Printable ModeEvrei, 3
|
3:1 De aceea, frati sfinti, care aveti parte de chemarea cereasca, atintiti-va privirile la Apostolul si Marele Preot al marturisirii noastre, adica Isus, De aceea. Adica tinand cont de tot ceea ce s-a spus in cap. 1 si 2 cu privire la pozitia inaltata a lui Hristos ca Dumnezeu si cu privire la bunavointa Sa de a-Si asuma natura umana. Frati sfinti. Toti credinciosii sunt ,,frati” in Hristos. Insa deoarece aceasta epistola a fost adresata in primul rand crestinilor evrei (vezi Introducerea), se pare ca termenul ,,frati” se refera la aceasta grupa mai restransa. Subiectul capitolelor urmatoare – invataturi din istoria vechiului Israel – avea sa fie plin de insemnatate pentru acesti ,,frati” iudei in Hristos. Ei sunt numiti aici ,,sfinti” deoarece viata lor a fost dedicata lui Dumnezeu, nu in sensul ca nu ar avea greseli sau defecte (vezi Matei 5:48; Romani 1:7). Aveti parte. Gr. metochoi, ,,partasi” (vezi Luca 5:7; compara cu Evrei 3:14; 6:4; 12:8). Chemarea cereasca. Este vorba despre chemarea lui Dumnezeu la mantuire prin Isus Hristos (vezi Romani 8:28, 30). Atintiti-va privirile la. [,,Luati in considerare”, KJV]. Gr. katanoeo, ,,a-si indrepta gandurile spre”, ,,a contempla”. Acesti ,,frati sfinti” sunt invitati aici sa-si indrepte atentia catre tema centrala a epistolei catre evrei, lucrarea lui Hristos in cer, ca Mare Preot al nostru. (vezi Introducerea, tema). Apostolul. Gr. apostolos, ,,ambasador”, ,,trimis”, ,,delegat”, ,,sol” (vezi Marcu 3:14; Faptele Apostolilor 1:2). Hristos a venit pe acest pamant ca ,,Apostol” al Tatalui, ,,Trimisul lui Dumnezeu” (DA 475; compara cu Ioan 6:29). El a venit pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu inaintea oamenilor (vezi Matei 1:23; Ioan 1:14) si S-a intors la cer ca reprezentant al omului sau Mare Preot inaintea Tatalui. La fel, in timpurile Vechiului Testament, marele preot din sanctuarul de pe pamant Il reprezenta pe Dumnezeu inaintea oamenilor si pe oameni inaintea lui Dumnezeu (vezi Levitic 16:4). Marele Preot. Vezi cap. 2:17. Marturisirii. Gr. homologia, ,,marturisire”, ,,recunoastere”, ,,expunere” (vezi Romani 10:9; 1Timotei 6:12). Isus. [,,Isus Hristos”, KJV]. Dovezile textuale atesta omiterea cuvantului ,,Hristos”. ,,Isus” era numele pamantesc al Mantuitorului nostru; ,,Hristos” era numele Sau ca Mesia din Vechiul Testament, ca ,,Trimis al lui Dumnezeu”, ca Fiul al Sau. A-L numi pe Isus Hristosul inseamna a recunoaste ca fiul Mariei era cu adevarat Fiul lui Dumnezeu. Folosite impreuna cele doua nume constituie o recunoastere a naturii divino–umane a Domnului nostru. Vezi Matei 1:1. 3:2 care a fost credincios Celui ce L-a randuit, cum si Moise a fost credincios in toata casa lui Dumnezeu. Credincios. Se face referire la credinciosia lui Isus de-a lungul misiunii Sale pe pamant. La intrupare El S-a smerit, renuntand la prerogativele Sale de Dumnezeu si luand natura umana. A suferit lipsurile si ispitele care I-au impresurat viata pe pamant, a mers inainte cu hotarare si tarie, pana la cruce (vezi Filipeni 2:5–8; Evrei 2:14, 17; 12:2; Vol. V, pp. 917–919). In toate lucrurile El a fost credincios planului hotarat inainte de intemeierea pamantului (vezi DA 147, 208). L-a randuit. [,,L-a numit”, KJV]. Gr. poieo, ,,a face”, ,,a savarsi”, ,,a randui” (vezi Marcu 3:14). Hristos a fost credincios fata de Tatal, venind ca reprezentant al Lui pe acest pamant (vezi Ioan 1:14). In tainicul sfat de pace dintre Tatal si Fiul (vezi Zaharia 6:13), cand a fost faurit planul de mantuire, Hristos a fost de acord sa vina pe pamant. La implinirea acestui plan El S-a supus de bunavoie Tatalui, fiind sigur de prerogativele Dumnezeirii. El S-a subordonat Tatalui pentru toata durata vietii Sale pe pamant, pentru ca sa traiasca o viata ca om printre oameni si pentru ca viata Lui desavarsita sa le poata oferi acestora un exemplu de legatura pe care trebuia sa o aiba ei cu Tatal ceresc (vezi Matei 6:9; Ioan 1:14; compara cu Vol. V, p .918). In felul acesta Tatal ,,L-a randuit” pe Hristos pentru misiunea Sa pe pamant (vezi Ioan 3:16), iar Hristos S-a dovedit ,,credincios” in rolul acesta de subordonat. Cum si Moise. In v. 1–6 Hristos este comparat cu Moise, cel care a dat poporului legea (Ioan 1:17; 7:19) si care, intr-un anumit sens, a intemeiat natiunea iudaica. Pavel vrea sa demonstreze ca Hristos este infinit mai mare decat Moise (Evrei 3:3). Inalta stima pe care Iudeii din Noul Testament o manifestau fata de Moise este evidenta din mandria pe care o dadeau pe fata cand sustineau ca sunt ,,ucenicii” sai (Ioan 9:28, 29). S-a aratat deja ca Hristos este egal cu Tatal (Evrei 1:8) si superior ingerilor (v. 4), iar acum se declara ca ii este superior lui Moise. Mai tarziu se va fi arata ca le este superior lui Avraam (cap. 7:2, 4; compara cu v. 15), tatal natiunii (Ioan 8:39; vezi Matei 1:1), lui Levi (Evrei 7:9, 10) si lui Aaron (v. 11) – iar preotia Lui este superioara preotiei lui Aaron. ,,Moise a facut intocmai cum ii poruncise Domnul” (Exodul 40:16); el era un conducator credincios si vrednic de incredere. La fel, traind ca om printre oameni, Hristos L-a reprezentat corect pe Tatal Sau, facand doar acele lucruri care erau in armonie cu voia lui Dumnezeu si-I erau placute Lui (Ioan 4:34; 6:38; 8:28, 29). La sfarsitul lucrarii Sale pe pamant El I-a raportat Tatalui Sau: ,,am sfarsit lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s-o fac” (cap. 17:4). Casa lui Dumnezeu. [,,Casa lui”, KJV]. Aici Moise este comparat cu un ispravnic caruia i s-au dat in grija treburile gospodariei stapanului sau (vezi Geneza 15:2; Luca 12:42; 16:1, 2). Iosif a servit in calitatea aceasta in casa lui Potifar (Geneza 39:1–6). Ispravnicul era custodele proprietatii stapanului sau si administratorul gospodariei. ,,Casa” la care se face referire aici este poporul ales de Dumnezeu, prin care El avea de gand sa duca la indeplinire planul de mantuire. In vremurile vechi casa aceasta era natiunea iudaica, dar acum este biserica crestina (vezi Vol. IV, pp. 26, 35). In KJV (unde apar doar cuvintele ,,casa lui”) nu este clar daca pronumele ,,lui” se refera la Moise sau la Dumnezeu, cum s-ar putea deduce din v. 4. Daca se refera la Moise, atunci este evidentiata misiunea sa de a o supraveghea. Daca se refera la Dumnezeu, atunci se subliniaza faptul ca aceasta casa este proprietatea Sa. Pentru scopuri practice, intelesul este acelasi in ambele cazuri. Se pare ca ultima parte a v. 2 este luata din Numeri 12:7, unde Dumnezeu il declara pe Moise ,,credincios” peste ,,casa” Sa. 3:3 Caci El a fost gasit vrednic sa aiba o slava cu atat mai mare decat a lui Moise, cu cat cel ce a zidit o casa are mai multa cinste decat casa insasi. El. [,,Omul acesta”, KJV]. Adica ,,Omul Isus Hristos” (1Timotei 2:5). A fost gasit vrednic. [,,A fost socotit vrednic”, KJV]. Sau ,,s-a considerat ca El merita”. Slava. Gr. doxa (vezi Ioan 1:14; Romani 3:23; 1Corinteni 11:7), aici avand sensul de ,,respect” sau ,,onoare”. In calitate de conducator al ,,casei”, Hristos merita mai multa cinste atat decat ,,casa” cat si decat Moise, care a fost pentru o vreme administratorul ei. Cu cat. Aici figura de stil se schimba usor, dar scopul este tot de a-L inalta pe Hristos. Este luat in considerare rolul Sau vechi-testamentar de constructor al casei. Cel ce a zidit. Adica Hristos. Vezi cap. 11:10. Mai multa cinste. O cladire maiestuoasa primeste lauda celor care o admira. Dar mult mai multa onoare i se cuvine arhitectului, care a conceput-o, si constructorului, care a ridicat-o. 3:4 Orice casa este zidita de cineva, dar Cel ce a zidit toate lucrurile, este Dumnezeu. Dumnezeu. In v. 3 constructorul casei este considerat Hristos, iar aici se spune ca este Dumnezeu (compara cu Ioan 1:1, 14). 3:5 Cat despre Moise, el a fost credincios in toata casa lui Dumnezeu, ca sluga, ca sa marturiseasca despre lucrurile, care aveau sa fie vestite mai tarziu. Cu adevarat, [KJV]. Prima parte a v. 5 repeta ultima parte a v. 2 pentru a scoate inca o data in evidenta tabloul cu Hristos si Moise ca ispravnici, fiecare asupra ,,casei” sale. Figura aceasta de stil a fost intrerupta in v. 3, 4, unde se aminteste de rolul vechi-testamentar al lui Hristos ca ziditor al casei peste care Moise era ispravnic. In vremurile Noului Testament Hristos a devenit ispravnic peste aceasta casa. A fost credincios. Scopul laudei aduse aici lui Hristos nu este de a-l deprecia pe Moise. Departe de asa ceva! Moise este elogiat ca fiind cu totul ,,credincios”. Superioritatea lui Hristos fata de Moise consta in faptul ca, desi Hristos a devenit mai tarziu ispravnicul acestei case, de fapt El era constructorul si proprietarul ei inca pe vremea cand Moise slujea ca ispravnic. Sluga. Gr. therapon, ,,un slujitor [personal]”, ,,un slujitor insotitor”. Cuvantul therapon descrie un om care face un fel de serviciu superior si mai personal decat cel sugerat de termenii doulos (vezi Romani 1:1) sau diakonos (vezi Marcu 9:35). Folosit aici cu privire la Moise, therapon reflecta inalta stima cu care iudeii il priveau pe cel care le daduse legea. Insa oricat de mare era Moise, el era doar un ,,slujitor insotitor” al lui Hristos pentru ducerea la indeplinire a scopurilor lui Dumnezeu pe pamant. Dar ce alta onoare mai inalta putea Cerul sa acorde unui om? Sa marturiseasca. [,,Ca o marturie”, KJV]. Viata si serviciul credincios al lui Moise au dat marturie despre credinciosia lui Hristos, care avea sa vina sa serveasca pe pamant asa cum servise Moise (vezi v. 1–3). De fapt, intregul sistem ceremonial instituit de Moise sub indrumarea lui Dumnezeu avea ca scop ,,sa marturiseasca despre lucrurile care aveau sa fie vestite mai tarziu”, despre lucrarea lui Hristos ca ,,Apostol si Mare Preot al marturisirii noastre” (v. 1). Vezi Deuteronom 18:15. Lucrurile care. Adica viata si misiunea lui Hristos pe pamant si slujirea Lui ca Mare Preot sus in cer. 3:6 Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Si casa Lui suntem noi, daca pastram pana la sfarsit increderea nezguduita si nadejdea cu care ne laudam. Hristos este credincios ca Fiu. Hristos este mai mare decat Moise, asa cum un ,,fiu” este mai mare decat o ,,sluga” (Evrei 3:5; vezi Galateni 4:1). Moise s-a dovedit ,,credincios” ca ,,sluga”, iar Hristos ca ,,Fiu”. Vezi Matei 21:34–37; compara cu Geneza 15:2–4; vezi Evrei 1:5; 5:8. In ce priveste calitatea lui Hristos de a fi Fiul lui Dumnezeu, vezi Luca 1:35; Ioan 1:14. Casa lui Dumnezeu. Vezi v. 2; cap. 10:21. Si casa Lui suntem noi. ,,Casa” pe care o supraveghea Moise era ,,casa lui Israel” (vezi cap. 8:8). ,,Casa” peste care prezideaza acum Hristos este biserica crestina (Efeseni 2:19–22; 1Petru 2:5). Pastram. [,,Tinem tare”, KJV]. Vezi Matei 24:13; Evrei 10:35, 36; compara cu Apocalipsa 3:11. Pana la sfarsit. Pot fi citate dovezi textuale importante pentru omiterea acestor cuvinte, desi in general dovezile favorizeaza pastrarea lor. Aceeasi expresie este pe deplin atestata si in v. 14. Vezi Matei 24:13; Apocalipsa 2:10. Increderea. Gr. parresia, ,,indrazneala”, ,,curajul”, ,,increderea” (vezi Faptele Apostolilor 4:13; compara cu Evrei 4:16; 10:19, 35). Aceasta ,,incredere” consta in certitudinea crestinului cu privire la lucrurile pe care a ajuns sa le creada despre Hristos. Este privilegiul credinciosului sa se bucure de fericita asigurare a faptului ca Dumnezeu il accepta (vezi 1 Ioan 5:10–12). El pastreaza cu grija in inima sa ,,arvuna Duhului” (vezi 2 Corinteni 1:22) si are o ,,puternica incredintare” cu privire la lucrurile pe care le nadajduieste (vezi Evrei 11:1). Nadejdea. Vezi Romani 5:2–5; 8:24; Efeseni 1:18. Nadejdea crestina se bazeaza pe ,,Apostolul si Marele Preot al marturisirii noastre”, pe ,,aratarea slavei marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor Isus Hristos”, si pe viata vesnica (Evrei 3:1; Tit 2:13; 3:7; Filipeni 3:11; 1 Corinteni 15:12–23). Crestinii au cele mai bune motive ca sa fie cei mai voiosi, cei mai plini de nadejde si cei mai optimisti oameni de pe pamant. Ne laudam. [,,Ne bucuram”, KJV]. Gr. kauchema, ,,lauda”, ,,bucurie”, ,,mandrie”. Verbul inrudit, kauchaomai, este tradus cu ,,a se veseli”, ,,a se lauda”, ,,a se fali” etc. (vezi Romani 5:2). Vezi cum se lauda (kauchaomai) Pavel cu crucea lui Hristos (Galateni 6:14). Crestinul ar trebuie sa se fie mandru de nadejdea crestina si sa se bucure datorita ei. 3:7 De aceea, cum zice Duhul Sfant: Astazi, daca auziti glasul Lui, De aceea. Adica avand in vedere ceea ce s-a spus in v. 1–6 cu privire la Hristos, ca ,,Apostol si Mare Preot al mantuirii noastre” (v. 1) si cu privire la ,,increderea” si ,,nadejdea” noastra in El (v. 6). Cum zice Duhul Sfant. Duhul Sfant este recunoscut ca agent de legatura intre Dumnezeu si om (vezi 2 Petru 1:21), facandu-se referire la Psalmi 95, de unde este luat citatul din Evrei 3:7–11, si la inspiratia divina a lui David cand a scris psalmul (compara cu Evrei 4:7). Astazi. Vezi Psalmi 95:7. Prin cuvantul ,,astazi” David facea referire la timpul in care traia el, dar, inspirat, scriitorul epistolei catre Evrei declara ca adevarul afirmat aici se aplica la fel de bine si la vremurile Noului Testament (vezi Vol. IV, p. 37; vezi Deuteronom 18:15). Duhul Sfant ne aduce astazi aceeasi solie (vezi Evrei 4:7–9). Din generatie in generatie acelasi apel plin de indurare i-a chemat pe oameni sa gaseasca ,,odihna” care este in Hristos. In curand chemarea nu se va mai auzi, iar ziua mantuirii se va incheia. Ideea exprimata in cap. 3:7–11 este repetata de mai multe ori in cap. 3 si 4, formand baza argumentatiei prezentate aici. Concluzia trasa este ca ,,ramane dar o odihna … pentru poporul lui Dumnezeu” (cap. 4:9) si ca ar trebui ,,sa ne apropiem … cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har, ca sa fim ajutati la vreme de nevoie” (v. 16). Ar trebui observat faptul ca argumentatia din cap. 3 si 4 incepe cu prezentarea lui Hristos ca ,,Apostol si Mare Preot al marturisirii noastre” (cap. 3:1) si se incheie cu un apel de a veni la El, cu credinta, pe deplin asigurati ca El poate sa ne ofere ajutorul de care avem nevoie si ca il va si oferi (cap. 4:14–16). E remarcabil modul in care propozitiile ,,daca pastram pana la sfarsit increderea nezguduita” (cap. 3:6), ,,sa ramanem tari in marturisirea noastra” (cap. 4:14) si ,,sa ne apropiem dar cu deplina incredere de scaunul harului” (v. 16) leaga firul argumentatiei. Daca. Gr. ean, ,,daca”, ,,oricand”, ,,cand”. Libera alegere a omului de a primi sau lepada indurarea lui Dumnezeu este prezentata aici in limbaj clar, neechivoc. Dumnezeu nu i-a predestinat pe unii oameni sa accepte, iar pe altii sa respinga mila Sa (vezi Ioan 3:17–20; Efeseni 1:4–6). Auziti glasul Lui. Evident ca inseamna mai mult decat doar auzirea cu urechile. Este vorba de ascultarea eficienta, adica ascultarea care are ca rezultat fapte corespunzatoare. Compara cu Matei 7:24–27; Apocalipsa 1:3. 3:8 nu va impietriti inimile, ca in ziua razvratirii, ca in ziua ispitirii in pustie, Nu va impietriti inimile. Adica nu respingeti sau nu neglijati apelul indurator al lui Dumnezeu (v. 7). In ce priveste comentariul cu privire la impietrirea inimii, vezi Exodul 4:21; Romani 9:18. Razvratirii. [,,Provocare”, KJV]. Literal, ,,revolta”, ,,rebeliune”. Aici se face referirea in primul rand la razvratirea de la Cades-Barnea (vezi Numeri 14:1–35), desi, asa cum este sugerat in Evrei 3:9, ar putea fi vorba si despre alte ocazii cand poporul s-a razvratit inainte de criza de la Cades (vezi Numeri 14:22). Acolo poporul a refuzat sa intre in ,,odihna” Canaanului (vezi Evrei 4:11) si, drept urmare, aproape intregii generatii adulte i-a fost refuzata intrarea in tara fagaduita (Numeri 14:22–35). Ispitirii. Literal, ,,probarii”, deci nu ,,ispitirii” in sensul in care este folosit in general acest cuvant astazi (vezi v. 9). ,,Ziua ispitirii” se refera la acelasi eveniment ca si cuvantul ,,razvratire” si explica natura razvratirii. Israel L-a pus pe Dumnezeu la incercare in multe ocazii (vezi Exodul 17:2, 7; Numeri 14:22). Pustie. Cades era situat in pustia Zin (Numeri 20:1; 27:14). 3:9 unde parintii vostri M-au ispitit, si M-au pus la incercare, si au vazut lucrarile Mele patruzeci de ani! Parintii vostri M-au ispitit. Sau ,,parintii vostri M-au incercat”, sau ,,parintii vostri M-au pus la incercare”. Prin nemultumire continua si fapte de razvratire Israel a pus la incercare rabdarea lui Dumnezeu. Nesfarsita Sa rabdare fata de vechiul Israel poate fi un izvor de nadejde pentru cei care in ziua de azi au cazut de la credinta, desi nu este o scuza pentru a abuza de indurarea si indelunga rabdare a lui Dumnezeu (vezi Romani 6,1.15). ,,Indurarilor Domnului nu s-au sfarsit” (Plangerile lui Ieremia 3,22; compara cu Exodul 34,6.7). Razvratirea repetata impotriva autoritatii si conducerii Domnului erau produsul inevitabil ,,al inimii rele si necredincioase” a lui Israel (vezi Evrei 3,12.19). Prin plagile din Egipt, trecerea Marii Rosii, mana, apa din stanca, izbavirea de serpii infocati si prin multe alte feluri i-a aratat Dumnezeu poporului Sau marea Lui intelepciune si putere. De repetate ori Dumnezeu a ingaduit imprejurari care sa-l faca pe Israel sa se increada in El si sa urmeze instructiunile Sale. Dar Israel s-a dovedit a fi un popor ,,incapatanat” (Exodul 32,9), greoi la invatatura. Spiritul acesta vatamator a dainuit pana aproape de sfarsitul celor 40 de ani de ratacire prin pustie (vezi Numeri 20,5). Nu este de datoria noastra sa-l osandim pe poporul evreu pentru multele lui greseli. Ar trebui mai degraba sa invatam din trista lor experienta, cauzata de stricaciunea inimii lor, si sa evitam sa facem aceleasi greseli pe care le-au facut ei (1 Corinteni 10,5–12). M-au pus la incercare. Sau ,,M-au incercat”. Au vazut lucrarile Mele. Adica au fost martori oculari la dovezile providentei divine, care era suficienta pentru a-i conduce la o incredere deplina in intelepciunea si puterea lui Dumnezeu. Au existat ocazii repetate cand, pe buna dreptate, Dumnezeu i-ar fi putut lasa in propriile lor cai stricate. Dar, in indurarea Sa, El a continuat sa-i sufere cu rabdare. Patruzeci de ani. Exact 40 de ani au trecut intre Pastele tinut la exodul din Egipt si Pastele tinut la cateva zile dupa trecerea Iordanului (vezi Vol. I, p. 187). 3:10 De aceea M-am dezgustat de neamul acesta, si am zis: Ei totdeauna se ratacesc in inima lor. N-au cunoscut caile Mele! Dezgustat. [,,Mahnit”, KJV]. Sau ,,enervat”, ,,suparat”, ,,maniat”. Folosind un limbaj omenesc (v. 9–11) Dumnezeu declara extrema zadarnicie a altor incercari de a castiga increderea si conlucrarea generatiei de sclavi pe care o eliberase din robia egipteana. Ca grup, desi nu neaparat ca indivizi, punerea lor la proba a incetat la Cades-Barnea. Evenimentele dovedisera ca in general caracterul lor era dincolo de posibilitatea de schimbare si ca Dumnezeu nu castiga nimic daca ii rabda mai departe. Neamul acesta. [,,Generatia aceea”, KJV]. Adica populatia adulta, peste varsta de 20 de ani, care iesise din Egipt (Numeri 14,29.35). Totdeauna. Fiind pusi la incercare, copiii lui Israel au dovedit in mod repetat ca nu reusesc sa aiba incredere in providenta divina (vezi Numeri 14, 22). Se ratacesc. Gr. planao, ,,a hoinari”, ,,a se rataci” (compara cu Matei 18,12). In inima lor. Israel a refuzat sa inteleaga voia si providenta lui Dumnezeu si sa se lase condus de El. Refuzul sau a fost voit si deliberat, si a staruit in el in ciuda tuturor dovezilor date de Dumnezeu. Compara cu Osea 4,6. N-au cunoscut caile Mele. Ei au luat providenta lui Dumnezeu in pustie ca fiind de la sine inteleasa, ca fiind dreptul lor, si nu au inteles care era inaltul Sau scop in chemarea lor din Egipt si in constituirea lor ca natiune (vezi Vol. IV, pp. 26–30). Ei nu si-au dat seama ca Dumnezeu intentionase ca experientele lor din pustie sa fie pentru binele lor, pentru a-i obisnui sa se increada in El si sa conlucreze cu El, si in felul acesta sa-i pregateasca pentru tara fagaduita. 3:11 Am jurat dar in mania Mea ca nu vor intra in odihna Mea! Mania. Gr. orge (vezi Romani 1,18; 2,8). In ce priveste ,,mania” sau ,,furia” lui Dumnezeu, vezi 2 Regi 13,3. Nu vor intra. Dumnezeu ii fagaduise lui Avraam ca urmasii lui se vor intoarce in Canaan ,,in al patrulea neam” (Geneza 15,16). Unicul Lui scop urmarit prin scoaterea poporului evreu din Egipt a fost de a-i conduce in tara pe care le-o fagaduise. Dar pentru ca au refuzat cu incapatanare sa invete lectiile necesare inainte ca sa poata intra in Canaan, Dumnezeu n-a avut alta alternativa decat sa-i lase in voia propriilor cai. Ar fi fost zadarnic ca El sa le dea tara fagaduita, deoarece, tinand cont de cele savarsite in pustie, ar fi zadarnicit chiar scopul pe care El il urmarea dandu-le tara aceea. Dumnezeu avusese indelunga rabdare cu poporul, si nu mai ramase nimic de facut pentru ei. Compara fagaduinta lui Dumnezeu de a le da ,,odihna” (Exodul 33,14) cu nesocotirea poruncii divine la Cades (Numeri 14,31). Odihna. Gr. katapausis, ,,odihna [definitiva]”, ,,[loc de] odihna”. Sensul de baza al cuvantului katapausis este oprirea din munca sau din alta activitate, impreuna cu starea de inactivitate care urmeaza. Katapausis apare in total de opt ori in cap. 3 si 4 (cap. 3,11.18; 4,1.3 [de doua ori].5.10.11), iar verbul inrudit, katapauo, de trei ori (cap. 4,4.8.10 [,,s-a odihnit”]). De fiecare data katapausis este folosit pentru o ,,odihna” anumita, ,,odihna” lui Dumnezeu. Acolo unde apare in LXX katapausis este de obicei traducerea cuvantului ebraic menuchah, ,,loc de odihna”, ,,odihna”, de la nuach, ,,a se aseza”, ,,a ramane [intr-un loc]”, ,,a se odihni” dupa o activitate anterioara. In LXX katapausis este folosit cu privire la ramanerea permanenta a chivotului in Canaan, dupa ratacirile prin pustie (Numeri 10,36) si cu privire la mostenirea lui Israel in Canaan, dupa cei 430 de ani de calatorie (Deuteronom 12,9). Verbul inrudit, katapauo, este de obicei traducerea cuvintelor ebraice nuach sau a lui shabath, ambele insemnand ,,a se odihni”. In Geneza 2,2.3; Exodul 34,21; 31,17, katapauo este folosit de cinci ori cu privire la ,,odihna” de Sabat. Ca si katapausis, katapauo reprezinta incetarea oricarui fel de activitate si poate cuprinde si ,,odihna” care vine apoi. Vezi Evrei 4,9. Este necesara o atentie deosebita cu privire la cele patru aplicatii diferite ale cuvintelor katapausis si katapauo, pentru o intelegere a argumentatie desfasurata in cap. 3 si 4. 1. 1. In cap. 3,11.18; 4,3.5, se face referire la fagaduinta ocuparii tarii Canaan de catre generatia de israeliti care fusesera eliberati din Egipt. Fagaduinta aceasta nu a fost implinita din cauza rebeliunii de la Cades-Barnea (vezi cap. 3,7–11). Faptul ca generatia respectiva nu a intrat in acest aspect al ,,odihnei” este evident din pasaje ca Deuteronom 3,18.20; Iosua 21,44; 23,1. 2. Este evident, totusi, ca intrarea lui Israel in Canaan este numai un aspect al ,,odihnei” pe care Dumnezeu o pregatise pentru poporul Sau. O data stabiliti in tara fagaduita, Dumnezeu intentiona sa-i califice, ca natiune, sa fie solii Sai alesi pentru mantuirea lumii (vezi Vol. IV, pp. 26–30). Dar, sute de ani mai tarziu, ei nu intrasera inca in acest aspect al ,,odihnei” lui Dumnezeu (Evrei 4,7.8); de fapt ei n-au intrat niciodata in ea (vezi Vol. IV, pp. 30–34). De-a lungul istoriei sale, Israel a comis de repetate ori aceeasi greseala ca cea facuta de generatia al carei timp de proba, ca grup, s-a sfarsit la Cades. In felul acesta, Dumnezeu a pus capat posibilitatii lor, ca natiune, de a intra in ,,odihna” Lui spirituala, asa cum oprise mai inainte generatia de la Cades de a intra in Canaan (Vol. IV, p. 33). Ei si-au pierdut rolul de popor ales (vezi Matei 21,43). Invitatia reinnoita a lui Dumnezeu, in timpul domniei lui David, de a intra in acest aspect spiritual al ,,odihnei” Sale este o dovada ca esecul lui Israel de a face lucrul acesta pe vremea lui Iosua si dupa aceea, nu desfiintase inca – pe vremea lui David – scopul Sau pentru Israel ca natiune. In plus, reinnoirea invitatiei pe vremea lui David este dovada ca Iosua nu-i daduse lui Israel ,,odihna” spirituala (cap. 4,8). 2. 3. In cap. 4,4 (vezi comentariul de acolo) odihna lui Dumnezeu in ziua a saptea a saptamanii creatiunii este folosita ca ilustratie pentru ,,odihna” in care Dumnezeu ar vrea sa intre crestinii. 3. 4. In cap. 4,1.3.10.11 termenii katapauo si katapausis se refera la incetarea crestinului de a mai pacatui si de a incerca sa-si castige mantuirea prin propriile sale merite. Vezi invitatia personala a lui Hristos: ,,Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna” (vezi Matei 11,28). Firul rationamentului din cap. 3 si 4, concentrat in cuvantul ,,odihna”, este in mare parte urmatorul: 1. 1. Planul original al lui Dumnezeu a fost de ca Moise sa-i conduca pe israeliti in ,,odihna” Canaanului, dar nici Moise si nici generatia care parasise Egiptul nu au intrat in Canaan. 2. 2. Iosua insa a condus noua generatie in Canaan, dar din cauza necredintei lor nu i-a putut conduce la ,,odihna” spirituala. 3. 3. Pe vremea lui David Dumnezeu i-a adresat din poporului invitatia de a intra in ,,odihna” Sa spirituala (vezi Vol. IV, p. 31). Dar, pe timpul NT, era evident faptul ca Israel, ca natiune, nu intrase in ,,odihna” lui Dumnezeu. 4. 4. Cu toate acestea invitatia lui Dumnezeu nu s-a perimat din neindeplinirea conditiilor impuse, deoarece atunci cand Se hotaraste sa ajunga la o tinta, Dumnezeu o va realiza in cele din urma, in ciuda nedesavarsirii umane (vezi cap. 4,3.4). 5. 5. Asadar, deoarece poporul lui Dumnezeu inca nu a intrat in ,,odihna” Sa, ,,ramane dar o odihna… pentru poporul lui Dumnezeu” (cap. 4,9). 6. 6. Daca se vor apropia ,,cu deplina incredere de scaunul harului” (cap. 4,16), unde Hristos slujeste ca ,,Apostol si Marele Preot al marturisirii noastre” (cap. 3,1; vezi cap. 4,14.15), crestinii vor gasi pe Cineva care poate sa aiba ,,mila de slabiciunile” lor (cap. 4,15), vor capata ,,indurare” si vor gasi ,,har” pentru ca sa fie ,,ajutati la vreme de nevoie” (v. 16). Facand asa, ei vor intra in ,,odihna” spirituala a lui Dumnezeu, ,,odihna” sufletului, pe care El a prevazut-o pentru pacatosii care se pocaiesc. In felul acesta, lamureste scriitorul, experienta in care Israel nu a izbutit sa intre devine privilegiul crestinului sincer de azi (cap. 3,13.15). 7.,,Sa luam dar bine seama, ca, atata vreme cat ramane in picioare fagaduinta intrarii in odihna Lui, nici unul din noi sa nu se pomeneasca venit prea tarziu… Sa ne grabim dar sa intram in odihna aceasta, pentru ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda de neascultare” (cap. 4,1.11). Credinta este cheia pentru intrarea in ,,odihna” lui Dumnezeu (cap. 4,2; vezi cap.3, 18.19; 4,6.11), iar noi trebuie ,,sa luam aminte” ca nu cumva sa avem ,,o inima rea si necredincioasa” (cap. 3,12). Sub preotia levitica oamenii trebuiau sa savarseasca anumite ,,lucrari” menite sa-i ajute sa inteleaga si sa aprecieze planul de mantuire in Hristos Isus. Dar sub slujirea lui Hristos ca Mare Preot oamenii trebuie sa mearga direct la Hristos, fara mijlocirea vreunui preot de pe pamant. In Hristos ei gasesc ,,odihna”, fara a indeplini cerintele sistemului ceremonial sau ale oricarui alt sistem. In cap. 3 si 4 scriitorul staruie pe langa fratii iudeo-crestini sa se opreasca de la aceste ,,lucrari” fara folos si sa intre in ,,odihna” credintei in meritele ispasitoare si in slujirea Marelui nostru Preot din cer. Compara cu Isaia 30,15; Ieremia 6,16; Matei 11,29. 3:12 Luati seama dar, fratilor, ca nici unul dintre voi sa n-aiba o inima rea si necredincioasa, care sa va desparta de Dumnezeul cel viu. Luati seama. Sau ,,aveti grija”, ,,fiti atenti”, ,,luati aminte”, literal, ,,vedeti”, ,,priviti”. Aceia carora le este adresata epistola si toti crestinii care o citesc trebuie sa ia seama la experienta vechiului Israel, pentru a evita greselile facute de acesta. Fratilor. Vezi v. 1. O inima rea si necredincioasa. [,,O inima rea, de necredinta”, KJV]. Aceasta a fost intotdeauna cauza piedicilor in legatura omului cu Dumnezeu. Asa au stat lucrurile cu Israel in pustie si, mai tarziu, in tara Canaan. Aceeasi dificultate ii impiedica pe crestinii cu numele sa intre in experienta odihnei, care este posibila prin credinta adevarata in Isus Hristos. Lipsa de credinta a lui Israel se afla intr-un contrast izbitor cu credinciosia lui Moise si a lui Hristos (v. 1.2). Sa desparta. Gr. aphistemi, ,,a se departa”, ,,a se retrage”, ,,a pleca”, literal, ,,a se tine departe de”. Cuvantul nostru ,,apostazie” este derivat de la forma substantivala inrudita, apostasia, care e tradusa in Faptele Apostolilor 21,21 ,,sa se lepede”, iar in 2 Tesaloniceni 2,3 cu ,,lepadarea” (vezi comentariul de acolo). Crestinii sunt indemnati aici sa se fereasca de a apostazia in inimile lor ,,de la viul Dumnezeu”, in timp ce inca tin formele religiei. Experientele prin care a trecut vechiul Israel ,,s-au intamplat ca sa ne slujeasca drept pilde” sau ,,invataminte” (1 Corinteni 10,11) si ,,au fost scrise spre invatatura noastra” (RSV). Crestinii care privind la ratacirea vechiului Israel se socotesc superiori, ar face bine sa ia aminte la indemnul: ,,Cine crede ca sta in picioare sa ia seama sa nu cada” (1 Corinteni 10,12; compara cu v. 1–10). Dumnezeu cel viu. Despartirea de Izvorul vietii inseamna moartea. 3:13 Ci indemnati-va unii pe altii in fiecare zi, cata vreme se zice: Astazi, pentru ca nici unul din voi sa nu se impietreasca prin inselaciunea pacatului. Indemnati-va unii pe altii in fiecare zi. Sau ,,continuati sa va indemnati [sau ,,incurajati”] unii pe altii zi de zi”. Compara cu Faptele Apostolilor 16,15; 1 Corinteni 1,10. Cata vreme se zice: ,,Astazi”. Adica atata timp cat dureaza ziua punerii la proba si cat inca se mai face chemarea plina de indurare de a intra in ,,odihna” lui Dumnezeu. Impietreasca. Vezi Exodul 4,21; compara cu Evrei 3,8 Inselaciunea. Sau ,,amagirea”, ,,frauda”. Oamenii sunt ademeniti la pacat deoarece li se pare atragator si de dorit. Atunci cand ,,a vazut” ca ceea ce Dumnezeu o avertizeze sa nu manance parea ,,bun”, ,,placut” si ,,de dorit” (vezi Geneza 3,6), Eva a trecut dincolo de linia care desparte dreptatea de pacat. Ar fi bine pentru crestinul sincer sa se fereasca atunci cand lucrurile de care Dumnezeu l-a avertizat sa se pazeasca incep sa-i para atragatoare si de dorit. Atunci cand ceea ce Dumnezeu a spus ca e rau incepe sa para ca e bun, crestinul poate sti cu siguranta ca se gaseste pe terenul fermecat al lui Satana, unde lucrurile par sa fie opusul a ceea ce sunt cu adevarat. 3:14 Caci ne-am facut partasi ai lui Hristos, daca pastram pana la sfarsit increderea nezguduita de la inceput, Ne-am facut. [,,Suntem facuti”, KJV]. Mai degraba ,,am devenit”. Partasi ai lui Hristos. Sau “partasi in Hristos”. Crestinul se impartaseste din biruinta si caracterul fericitului sau Domn, si poate lua parte la foloasele si binecuvantarea care-i revin ca rezultat a marii jertfe a lui Hristos pe cruce si a slujirii Sale ca Mare Preot in sanctuarul de sus. Unirea cu Hristos aici si acum este o experienta pretioasa (vezi Galateni 2,20). Aceasta este ,,odihna” in care trebuie sa intram. Daca pastram. [,,Daca tinem”, KJV]. Vezi Matei 24,13; Evrei 10,35.36. Pana la sfarsit. Vezi Matei 24,13; Apocalipsa 2,10. Indemnurile Epistolei catre Evrei au fost la inceput adresate iudeilor credinciosi din biserica apostolica, iar mesajul cartii se aplica in primul rand la aceasta grupare (vezi Introducerea). In general in biserica primara se credea ca revenirea Domnului nu va fi multa vreme amanata (vezi Nota Suplimentara de la Romani 13), dar trecusera deja 30 de ani sau mai mult de cand Hristos se inaltase la cer (vezi Vol. VI, p. 106) si inca nu era nici un semn al apropiatei Sale reveniri. Ceea ce pe atunci parea o amanare lunga si neasteptata se poate sa fi gasit credinta unora in declin, si poate ca indemnul de a pastra ,,pana la sfarsit increderea nezguduita” era menit in deosebi pentru aceasta grupa a carei credinta se clatina. O conceptie clara cu privire la lucrarea lui Hristos ca Mare Preot al nostru ar fi oferit o temelie sigura pentru credinta crestinilor de atunci, facand posibil ca ei sa fie ,,partasi ai lui Hristos” (Evrei 3,14). Trebuiau sa inteleaga faptul ca o mai era o importanta lucrare de facuta, atat pentru ei cat si pentru altii. Era posibil ca revenirea lui Isus sa fie amanata, dar era privilegiul lor ca prin credinta (vezi v. 12) sa intre in ,,odihna” lui Dumnezeu (vezi v. 7–11). Indemnul dat aici bisericii apostolice este potrivit si pentru biserica de astazi. Increderea. Gr. hupostasis (vezi cap. 1,3), alt cuvant fata de cel tradus ,,incredere” in cap. 3, 6 (vezi comentariul de acolo). Pastrarea pana la sfarsit a unei increderi nezguduite este opusul impietririi inimii (compara cu v. 8,15). Nezguduita. Gr. bebaios, cuvant tradus la fel si in v. 6. Inceput. Dupa un timp credinta puternica ce insoteste convertirea adevarata s-ar putea sa-si piarda din stralucire, iar inima calda sa devina rece. Ferice de crestinul care-si pastreaza toata viata credinta si zelul de la inceput. 3:15 cata vreme se zice: Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile, ca in ziua razvratirii. Cata vreme se zice. Credinta crestinului trebuie sa ramana ,,nezguduita” de-a lungul marii zile a mantuirii de pe pamant – ,,cata vreme se zice: Astazi”. Astazi. In ce priveste comentariul la v. 15, vezi v. 7,8. Prin repetarea partiala a citatului din Psalmi 95 se urmareste sublinierea acestei idei. 3:16 Cine au fost, in adevar, cei ce s-au razvratit dupa ce auzisera? N-au fost oare toti aceia, care iesisera din Egipt prin Moise? Cei ce. Adica cei care s-au razvratit la Cades-Barnea (vezi v. 8–11). In engleza (,,Caci unii, cand au auzit, s-au razvratit”) exprimarea aceasta este o incompleta, deoarece aproape toti aceia care fusesera eliberati din Egipt s-au razvratit si au pierit in pustie. In greaca prima parte a v. 16 poate fi tradusa astfel: ,,Cine… s-a razvratit”? (ca si in traducerea Cornilescu). In greaca v. 16 este paralel in constructie cu v. 17,18, asadar ar trebui sa fie tradus ca o intrebare (ca in traducerea Cornilescu). S-au razvratit. Vezi v. 8. Dupa ce auzisera. Sau ,,desi auzisera”, chiar daca acum stiau mai bine. N-au fost oare toti? [,,Totusi nu toti”, KJV]. Mai degraba ,,Intr-adevar n-au fost toti…”? La prima intrebare retorica se raspunde cu o a doua. Intrebarea da de inteles ca toti cei care au iesit din Egipt s-au razvratit. Intr-un sens general lucrul acesta era adevarat, desi au fost cateva exceptii (vezi Numeri 26,65; compara cu Iosua 17,4; 22,13.31.32; Numeri 25,7). Prin Moise. Adica sub conducerea lui Moise. 3:17 Si cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce pacatuisera, si ale caror trupuri moarte au cazut in pustie? Dezgustat. Vezi v. 10. Patruzeci de ani. Vezi v. 9. Cei ce pacatuisera. Adica aceia care se razvrateau de obicei (vezi v. 8–10). Trupuri moarte. Sau ,,cadavre”. In pustie. Vezi v. 8. 3:18 Si cui S-a jurat El ca n-au sa intre in odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultasera? S-a jurat. Vezi Numeri 14,22–35. N-au sa intre in odihna Lui. Vezi v. 11. Celor ce nu ascultasera. [,,Celor ce nu crezusera”, KJV]. Sau ,,celor care erau neascultatori”. 3:19 Vedem dar ca n-au putut sa intre din pricina necredintei lor. Vedem dar. Autorul incheie firul gandirii introdus prin citatul din v. 7. N-au putut sa intre. Generatiei de israeliti a caror razvratire a ajuns la apogeu la Cades-Barnea i-a fost refuzata intrarea in tara fagaduita din cauza unui defect fundamental si fatal, nu datorita vreunui act arbitrar din partea lui Dumnezeu sau pentru ca Moise n-a reusit sa ii conduca bine. Moise fusese ,,credincios in toata casa lui Dumnezeu” (v. 2,5) si de aceea nu a putut fi acuzat de esecul lor. Lipsa lor de credinta, demonstrata prin neascultarea de care au dat dovada, a facut cu neputinta implinirea fagaduintei in dreptul lor. Necredintei. Necredinta poporului sta intr-un contrast puternic si trist cu credinciosia lui Moise. Daca poporul ar fi fost mai asemenea lui, ar fi putut sa intre in Canaan. Ca si Moise, Hristos este de asemenea ,,credincios” si nu poate fi responsabil de esecul unor crestini de a intra in ,,odihna” fagaduita sufletului (vezi v. 11). Aceasta este invatatura trasa de autor din experienta vechiului Israel (vezi cap. 4,1).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 5, 6PP 4807, 8 AH 358; CT 419; SC 34; 5T 216 11 1T 281 12 CSW 30; PP 294; SC 108; SR 126; TM 355; 1T 377; 2T 656; 5T 72, 234, 701 12–141T 429 12–168T 115 13 COL 44 14 AA 242, 518; CT 183; Ev 360; GW 128, 262, 269, 307; ML 313; PK 595; 6T 60, 250; 7T 108; 8T 11, 297; 9T 29 15 AH 358; CT 419; SC 34; 5T 216 19 Ev 696; GC 458 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: