12:11 Este adevarat ca orice pedeapsa, deocamdata pare o pricina de intristare, si nu de bucurie; dar mai pe urma aduce celor ce au trecut prin scoala ei, roada datatoare de pace a neprihanirii.
Orice pedeapsa. Sau ,,orice disciplina” (vezi v. 5).
Deocamdata. Perspectiva timpului si a experientei este de obicei necesara pentru o deplina apreciere a disciplinei primite. Numai dupa ce copiii si tinerii ajung la maturitate pot sa-si dea seama de contributia adusa de parinti, invatatori si prieteni la dezvoltarea caracterului lor. De fapt o asemenea apreciere este un semn sigur al maturitatii. Crestinul matur apreciaza valoarea disciplinara a diferitelor experiente ale vietii atunci cand trece prin ele. El isi da seama ca resentimentul fata de disciplina divina este un semn de copilarie si imaturitate.
Nu de bucurie. Sau ,,nu de placere” (RSV).
Intristare. [,,Durere”, KJV]. Nu in sensul de a fi severa, intensa sau opresiva, ci de a cauza durere, suferinta sau chin.
Mai pe urma. [,,Dupa aceea”, KJV]. In general vorbind, animalele traiesc numai in prezent si pentru prezent. Capacitatea de a proiecta in trecut sau in viitor, cu ajutorul memoriei sau al imaginatiei, este o caracteristica a fiintelor inteligente. Lor le este deci cu putinta sa aprecieze situatia prezenta din perspectiva timpului si a experientei, sa decida si sa actioneze inteligent. Capacitatea unei persoane de a vedea prezentul din perspectiva trecutului si a viitorului este un indiciu exact al progresului sau de la copilarie la maturitate. Acelasi lucru este adevarat cu privire la maturitatea crestina si mai ales cu privire la experientele disciplinare ale vietii. Ferice de acei crestini care s-au deprins sa cantareasca lucrurile vremelnice in lumina vesniciei.
Aduce. [,,Produce”, KVJ]. Disciplina da intotdeauna ,,roada datatoare de pace” daca este acceptata, rareori daca e luata in nume de rau si niciodata daca e respinsa.
Roada ... neprihanirii. Disciplina devine necesara cand apare un conflict intre tendintele si dorintele naturale pe de o parte, si principiile drepte pe de alta parte. Scopul disciplinei este de a rezolva acest conflict, aducand tendintele si dorintele naturale in armonie cu principiul. Facand asa, disciplina aduce pace. Persoana care trece prin disciplina are pace cu Dumnezeu, cu sine insusi si cu semenii sai.
Celor ce au trecut prin scoala ei. [,,S-au dezvoltat prin ea”, KVJ]. Sau ,,celor care au fost educati prin ea”. Cei care accepta dezvoltarea adusa de exercitiile disciplinare ale vietii au privilegiul de a se bucura de ,,roada datatoare de pace a neprihanirii”, care creste in pomul ascultarii de voia descoperita a lui Dumnezeu.