12:9 Si apoi, daca parintii nostri trupesti ne-au pedepsit, si tot le-am dat cinstea cuvenita, nu trebuie oare cu atat mai mult sa ne supunem Tatalui duhurilor, si sa traim?
Si apoi. [,,De altfel”, KJV]. Se poate face inca o comparatie intre disciplina parintilor fizici si cea a Tatalui nostru ceresc.
Parintii nostri trupesti. [,,Parintii trupului nostru”, KJV]. Adica parintii nostri pamantesti.
Le-am dat cinstea cuvenita. [,,Le-am dat respect”, KJV]. Sau ,,i-am respectat”. Aceasta atitudine este opusul dispretului fata de ei (vezi v. 5). Respectul pentru autoritatea parintilor, a societatii sau a lui Dumnezeu, este fundamentala pentru pace, armonie si siguranta.
Sa ne supunem. [,,Sa fim supusi”, KJV]. N-ar trebui sa recunoastem, sa apreciem si sa profitam de disciplina Domnului? Sa fim noi, fata de disciplina Parintelui nostru ceresc, mai putin receptivi decat sunt copiii fata de parintii lor pamantesti?
Duhurilor. Gr. pneumata, ,,fiinte vii” sau poate ,,viata” (vezi Luca 8,55). Expresia ,,Tatal duhurilor” se refera la Dumnezeu ca sursa a vietii si a tuturor fiintelor. ,,Tatal duhurilor” sta in contrast cu ,,parintii nostri trupesti”, asa cum este evident in v. 10. Argumentatia se dezvolta de la lucrurile inferioare la cele superioare; daca respectam disciplina unui tata pamantesc, caruia ii datoram existenta noastra trupeasca, cu cat mai mult ar trebui ,,sa ne supunem” – sau sa “respectam” – disciplina Tatalui nostru ceresc, caruia Ii datoram viata insasi?
Cuvantul ,,duhuri” sta in contrast cu ,,trupesti”. Ambele se refera la fiinte umane, asa cum reiese din context si din versiunea greaca. Intregul context se ocupa de felul in care Dumnezeu, Tatal nostru ceresc, ii pedepseste pe copiii Sai muritori. Versiunea greaca zice literal, ,,duhurilor”, care in greaca idiomatica inseamna ,,duhurile noastre”.