12:1 Si noi, dar, fiindca suntem inconjurati cu un nor asa de mare de martori, sa dam la o parte orice piedica, si pacatul care ne infasoara asa de lesne, si sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte.
Si noi dar. Capitolul 12,1.2 constituie concluzia scriitorului la cap. 11. Daca e sa impartim pe capitole, atunci este de preferat sa incepem un nou capitol de abia dupa v. 3 al cap.12. Inconjurati. Oriunde deschidem istoria sacra, gasim ,,martori” care sa sustina ca atat credinta cat si credinciosia biruiesc asupra oricarei piedici.
Nor … de martori. Sau ,,multime de martori”. Metafora din v. 1 il imagineaza pe crestin ca un atlet care face pregatirile finale pentru a participa la o alergare intr-un stadion din antichitate, spectatorii fiind intr-un amfiteatru in jurul lui. Atletul, absorbit de castigarea intrecerii, priveste momentan la oamenii care-l inconjoara ca un nor. Aici, ,,martorii” sunt nenumaratii credinciosi mentionati in cap. 11, fiecare dintre ei, in ciuda piedicilor si neajunsurilor de tot soiul, si-au terminat alergarea cu bucurie. Credinciosia si rezistenta le-au adus biruinta in alergarea vietii. Constient ca privirile celor credinciosi din toate veacurile sunt acum atent fixate asupra lui, ca sa zicem asa, atletul crestin simte un indemn puternic de a depune orice efort pentru a castiga alergarea care i-a fost pusa inainte.
Intrecerile atletice fusesera de mult timp populare in lumea din jurul Mediteranei, iar ilustratia cap. 12,1 le era familiara cititorilor. Pavel foloseste adesea la figurat cuvantul ,,atlet” si cele inrudite cu el, pentru a reprezenta viata sa ca misionar pentru neamuri (Galateni 2,2; Filipeni 2,16; 2 Timotei 4,7) sau, ca aici, pentru a simboliza experienta vietii crestinului (vezi 1 Corinteni 9,24–27).
Piedica. [,,Greutate”, KJV]. Gr. ogkos, ,,greutate”, ,,povara”, ,,impediment”, aici in sensul acesta din urma. In metafora din v. 1 ogkos se refera la povara lucrurilor de prisos, ca de pilda imbracamintea, care l-ar impiedica sau dezavantaja pe alergator. Oamenii care sunt manati de credinta nu vor ezita sa se lepede de orice i-ar retine de la atingerea tintei.
Scriitorul lasa in seama fiecarui cititor sa descopere ceea ce l-ar stanjeni in inaintarea lui ca alergator crestin. In alergarea aceasta orice concurent poate castiga, deoarece nu se intrece cu altii, ci cu sine insusi. Lui nu i se cere sa-i depaseasca pe rivalii sai sau sa depaseasca un nivel atins de vreunul din concurentii anteriori. Eul este singurul sau competitor, si singura conditie este ca el sa manifeste credinciosie si rabdare in lupta cu sine si, prin harul lui Hristos, sa biruiasca ,,orice piedica” – orice tendinta spre rau.
Pacatul. Fiecare om are un pacat care il ,,infasoara”, vreo tendinta spre rau care cauta sa-l impiedice in alergarea sa. Cand castiga biruinta asupra unei anumite inclinatii rele, o alta ii ia locul si se straduieste sa devina stapana. In felul acesta calea mantuirii este impresurata de o lupta continua. Dar este privilegiul fiecarui crestin sa obtina biruinta la fiecare pas al drumului. Indiferent care ar fi pacatul care ,,ne impresoara asa de lesne”, noi trebuie sa-l lepadam, la fel cum un alergator din antichitate isi lepada haina lui larga si se pregatea pentru alergare.
Ne infasoara asa de lesne. Sau ,,ne distrage asa de lesne”. Unii sugereaza ca in original sunt folosite cuvintele ,,se agata asa de strans”. Indiferent cat de strans s-ar agata de noi pacatul si oricat de dureroasa ar fi operatia de separare, el trebuie sa fie lepadat daca se vrea castigata victoria in alergarea vietii.
Staruinta. [,,Rabdare”, KJV]. Gr. hupomone, ,,rabdare”, ,,staruinta”, ,,tarie”, ,,statornicie”, ,,perseverenta”. Deoarece alergarea crestinului este o experienta de o viata intreaga, ea cere rabdare si staruinta – staruinta in fata dificultatilor si a deznadejdilor succesive si rabdare pentru a astepta premiul de la sfarsitul alergarii. Indemnurile la staruinta apar de nenumarate ori in Epistola lui Pavel catre Evrei (vezi cap. 3,6; 4,14; 6,1.11.12; 10,23.36–39; etc.).
Alergarea. Adica alergarea crestina, experientele cu ajutorul carora se dezvolta caracterul.