea socoteala pentru cuvintele si faptele sale inaintea unui Judecator atat de drept, ar putea foarte bine sa-l trezeasca si pe cel mai indaratnic pacatos; si cu siguranta ca ar trebui sa-l faca pe cel ce se declara crestin sa fie mai atent cu simtamintele si gandurile sale. Compara cu Romani 14,10–12; 2 Corinteni 5,10.



4:14 Astfel, fiindca avem un Mare Preot insemnat, care a strabatut cerurile pe Isus, Fiul lui Dumnezeu sa ramanem tari in marturisirea noastra.

Astfel. [,,Atunci”, KJV]. Adica tinand cont de ,,cuvantul lui Dumnezeu”, care cerceteaza gandurile omului, avand in vedere ca nimic este ascuns de Dumnezeu (v. 12, 13), si mai ales ca avem ,,un Mare Preot” intelegator si milos, care a trecut prin exact acelasi probleme cu care trebuie sa dam si noi piept (cap. 2,17; 4,15).

Mare Preot. Vezi cap. 2,17. Tema acestei epistole este lucrarea de Mare Preot a lui Hristos (vezi Introducerea, tema). Dupa ce s-a aratat acest rol al lui Hristos (cap. 3, 1), capitolele 3 si 4 dezvolta nevoia noastra ca El sa slujeasca in curtile din cer si conceptul experientei ,,odihnei” sufletului, care vine atunci cand ne-o insusim. Capitolele de la 5 la 10 se ocupa de diferite aspecte ale lucrarii Sale in folosul nostru. Mantuirea prin credinta isi gaseste centrul in persoana lui Hristos, ca Mare Preot al nostru.

A strabatut. [,,A trecut in”, KJV]. Literal, ,,a trecut prin”, fara indoiala referindu-se la trecerea prin cerurile atmosferice si stelare. Vezi Faptele Apostolilor 1,9; compara cu Geneza 1,8.

Isus. Vezi Matei 1,1.

Fiul lui Dumnezeu. Vezi Luca 1,35; Ioan 1,14; 3,16.

Sa ramanem tari. [,,Sa tinem strans”, KJV]. Gr. krateo, ,,a apuca”, ,,a se agata cu putere”, ca pentru a-si salva viata. Hristos este vrednic de deplina noastra credinta si incredere si n-ar trebui sa ingaduim nici unui lucru sa se aseze intre noi si El (vezi Romani 8,38.39). Vezi Matei 24,13; Evrei 10,35.36.

Marturisirea noastra. Vezi cap. 3,1.



4:15 Caci n-avem un Mare Preot, care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre; ci unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat.

Sa n-aiba mila. [,,Sa nu fie miscat”, KJV]. Gr. sumpatheo, ,,a simpatiza”, literal, ,,a experimenta impreuna cu”. Intrucat prin natura Sa umana a experimentat slabiciunile care ii sunt obisnuite omului – desi fara nici o urma de pacat – Hristos intelege pe deplin problemele si dificultatile pe care le intampina crestinul sincer. De fapt unul din scopurile intruparii a fost ca Dumnezeirea sa poata veni atat de aproape de natura umana incat sa experimenteze aceleasi probleme si slabiciuni cu care ne confruntam noi toti. Facand asa, Hristos S-a calificat pentru a deveni Marele nostru Preot si pentru a ne reprezenta inaintea Tatalui.

Slabiciunile. [,,Infirmitatile, KJV]. Forma negativa a declaratiei (,,N-avem un Mare Preot care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre”) o face mult mai impresionanta decat daca ar fi fost o afirmatie.

In toate lucrurile. [,,In toate privintele”, KJV]. Adica fiecare fel de ispita. In ce priveste unele aspecte in care a fost ispitit, vezi Matei 4,1–11; compara cu DA 687–694. Intr-un fel oarecum misterios, pe care noi nu-l putem intelege, Domnul nostru a suportat deplina povara a fiecarei ispite cu care ,,stapanitorul lumii acesteia” (Ioan 12,31) L-a putut ispiti, dar fara sa cedeze nici in cea mai mica masura, nici macar in gand, la vreuna din ele (vezi Ioan 14,30). Satana n-a gasit la Isus nimic care sa fi raspuns la uneltirile sale iscusite (vezi DA 123). Vezi Evrei 2,18.

Ca si noi. [,,Cum suntem noi”, KJV]. In toate privintele, cu exceptia pacatului. El S-a facut una cu noi (vezi Vol. V, p. 918; vezi Filipeni 2,6–8).

Fara pacat. Aceasta este marea taina a vietii desavarsite a Mantuitorului nostru. Pentru prima data natura umana si-a biruit tendinta naturala spre pacat, si, datorita victoriei lui Hristos, noi de asemenea putem infrange pacatul (vezi Romani 8,1–4). In El putem fi chiar ,,mai mult decat biruitori” (Romani 8,37), deoarece Dumnezeu ,,ne da biruinta prin Domnul nostru Isus Hristos” (1 Corinteni 15,57), atat asupra pacatului cat si asupra mortii, care este plata acestuia (vezi Galateni 2,20).



4:16 Sa ne apropiem dar cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie.

Dar. [,,De aceea”, KJV]. Versetul 16 trage concluzia practica a intregului sir de idei prezentat in cap. 3 si 4. Ramane ,,indurare si … har” pentru poporul lui Dumnezeu (v. 9); ,,sa ne apropiem dar cu deplina incredere de scaunul harului”.

Cu deplina incredere. [,,Cu curaj”, KJV]. Gr. parresia, tradus ,,incredere” in cap. 3,6 (vezi comentariul de acolo; vezi cap. 10,35). Noi venim cu incredere nu pentru ca Dumnezeu ne este indatorat, ci pentru ca El ofera harul Sau, fara plata, tuturor celor care il cauta.

Scaunului harului. Adica un tron caracterizat prin belsug de har (vezi Romani 3,24; 1 Corinteni 1,3). In locul incercarilor zadarnice si obositoare de a obtine mantuirea printr-o riguroasa conformare fata de sistemului iudaic sau fata de oricare alt sistem de indreptatire prin fapte, crestinul are accesul liber la harul unui Parinte iubitor.

Sa capatam indurare. Adica sa fim iertati de pacate (vezi 1 Ioan 1,9). La judecata toti vor gasi dreptate stricta, neimbinata cu indurare. Singura nadejde a pacatosului este indurarea oferita acum, cat timpul de proba nu s-a sfarsit inca.

Har. Gr. charis (vezi Ioan 1,14; Romani 1,7; 3,24; 1 Corinteni 1,3).

Ca sa fim ajutati la vreme de nevoie. Adica in ispite. Avem nevoie de har pentru a suporta greutatile si suferintele, dar si pentru a birui ispitele. Acela care vine zilnic la tronul harului, pentru a indurare si har de la Dumnezeu, intra in ,,odihna” sufletului, pe care Dumnezeu a prevazut-o pentru fiecare credincios sincer.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

3 Ed 130; PP 115

7 COL 281; FE 335, 367

9 EW 31; ML 358; 1T 155

9, 10 DA 207; 4T 247

10–12EW 25

11 5T 701

12 AA 562; Ev 148, 151, 236, 336, 698; GW 267, 383; TM 144; 2T 560; 7T 155; 8T 55, 315; 9T 143, 239

12, 13 CH 412; LS 322; TM 463; 3T 82; 4T 469, 583, 590; 5T 147

13 Ed 225; MB 67, 100; ML 10; PK 252; PP 217, 721; 1T 163, 468; 4T 646; 5T 485; 8T 272

14–16DA 166; SR 155; TM 20, 355

15 CH 528; DA 24, 329, 389; Ed 78; FE 106, 276; GC 416; GW 266; MH 71, 164, 249, 424; ML 292, 300; MM 19; MYP 165; SC 37, 93; Te 120; TM 187, 391;

1T 391; 1T 391; 2T 201, 313, 438, 509; 3T 371; 4T 86, 294; 5T 346, 347, 422, 426, 639, 649; 8T 209, 287; 9T 68

15, 16 GC 347; 2T 509

16 GC 518; 7T 42


Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: