3:1 De aceea, frati sfinti, care aveti parte de chemarea cereasca, atintiti-va privirile la Apostolul si Marele Preot al marturisirii noastre, adica Isus,
De aceea. Adica tinand cont de tot ceea ce s-a spus in cap. 1 si 2 cu privire la pozitia inaltata a lui Hristos ca Dumnezeu si cu privire la bunavointa Sa de a-Si asuma natura umana.
Frati sfinti. Toti credinciosii sunt ,,frati” in Hristos. Insa deoarece aceasta epistola a fost adresata in primul rand crestinilor evrei (vezi Introducerea), se pare ca termenul ,,frati” se refera la aceasta grupa mai restransa. Subiectul capitolelor urmatoare – invataturi din istoria vechiului Israel
– avea sa fie plin de insemnatate pentru acesti ,,frati” iudei in Hristos. Ei sunt numiti aici ,,sfinti” deoarece viata lor a fost dedicata lui Dumnezeu, nu in sensul ca nu ar avea greseli sau defecte (vezi Matei 5:48; Romani 1:7).
Aveti parte. Gr. metochoi, ,,partasi” (vezi Luca 5:7; compara cu Evrei 3:14; 6:4; 12:8). Chemarea cereasca. Este vorba despre chemarea lui Dumnezeu la mantuire prin Isus Hristos (vezi Romani 8:28, 30).
Atintiti-va privirile la. [,,Luati in considerare”, KJV]. Gr. katanoeo, ,,a-si indrepta gandurile spre”, ,,a contempla”. Acesti ,,frati sfinti” sunt invitati aici sa-si indrepte atentia catre tema centrala a epistolei catre evrei, lucrarea lui Hristos in cer, ca Mare Preot al nostru. (vezi Introducerea, tema).
Apostolul. Gr. apostolos, ,,ambasador”, ,,trimis”, ,,delegat”, ,,sol” (vezi Marcu 3:14; Faptele Apostolilor 1:2). Hristos a venit pe acest pamant ca ,,Apostol” al Tatalui, ,,Trimisul lui Dumnezeu” (DA 475; compara cu Ioan 6:29). El a venit pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu inaintea oamenilor (vezi Matei 1:23; Ioan 1:14) si S-a intors la cer ca reprezentant al omului sau Mare Preot inaintea Tatalui. La fel, in timpurile Vechiului Testament, marele preot din sanctuarul de pe pamant Il reprezenta pe Dumnezeu inaintea oamenilor si pe oameni inaintea lui Dumnezeu (vezi Levitic 16:4).
Marele Preot. Vezi cap. 2:17. Marturisirii. Gr. homologia, ,,marturisire”, ,,recunoastere”, ,,expunere” (vezi Romani 10:9; 1Timotei 6:12).
Isus. [,,Isus Hristos”, KJV]. Dovezile textuale atesta omiterea cuvantului ,,Hristos”. ,,Isus” era numele pamantesc al Mantuitorului nostru; ,,Hristos” era numele Sau ca Mesia din Vechiul Testament, ca ,,Trimis al lui Dumnezeu”, ca Fiul al Sau. A-L numi pe Isus Hristosul inseamna a recunoaste ca fiul Mariei era cu adevarat Fiul lui Dumnezeu. Folosite impreuna cele doua nume constituie o recunoastere a naturii divino–umane a Domnului nostru. Vezi Matei 1:1.