2:1 De aceea, cu atat mai mult trebuie sa ne tinem de lucrurile, pe care le-am auzit, ca sa nu fim departati de ele.
De aceea. Adica datorita suprematiei Fiului fata de ingeri, tema cap. 1, si, in consecinta, din cauza importantei soliei Fiului ,,la sfarsitul acestor zile” (vezi cap. 1:2). Cu atat mai mult trebuie sa ne tinem. Sau ,,sa dam cu atat mai multa atentie”. Fiul, Dumnezeu, a fost Cel care vorbise. Pe care le-am auzit. Modul in care a ajuns solia la ei, este descris in v. 3.
Ca sa nu fim departati de ele. [,,Ca sa nu le lasam sa ne scape”, KJV]. Expresia poate fi tradusa astfel: ,,ca nu cumva sa ne ratacim dincolo de ele” sau ,,ca nu cumva sa fim dusi de valuri, departe de ele”. Autorul se teme ca nu cumva cititorii sai sa scape din vedere importanta celor spuse despre Hristos. Iudeo-crestinii aveau un mare zel pentru revelatia Vechiului Testament, dar erau in primejdia de a nu vedea importanta noii descoperii care fusese data.
Plutirea impins de curent este unul dintre cele mai usoare si placute, dar in acelasi timp printre cele mai inselatoare si primejdioase mijloace de locomotie. Nu e nevoie de efort pentru a fi dus de curentul apei, si cand cineva aluneca in josul apei catre o moarte sigura, sentimentul este de bunastare si de multumire, chiar de somnolenta. Miscarea in jos este de abia perceputa, deoarece atunci cand barca aluneca in josul raului, ea pare sa ramana nemiscata. Apa se misca impreuna cu barca, iar aceasta aparenta estet inselatoare.