3:14 Caci ne-am facut partasi ai lui Hristos, daca pastram pana la sfarsit increderea nezguduita de la inceput,
Ne-am facut. [,,Suntem facuti”, KJV]. Mai degraba ,,am devenit”.
Partasi ai lui Hristos. Sau “partasi in Hristos”. Crestinul se impartaseste din biruinta si caracterul fericitului sau Domn, si poate lua parte la foloasele si binecuvantarea care-i revin ca rezultat a marii jertfe a lui Hristos pe cruce si a slujirii Sale ca Mare Preot in sanctuarul de sus. Unirea cu Hristos aici si acum este o experienta pretioasa (vezi Galateni 2,20). Aceasta este ,,odihna” in care trebuie sa intram.
Daca pastram. [,,Daca tinem”, KJV]. Vezi Matei 24,13; Evrei 10,35.36.
Pana la sfarsit. Vezi Matei 24,13; Apocalipsa 2,10. Indemnurile Epistolei catre Evrei au fost la inceput adresate iudeilor credinciosi din biserica apostolica, iar mesajul cartii se aplica in primul rand la aceasta grupare (vezi Introducerea). In general in biserica primara se credea ca revenirea Domnului nu va fi multa vreme amanata (vezi Nota Suplimentara de la Romani 13), dar trecusera deja 30 de ani sau mai mult de cand Hristos se inaltase la cer (vezi Vol. VI, p. 106) si inca nu era nici un semn al apropiatei Sale reveniri. Ceea ce pe atunci parea o amanare lunga si neasteptata se poate sa fi gasit credinta unora in declin, si poate ca indemnul de a pastra ,,pana la sfarsit increderea nezguduita” era menit in deosebi pentru aceasta grupa a carei credinta se clatina. O conceptie clara cu privire la lucrarea lui Hristos ca Mare Preot al nostru ar fi oferit o temelie sigura pentru credinta crestinilor de atunci, facand posibil ca ei sa fie ,,partasi ai lui Hristos” (Evrei 3,14). Trebuiau sa inteleaga faptul ca o mai era o importanta lucrare de facuta, atat pentru ei cat si pentru altii. Era posibil ca revenirea lui Isus sa fie amanata, dar era privilegiul lor ca prin credinta (vezi v. 12) sa intre in ,,odihna” lui Dumnezeu (vezi v. 7–11). Indemnul dat aici bisericii apostolice este potrivit si pentru biserica de astazi.
Increderea. Gr. hupostasis (vezi cap. 1,3), alt cuvant fata de cel tradus ,,incredere” in cap. 3, 6 (vezi comentariul de acolo). Pastrarea pana la sfarsit a unei increderi nezguduite este opusul impietririi inimii (compara cu v. 8,15).
Nezguduita. Gr. bebaios, cuvant tradus la fel si in v. 6.
Inceput. Dupa un timp credinta puternica ce insoteste convertirea adevarata s-ar putea sa-si piarda din stralucire, iar inima calda sa devina rece. Ferice de crestinul care-si pastreaza toata viata credinta si zelul de la inceput.