13:10 Noi avem un altar, din care n-au drept sa manance cei ce fac slujba in cort.
Avem un altar. Scriitorul face aici aluzie la faptul ca preotilor si levitilor le erau date anumite parti din animalele de jertfa aduse la vechiul sanctuar sau la Templu (vezi Leviticul 6,16–18; 7,15.16.31–34; Numeri 18,8–10; Deuteronom 18,1.2; compara cu 1 Corinteni 9,13). Poate ca doctrinele false la care se face referire in Evrei 13,9 accentuau ideea gresita ca era necesar ca si crestinii sa practice vechile ritualuri si ceremonii ale iudaismului, care aveau in vedere mancarurile si bauturile, ca si cum prin ele s-ar fi putut ajunge la o stare superioara de sfintenie. Dar crestinii au un altar, crucea de pe Golgota, si un sacrificiu depasind cu mult vechile sacrificii de animale, atat in valoare cat si in eficacitate (vezi cap. 9,14.24–28; 10,10.12.14). Acesta nu era altul decat ,,Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii” (Ioan 1,29). In plus, Hristos ii invita pe toti aceia care cred in El sa manance trupul Sau (vezi Ioan 6,33–58).
N-au drept sa manance. In cadrul sistemului religios iudaic preotii si levitii se bucurau de o pozitie onorata si de privilegii speciale. Dar, lepadandu-L pe Isus, in ciuda pozitiei lor distinse ei au devenit nevrednici de a participa la ceea ce este dreptul crestinilor adevarati. Se poate ca Pavel sa se fi gandit de asemenea la painea si vinul de la masa Domnului. Oricare ar fi situatia, meritele slavite ale sistemului de religie la care in v. 9 s-a facut referire ca fiind ,,orice fel de invataturi straine”, erau infinit inferioare mantuirii prin credinta in Isus Hristos.
Cei ce fac slujba. Adica preotii si levitii.