Printable ModeEvrei, 12
|
12:1 Si noi, dar, fiindca suntem inconjurati cu un nor asa de mare de martori, sa dam la o parte orice piedica, si pacatul care ne infasoara asa de lesne, si sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte. Si noi dar. Capitolul 12,1.2 constituie concluzia scriitorului la cap. 11. Daca e sa impartim pe capitole, atunci este de preferat sa incepem un nou capitol de abia dupa v. 3 al cap.12. Inconjurati. Oriunde deschidem istoria sacra, gasim ,,martori” care sa sustina ca atat credinta cat si credinciosia biruiesc asupra oricarei piedici. Nor … de martori. Sau ,,multime de martori”. Metafora din v. 1 il imagineaza pe crestin ca un atlet care face pregatirile finale pentru a participa la o alergare intr-un stadion din antichitate, spectatorii fiind intr-un amfiteatru in jurul lui. Atletul, absorbit de castigarea intrecerii, priveste momentan la oamenii care-l inconjoara ca un nor. Aici, ,,martorii” sunt nenumaratii credinciosi mentionati in cap. 11, fiecare dintre ei, in ciuda piedicilor si neajunsurilor de tot soiul, si-au terminat alergarea cu bucurie. Credinciosia si rezistenta le-au adus biruinta in alergarea vietii. Constient ca privirile celor credinciosi din toate veacurile sunt acum atent fixate asupra lui, ca sa zicem asa, atletul crestin simte un indemn puternic de a depune orice efort pentru a castiga alergarea care i-a fost pusa inainte. Intrecerile atletice fusesera de mult timp populare in lumea din jurul Mediteranei, iar ilustratia cap. 12,1 le era familiara cititorilor. Pavel foloseste adesea la figurat cuvantul ,,atlet” si cele inrudite cu el, pentru a reprezenta viata sa ca misionar pentru neamuri (Galateni 2,2; Filipeni 2,16; 2 Timotei 4,7) sau, ca aici, pentru a simboliza experienta vietii crestinului (vezi 1 Corinteni 9,24–27). Piedica. [,,Greutate”, KJV]. Gr. ogkos, ,,greutate”, ,,povara”, ,,impediment”, aici in sensul acesta din urma. In metafora din v. 1 ogkos se refera la povara lucrurilor de prisos, ca de pilda imbracamintea, care l-ar impiedica sau dezavantaja pe alergator. Oamenii care sunt manati de credinta nu vor ezita sa se lepede de orice i-ar retine de la atingerea tintei. Scriitorul lasa in seama fiecarui cititor sa descopere ceea ce l-ar stanjeni in inaintarea lui ca alergator crestin. In alergarea aceasta orice concurent poate castiga, deoarece nu se intrece cu altii, ci cu sine insusi. Lui nu i se cere sa-i depaseasca pe rivalii sai sau sa depaseasca un nivel atins de vreunul din concurentii anteriori. Eul este singurul sau competitor, si singura conditie este ca el sa manifeste credinciosie si rabdare in lupta cu sine si, prin harul lui Hristos, sa biruiasca ,,orice piedica” – orice tendinta spre rau. Pacatul. Fiecare om are un pacat care il ,,infasoara”, vreo tendinta spre rau care cauta sa-l impiedice in alergarea sa. Cand castiga biruinta asupra unei anumite inclinatii rele, o alta ii ia locul si se straduieste sa devina stapana. In felul acesta calea mantuirii este impresurata de o lupta continua. Dar este privilegiul fiecarui crestin sa obtina biruinta la fiecare pas al drumului. Indiferent care ar fi pacatul care ,,ne impresoara asa de lesne”, noi trebuie sa-l lepadam, la fel cum un alergator din antichitate isi lepada haina lui larga si se pregatea pentru alergare. Ne infasoara asa de lesne. Sau ,,ne distrage asa de lesne”. Unii sugereaza ca in original sunt folosite cuvintele ,,se agata asa de strans”. Indiferent cat de strans s-ar agata de noi pacatul si oricat de dureroasa ar fi operatia de separare, el trebuie sa fie lepadat daca se vrea castigata victoria in alergarea vietii. Staruinta. [,,Rabdare”, KJV]. Gr. hupomone, ,,rabdare”, ,,staruinta”, ,,tarie”, ,,statornicie”, ,,perseverenta”. Deoarece alergarea crestinului este o experienta de o viata intreaga, ea cere rabdare si staruinta – staruinta in fata dificultatilor si a deznadejdilor succesive si rabdare pentru a astepta premiul de la sfarsitul alergarii. Indemnurile la staruinta apar de nenumarate ori in Epistola lui Pavel catre Evrei (vezi cap. 3,6; 4,14; 6,1.11.12; 10,23.36–39; etc.). Alergarea. Adica alergarea crestina, experientele cu ajutorul carora se dezvolta caracterul. 12:2 Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea, si sta la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Sa ne uitam tinta … la Isus. Si anume ca sa capatam har si tarie pentru a birui orice dificultate si pentru a starui pana la capat. Dupa cum a descoperit Petru cand a incercat sa mearga pe valurile marii Galileii (vezi Matei 14,24–32), e primejdios sa ne indepartam privirea de la Mantuitorul, chiar si numai pentru o clipa. A tine ochiul credintei atintit la Isus inseamna a pastra un contact neintrerupt cu Cel care este sursa puterii, Cel care ne poate intari pentru a fi staruitori si, in cele din urma, biruitori. Capetenia. Gr. archegos, ,,conducator”, ,,incepator”, ,,intemeietor”, ,,pionier” (RSV). Archegos este tradus ,,Domnul” [“Printul”, KJV] in Faptele Apostolilor 3,15; 5,31 si ,,Capetenia” in Evrei 2,10, de fiecare data facand referire la Hristos, ca aici. Hristos este centrul planului de mantuire si sursa oricarui lucru bun. El ii cheama pe oamenii cazuti sa iasa din intunericul pacatului la lumina plina de slava a Evangheliei. El este cel care ii curata de viata lor de pacat si ii califica sa devina fii si fiice ale lui Dumnezeu. Ii indreptateste prin harul Sau, pe temeiul jertfei de la Golgota si le aseaza picioarele pe cararea catre cer. Desavarsirea. [,,Implinitorul”, KJV; traducerea lui G. Galaction]. Gr. teleiotes, ,,desavarsirea”. Lucrarea indreptatirii este numai inceputul experientei crestine. Noi nu numai ca trebuie ,,sa … punem… temelia pocaintei la faptele moarte”, dar trebuie ,,si sa mergem spre cele desavarsite” (vezi cap. 6,1). Trebuie sa castigam biruinta dupa biruinta asupra pacatelor care ,,ne infasoara” (vezi Evrei 12,1) si ,,sa crestem in toate privintele” (Efeseni 4,15). Caracterele noastre trebuie sa fie transformate ,,prin innoirea mintii” (Romani 12,2). Aceasta este lucrarea lui Hristos locuind inlauntrul nostru (Galateni 2,20), a Celui care este ,,Desavarsirea credintei noastre”. Aceasta este lucrarea sfintirii. Vezi Matei 5,48. Credintei noastre. Este vorba de credinta ca un principiu activ in viata noastra. Pentru. Gr. anti, ,,in loc de”, ,,in schimbul”, ,,luand in considerare”. Hristos a suferit crucea in schimbul perspectivei fericite a unui univers fara pacat. Bucuria. Daca e adoptat intelesul ,,tinand cont de” pentru anti (vezi mai sus la ,,pentru”) pasajul poate fi inteles astfel: Privind la cruce din punct de vedere omenesc, am putea spune ca perspectiva rezultatelor viitoare ale suferintei si mortii Sale i-a dat lui Hristos tarie sa rabde ocara si dispretul crucii. El stia ca va ajunge sa vada ,,rodul muncii sufletului lui” si ,,se va inviora” (Isaia 53,11). A impartasi vesnicia cu cei rascumparati din toate veacurile si cu fiintele necazute in pacat era o perspectiva care I-a adus o bucurie de nedescris Domnului nostru atunci cand suferea in Ghetsemani si pe crucea de pe Golgota. Vezi Matei 5,12; Iacov 1,2. Daca e adoptat intelesul ,,in schimb” pentru anti (vezi mai sus la ,,pentru”), pasajul ne invata ca in loc de bucuria pe care o avea inainte, fie bucuria existentei Sale dinainte de intrupare, fie aceea a unei vieti care sa nu se incheie atat de dureros, Hristos a ales sa sufere crucea. A suferit crucea. Hristos ,,a suferit crucea” pentru ca noi sa putem rezista in lupta cu puterile intunericului. El a suferit crucea pentru ca sa poata castiga onoarea. Capetenia mantuirii noastre a fost facut desavarsit ,,prin suferinte” (cap. 2,10) si, daca ne deprindem sa suferim crucea pe care suntem chemati sa o purtam, ne putem astepta sa fim gasiti desavarsiti la venirea Lui. Dupa cum o bucurie viitoare L-a inspirat pe Hristos sa sufere crucea, tot asa in experientele grele si in incercarile vietii este privilegiul nostru sa privim inainte catre bucuria vesniciei. A dispretuit rusinea. Sau ,,nu a luat in seama rusinea”, ,,nu i-a pasat de rusine”. ,,Suferintele din vremea de acum” nu sunt nimic in comparatie cu ,,slava viitoare, care are sa fie descoperita” (Romani 8,18). Deci trebuie sa fie trecute cu vederea. Putem sa ne bucuram ,,mult, macar ca acum, daca trebuie”, suntem intristati ,,pentru putina vreme, prin felurite incercari” (1 Petru 1,6). Ca si Pavel, noi putem socoti toate lucrurile pamantesti ca o pierdere fata de bucuria nespusa a cunoasterii lui Isus Hristos, Domnul nostru (vezi Filipeni 3,8). Si sade. [,,E asezat”, KJV]. Dovezile textuale atesta exprimarea ,,S-a asezat”. In greaca intelesul preferat al formei acestui verb sugereaza ca Hristos nu doar ca S-a asezat la dreapta Tatalui, ci si ca de atunci ocupa in continuare aceasta pozitie onorata. La dreapta. Vezi cap. 1,3. 12:3 Uitati-va dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea pacatosilor o impotrivire asa de mare fata de Sine, pentru ca nu cumva sa va pierdeti inima, si sa cadeti de oboseala in sufletele voastre. Uitati-va dar. Versetele 3–11 se ocupa de natura, scopul si rezultatele disciplinei divine. Nici un crestin nu e chemat sa treaca printr-o disciplina mai stricta decat cea de care a avut parte Hristos. Uitandu-ne la felul in care a intampinat El incercarile si ispitele, putem sa ne ferim de oboseala si cadere spirituala. A suferit. Vezi v. 1. Impotrivire. Sau ,,ostilitate”. Ostilitatile preotilor, ale conducatorilor, ale carturarilor si ale fariseilor l-au urmarit pe Hristos pas cu pas de-a lungul lucrarii Sale pamantesti. Cu timpul, valul popularitatii s-a intors impotriva Lui si propriul Sau popor a cerut sangele Lui. Ostilitatea crescanda a unui neam de pacatosi a fost indreptata cu deplina forta diabolica impotriva Domnului suferintelor. Ca nu cumva ... sa cadeti de oboseala. O privire aruncata asupra poverii pe care o purtat-o Hristos va face povara noastra sa para usoara, prin comparatie (vezi Matei 11,28–30). Daca privim la Isus si luam in considerare suferintele Sale, atunci orice dificultate si dezamagire pe care o intampinam va fi mai usor de suportat. 12:4 Voi nu v-ati impotrivit inca pana la sange, in lupta impotriva pacatului. Impotrivit … pana la sange. Adica pana la moarte. Aici metafora din v. 1 si 2 este putin schimbata. Crestinul este inca in arena cu ,,norul de martori” privind atent la el, dar acum este confruntat cu un dusman cu care trebuie sa se lupte. Crestinul inca nu a experimentat tot ceea ce poate Cel Rau sa aduca impotriva lui si nu ar trebui sa-si inchipuie ca in lupta cu pacatul sufera mai mult decat ar trebui Dumnezeu sa se astepte de la el (vezi 1 Corinteni 10,13). Cu toate acestea, in lupta cu pacatul care il infasoara el este chemat sa reziste la ispite cu toata fermitatea pe care ar folosi-o daca ar avea de luptat pe viata si pe moarte, cu un dusman fizic. Hristos S-a angajat intr-o astfel de lupta cu puterile intunericului, o lupta care a atins apogeul in Ghetsemani si pe cruce. Martirii, de asemenea, s-au ,,impotrivit pana la sange”. Dar cei carora le fusese scrisa epistola aceasta inca nu fusesera chemati sa dea piept cu ceea ce suferisera Hristos si martirii. 12:5 Si ati uitat sfatul, pe care vi-l da ca unor fii: Fiule, nu dispretui pedeapsa Domnului, si nu-ti pierde inima cand esti mustrat de El. Ati uitat. In greaca aceasta propozitie poate fi luata fie ca o intrebare, fie ca o afirmatie. O intrebare ar parea mai plina de forta si, in acelasi timp, mai putin severa. Un copil care este pedepsit poate sa-si dea seama ca rasplata primita este dreapta si ca o merita, dar poate sa nu realizeze ca e aplicata cu iubire. Prea adesea crestinii sunt inclinati sa treaca cu vederea valoarea disciplinara a experientelor dificile, si aceasta nepasare ii lipseste de invataturile pretioase pe care le-ar obtine altminteri. Prea adesea ei iau in nume de rau faptul ca Dumnezeu ingaduie ca astfel de experiente sa vina peste ei si se plang de soarta lor. Sfatul. [,,Indemnul”, KJV]. Gr. paraklesis, ,,incurajare”, ,,indemn”, ,,consolare”. In ce priveste comentariul la paraklesis si la cuvintele inrudite, vezi Matei 5,4; Ioan 14,16. Pe care vi-l da. [,,Care spune”, KJV]. Citatul din v. 5 si 6 este luat din Proverbe 3,11.12. Fii. [,,Copii”, KJV]. Literal, ,,fii”. Firul invataturii cuprinse in v. 5–11 se concentreaza asupra legaturii dintre tata si fiu, si ajunge sa se concentreze asupra dorintei tatalui ca fiul sau sa invete anumite lectii necesare pentru succesul sau in viata. Fiule. [,,Fiul meu”, KJV]. O forma de adresare obisnuita in cartea Proverbelor, de unde e luat citatul. Ea lasa a se intelege grija unui parinte iubitor. Dispretui. Gr. oligoreo, ,,a subaprecia ceva”, ,,a lua [ceva] in chip usor”, adica a nu lua lucrurile in serios. Scopul mustrarii este de a face o impresie. Mustrarea care nu face impresie sau lasa doar o impresie slaba nu este utila. Pedeapsa. Gr. paideia, ,,crestere”, ,,antrenare”, ,,instruire”, ,,disciplina”, ,,corectie” (vezi Efeseni 6,4), de la paidion, ,,copil”. Disciplina corecteaza, modeleaza, intareste si desavarseste caracterul. Prea adesea cuvantul e redus la sensul mai ingust, de pedeapsa sau mustrare. Disciplina a fost definita ca arta fina de a face discipoli, intrucat un discipol este cineva care se supune la un anumit tipar de disciplina sau instruire. Cuvantul grec paideia, desi nu are in mod deosebit acest sens, poate sugera disciplina corectiva, de indreptare, asa cum reiese din cuvintele pedeapsa sau mustrare. Paideia se refera la intregul proces prin care copiii sunt pregatiti pentru raspunderile vietii de adult. Domnului. Experientele vietii vin toate din partea ,,Domnului”, in sensul ca nu ni se poate intampla nimic fara permisiunea Lui. Dumnezeu nu este niciodata autorul suferintei si al intristarii, desi se poate ca uneori sa ingaduie sa avem parte de ele. Vezi 2 Cronici 18,18; Iov 42,5; Psalmi 38,3; 39,9. Pierde inima. [,,Nu lesina”, KJV]. Gr. ekluo, ,,a obosi”, ,,a fi epuizat”, ,,a pierde curajul”. Un ucenic istovit nu va absolvi niciodata scoala experientei. Cel care isi pierde curajul si are impresia ca trebuie sa renunte este invitat sa-si indrepte privirile catre Isus, sa se uite la El (vezi v. 2 si v. 3). Mai presus de orice, el ar trebui sa-si aduca aminte ca Dumnezeu nu este maniat pe el, ci il iubeste ca un parinte devotat si incearca sa-l ajute sa invete o lectie foarte necesara. Adesea nu disciplina in sine, ci atitudinea cuiva fata de ea face viata dificila. Mustrat. Gr. elegcho, ,,a mustra”, ,,a corecta”, ,,a pedepsi”, ,,a disciplina”. Nu e niciodata placut sa fii mustrat sau corectat, si cu atat mai putin sa fi pedepsit. Reactia naturala este dispretul. Calea cea mai simpla de a scapa de ea este a renunta. Atitudinea inteleapta este a profita de ea. 12:6 Caci Domnul pedepseste pe cine-l iubeste, si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeste. Pe cine-l iubeste. Disciplina realizata cu perseverenta si rabdare este o expresie a grijii iubitoare. Experientele menite sa innobileze si sa desavarseasca caracterul constituie dovada cea mai clara ca Domnul ne iubeste. Fie ca este un copil in credinta, fie ca e un crestin matur, disciplina este esentiala pentru caracter. Bate. Dumnezeu administreaza orice disciplina ar fi necesara pentru formarea caracterului sau ingaduie experiente care vor atinge acest obiectiv (vezi v. 5). Insa afirmatia nu trebuie sa fie fortata, ca si cum Dumnezeu personal si direct ar fi trimis sau poruncit suferinta sau intristarea care insotesc unele din experientele disciplinare ale vietii. Vezi v. 5. Orice fiu. In ce priveste legatura noastra cu Dumnezeu, ca fii ai Tatalui ceresc, vezi Matei 6,9; 1 Ioan 3,1. Pe care-l primeste. Adica pe oricine este primit de El ca fiu. Fiecare fiu al lui Dumnezeu de pe acest pamant a devenit asa ceva prin adoptia in familia cereasca. 12:7 Suferiti pedeapsa: Dumnezeu Se poarta cu voi ca si cu niste fii. Caci care este fiul pe care nu-l pedepseste tatal? Suferiti pedeapsa! [,,Daca suferiti pedeapsa”, KJV]. Vezi v. 3, v. 5. Dovezile textuale atesta exprimarea ,,suferiti pedeapsa”. Potrivit cu aceasta exprimare, propozitia este imperativa, un indemn bazat pe principiul afirmat in v. 6. Prea adesea noi ne rugam pentru biruinta asupra unor anumite pacate, numai pentru a descoperi ca Dumnezeu raspunde la rugaciunile noastre ingaduind imprejurari care vor dezvolta taria necesara pentru a inlocui slabiciunea noastra. Sa recunoastem raspunsul lui Sau la rugaciunile noastre, si sa suferim ,,pedeapsa” cu supunere si curaj. Ca niste fii. De obicei parintii ezita sa-i disciplineze pe copiii care nu sunt ai lor, dar un parinte intelept nu da inapoi de la a-si disciplina copiii atunci cand e nevoie. Disciplina este prerogativa, datoria si raspunderea parintilor. In felul acesta, intr-un anumit sens, administrarea disciplinei este dovada calitatii de parinte. Care este fiul? Nici un copil nu se naste cu un caracter matur, si deci fiecare copil are nevoie de disciplina pentru a ocupa un loc folositor in lume si pentru a face cinste familiei. 12:8 Dar daca sunteti scutiti de pedeapsa, de care toti au parte, sunteti niste feciori din curvie, iar nu fii. Scutiti de pedeapsa. Copii care nu primesc disciplina sunt lipsiti de pregatirea de care au nevoie pentru datoriile si raspunderile vietii. Parintii care nu administreaza disciplina necesara vor avea intr-o zi de dat socoteala inaintea lui Dumnezeu. N-ar fi nici cinstit si nici drept ca Parintele nostru ceresc sa neglijeze disciplina noastra sau sa ne fereasca de imprejurari si situatii care au valoare disciplinara. Feciori din curvie. [,,Bastarzi”, KJV]. Sau ,,copii nelegitimi”. 12:9 Si apoi, daca parintii nostri trupesti ne-au pedepsit, si tot le-am dat cinstea cuvenita, nu trebuie oare cu atat mai mult sa ne supunem Tatalui duhurilor, si sa traim? Si apoi. [,,De altfel”, KJV]. Se poate face inca o comparatie intre disciplina parintilor fizici si cea a Tatalui nostru ceresc. Parintii nostri trupesti. [,,Parintii trupului nostru”, KJV]. Adica parintii nostri pamantesti. Le-am dat cinstea cuvenita. [,,Le-am dat respect”, KJV]. Sau ,,i-am respectat”. Aceasta atitudine este opusul dispretului fata de ei (vezi v. 5). Respectul pentru autoritatea parintilor, a societatii sau a lui Dumnezeu, este fundamentala pentru pace, armonie si siguranta. Sa ne supunem. [,,Sa fim supusi”, KJV]. N-ar trebui sa recunoastem, sa apreciem si sa profitam de disciplina Domnului? Sa fim noi, fata de disciplina Parintelui nostru ceresc, mai putin receptivi decat sunt copiii fata de parintii lor pamantesti? Duhurilor. Gr. pneumata, ,,fiinte vii” sau poate ,,viata” (vezi Luca 8,55). Expresia ,,Tatal duhurilor” se refera la Dumnezeu ca sursa a vietii si a tuturor fiintelor. ,,Tatal duhurilor” sta in contrast cu ,,parintii nostri trupesti”, asa cum este evident in v. 10. Argumentatia se dezvolta de la lucrurile inferioare la cele superioare; daca respectam disciplina unui tata pamantesc, caruia ii datoram existenta noastra trupeasca, cu cat mai mult ar trebui ,,sa ne supunem” – sau sa “respectam” – disciplina Tatalui nostru ceresc, caruia Ii datoram viata insasi? Cuvantul ,,duhuri” sta in contrast cu ,,trupesti”. Ambele se refera la fiinte umane, asa cum reiese din context si din versiunea greaca. Intregul context se ocupa de felul in care Dumnezeu, Tatal nostru ceresc, ii pedepseste pe copiii Sai muritori. Versiunea greaca zice literal, ,,duhurilor”, care in greaca idiomatica inseamna ,,duhurile noastre”. 12:10 Caci ei in adevar ne pedepseau pentru putine zile, cum credeau ei ca e bine; dar Dumnezeu ne pedepseste pentru binele nostru, ca sa ne faca partasi sfinteniei Lui. Ne pedepseau. Sau ,,ne disciplinau”, ,,ne corectau” (vezi v. 5). Pentru putine zile. Adica doar in copilarie si tinerete. Disciplina Parintelui nostru ceresc continua pentru tot restul vietii. Cum credeau ei ca e bine. [,,Dupa propria lor placere”, KJV]. Sau ,,asa cum li se parea lor bine”; adica asa cum considerau ei ca e cel mai bine. Pentru binele nostru. [,,Pentru folosul nostru”, KJV]. Adica spre binele nostru. Parintii nostri pamantesti se poate sa greseasca in disciplinare, din cauza judecatii gresite sau a emotiilor egoiste, si cu toate acestea ,,tot le-am dat cinstea cuvenita”. Cu cat mai mult ar trebui sa luam aminte si sa apreciem disciplina Parintelui nostru ceresc, a Carui intelepciune si iubire ingaduie numai ceea ce este spre binele nostru? Partasi sfinteniei Lui. Tinta disciplinei divine este formarea caracterului. Scopul ei este desavarsirea (vezi Matei 5,48). 12:11 Este adevarat ca orice pedeapsa, deocamdata pare o pricina de intristare, si nu de bucurie; dar mai pe urma aduce celor ce au trecut prin scoala ei, roada datatoare de pace a neprihanirii. Orice pedeapsa. Sau ,,orice disciplina” (vezi v. 5). Deocamdata. Perspectiva timpului si a experientei este de obicei necesara pentru o deplina apreciere a disciplinei primite. Numai dupa ce copiii si tinerii ajung la maturitate pot sa-si dea seama de contributia adusa de parinti, invatatori si prieteni la dezvoltarea caracterului lor. De fapt o asemenea apreciere este un semn sigur al maturitatii. Crestinul matur apreciaza valoarea disciplinara a diferitelor experiente ale vietii atunci cand trece prin ele. El isi da seama ca resentimentul fata de disciplina divina este un semn de copilarie si imaturitate. Nu de bucurie. Sau ,,nu de placere” (RSV). Intristare. [,,Durere”, KJV]. Nu in sensul de a fi severa, intensa sau opresiva, ci de a cauza durere, suferinta sau chin. Mai pe urma. [,,Dupa aceea”, KJV]. In general vorbind, animalele traiesc numai in prezent si pentru prezent. Capacitatea de a proiecta in trecut sau in viitor, cu ajutorul memoriei sau al imaginatiei, este o caracteristica a fiintelor inteligente. Lor le este deci cu putinta sa aprecieze situatia prezenta din perspectiva timpului si a experientei, sa decida si sa actioneze inteligent. Capacitatea unei persoane de a vedea prezentul din perspectiva trecutului si a viitorului este un indiciu exact al progresului sau de la copilarie la maturitate. Acelasi lucru este adevarat cu privire la maturitatea crestina si mai ales cu privire la experientele disciplinare ale vietii. Ferice de acei crestini care s-au deprins sa cantareasca lucrurile vremelnice in lumina vesniciei. Aduce. [,,Produce”, KVJ]. Disciplina da intotdeauna ,,roada datatoare de pace” daca este acceptata, rareori daca e luata in nume de rau si niciodata daca e respinsa. Roada ... neprihanirii. Disciplina devine necesara cand apare un conflict intre tendintele si dorintele naturale pe de o parte, si principiile drepte pe de alta parte. Scopul disciplinei este de a rezolva acest conflict, aducand tendintele si dorintele naturale in armonie cu principiul. Facand asa, disciplina aduce pace. Persoana care trece prin disciplina are pace cu Dumnezeu, cu sine insusi si cu semenii sai. Celor ce au trecut prin scoala ei. [,,S-au dezvoltat prin ea”, KVJ]. Sau ,,celor care au fost educati prin ea”. Cei care accepta dezvoltarea adusa de exercitiile disciplinare ale vietii au privilegiul de a se bucura de ,,roada datatoare de pace a neprihanirii”, care creste in pomul ascultarii de voia descoperita a lui Dumnezeu. 12:12 Intariti-va dar mainile obosite si genunchii slabanogiti; Intariti-va. [,,Inaltati-va”, KVJ]. ,,Mainile cazute” si ,,genunchii slabanogiti” simbolizeaza descurajarea si inactivitatea. Ele reprezinta antiteza staruintei (vezi v. 2). Crestinul matur nu va fi ,,obosit si istovit” in sufletul sau (v. 3) cand trece prin disciplina; mainile lui nu vor cadea de oboseala si genunchii lui nu se vor clatina. Intelegand ceva din natura si scopul disciplinei si avand incredere in intelepciunea si bunatatea Tatalui sau ceresc, el va alunga resentimentul, descurajarea si inactivitatea. El isi va indeplini insarcinarile cu curaj si incredere. Prea multi crestini au ,,genunchii slabanogiti” si ,,maini obosite”. In loc de a accepta disciplina Cerului, ei incep sa-i blameze pe altii pentru imprejurarile nefavorabile in care se gasesc. Ei refuza ocaziile date de Tatal ceresc pentru a-si dezvolta caracterul. In curand viata lor incepe sa aduca roada amaraciunii (vezi v. 13, 15) in loc de ,,roada datatoare de pace a neprihanirii” (v. 11). Compara cu Isaia 35,3. Dar. [,,Deci”, KJV]. Adica tinand cont de faptul ca experientele disciplinare ale vietii au fost randuite de un Parinte ceresc intelept si iubitor cu scopul de a aduce la maturitate in viata noastra ,,roada aducatoare de pace a dreptatii”. Mainile. In greaca idiomatica cuvantul acesta inseamna ,,mainile voastre”. Compara cu ,,picioarele voastre”, din v. 13. Obosite. [,,Care atarna”, KJV]. Si anume in dezamagire si descurajare. Genunchii slabanogiti. Genunchii slabanogiti nu reprezinta un avantaj in alergarea crestina (vezi v. 1 si 2). 12:13 croiti carari drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce schiopateaza sa nu se abata din cale, ci mai degraba sa fie vindecat. Carari drepte. Repulsia cuiva de a accepta disciplina vietii adesea il duce pe carari gresite. Crestinul matur va inainta pe o carare dreapta, plin de curaj si incredere, acceptand, fara ezitare sau regret, experientele disciplinare care sunt necesare pentru formarea unui caracter crestin. El nu va cauta vreun drum lateral pentru a evita disciplina, ci va merge pe calea principala a vietii si se va folosi pe deplin de avantajele pe care le ofera aceasta. Cei ce schiopateaza. [,,Cel ce schiopateaza”, KJV]. Este vorba inca de persoanele cu mainile obosite, genunchi slabanogiti si picioare care au nevoie de ,,carari drepte” (v. 12, 13). Fiind ,,schiopi”, le este greu sa treaca prin experientele disciplinare mai putin placute. Sa nu se abata din cale. [,,Sa nu fie abatuti din cale”, KJV]. Gr. ektrepo, ,,a intoarce”, ,,a abate din cale”. Sensul in care ektrepo e folosit aici nu este foarte clar. Oricare din urmatoarele doua interpretari e posibila: (1) Picioare care schiopateaza se vor abate ,,din cale” pe ,,carari” strambe, unde posibilitatea de a se poticni si de a cadea va fi mult mai mare. (2) Ektrepo trebuie inteles in sensul lui medical, ,,a fi dislocat”, ,,a fi iesit din incheietura”. Infirmitatea face mersul dificil, dislocarea il face imposibil. Astfel inteles, avertizarea este ca daca nu se fac ,,carari drepte” pentru picioarele care schiopateaza, exista primejdia ca rezultatul sa fie dislocarea incheieturilor. Al doilea sens, ,,a fi dislocate” sau ,,iesite din incheietura”, se acorda mai bine cu contextul. Este mult mai probabil ca ,,cel ce schiopateaza” sa ajunga sa ii iasa picioarele din incheieturi decat cel care se abate de pe cale. In plus, indemnul ,,mai degraba sa fie vindecat” este o solutie mai potrivita pentru picioarele dislocate decat pentru cei care se abat de pe cale. Mai degraba sa fie vindecat. Repulsia de a accepta disciplina ii va provoca dificultati si mai mari. Dar in loc sa permita lucrul acesta, crestinul intelept va aplica remediul. Cand nu se da atentia cuvenita unei boli, ea tinde mai degraba sa se inrautateasca decat sa se indrepte. Starea mintii si a inimii, ca de pilda repulsia de a accepta disciplina sau resentimentul cauzat de ea, se va agrava cu siguranta daca nu se depune un efort serios pentru a diagnostica situatia si pentru a aplica leacul corespunzator. 12:14 Urmariti pacea cu toti si sfintirea, fara care nimeni nu va vedea pe Domnul. Urmariti pacea. Sau ,,luptati-va pentru pace” (RSV). Lasand la o parte problemele personale ale crestinului individual, scriitorul trece acum la legaturile crestinului cu semenii sai. Pentru un comentariu cu privire la indemnul de a urmari pacea, vezi Romani 12,18; 1 Petru 3,11; vezi si Psalmi 34,14. Sfintirea. Numai cei cu inima curata se pot astepta sa-L vada pe Dumnezeu (vezi Matei 5,8). Va vedea pe Domnul. Si anume in pace. 12:15 Luati seama bine ca nimeni sa nu se abata de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva sa dea lastari vreo radacina de amaraciune, sa va aduca tulburare, si multi sa fie intinati de ea. Luati seama bine. Nimeni nu va fi dus de curent in cer. ,,In Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa intram prin multe necazuri” (Faptele Apostolilor 14,22; vezi Matei 7,21–27; 10,23). Trebuie sa ne ,,nevoim” sa intram (Luca 13,24). Nici un efort facut cu jumatate de inima nu va aduce comoara cereasca (vezi Matei 13,44–46). Sa nu se abata. Gr. hustereo, ,,a duce lipsa de”, ,,a fi mai prejos de”, ,,a nu izbuti sa ajunga la”, ,,a fi exclus de la”. In versiunea greaca forma verbului sugereaza un esec continuu, nu un singur defect. In ce priveste comentariul cu privire la caderea din har, vezi Galateni 5,4. Radacina de amaraciune. Afirmatia este bazata pe LXX, la Deuteronomul 29,18. In contextul ei original aceasta era o avertizare impotriva idolatriei (vezi comentariul de la Deuteronomul 29,18). Se pare ca aici este o avertizare impotriva oricarei persoane certarete din biserica, care intentionat instiga reaua vointa si cearta dintre frati. Aceasta este o ,,radacina de amaraciune”, crescand in intunericul vreunui suflet zbarcit care infloreste in critica fatisa si rautacioasa fata de conducatorii lucrarii lui Dumnezeu de pe pamant si care starneste neintelegeri intre frati. Multi sa fie intinati. Aceia ale caror suflete sunt amare cauta totdeauna sa implice pe cat mai multi in nemultumirea si rebeliunea lor. 12:16 Vegheati sa nu fie intre voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mancare si-a vandut dreptul de intai nascut. Curvar. Sau ,,persoana imorala”. Lumesc. [,,Profan”, KJV]. Gr. bebelos, ,,lumesc”, ,,neevlavios”, ,,nereligios”. In Noul Testament bebelos descrie o persoana care nu apreciaza sau nu doreste lucrurile sfinte, cineva ale carui dorinte si ambitii nu se ridica mai presus de cele pamantesti. Esau. Pentru un comentariu despre caracterul lui Esau si despre incidentul la care se face referire aici, vezi Geneza 25,27–34. O mancare. [,,O imbucatura”, KJV]. Sau ,,o portie de mancare”. Dreptul de intai nascut. Pentru un comentariu cu privire la insemnatatea dreptului de intai nascut, vezi Geneza 25,31. 12:17 Stiti ca mai pe urma, cand a vrut sa capete binecuvantarea n-a fost primit; pentru ca, macar ca o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe. A vrut sa capete. [,,Ar fi vrut sa aiba”, KJV]. Adica ,,a dorit”. N-a fost primit. [,,A fost respins”, KJV]. Gr. apodokimazo, ,,a respinge [dupa testare, din cauza neatingerii standardelor cerute]”. In ce priveste relatarea incidentului la care se face referire aici, vezi Geneza 27,1–40. Cu lacrimi. Cand si-a dat seama ce pierduse, Esau ,,a scos mari tipete, pline de amaraciune” (Geneza 27,34). N-a putut s-o schimbe. [,,N-a fost loc de pocainta”, KJV]. Viata dedicata unor scopuri pamantesti il lipsise pe Esau de capacitatea de a purta raspunderi mai serioase. Prin propria sa alegere mintea si caracterul sau se formasera deja. Scriitorul acestei epistole nu da de inteles ca Esau ar fi vrut sa se pocaiasca de comportamentul sau lumesc, ci doar ca ii parea rau ca isi vanduse dreptul de intai nascut. Isi dorea sa il fi putut primi inapoi, dar si-a dat seama ca decizia pe care o luase era irevocabila. Il pierduse pentru totdeauna. Nici un act arbitrar al lui Dumnezeu nu l-a impiedicat pe Esau sa primeasca mostenirea care in mod normal ii apartinea. Insusi caracterul lui l-a descalificat pentru privilegiile si raspunderile acesteia. 12:18 Voi nu v-ati apropiat de un munte care se putea atinge si care era cuprins de foc, nici de negura, nici de intuneric, nici de furtuna, Voi nu v-ati apropiat. [,,Voi nu ati venit”, KJV]. In ce priveste incidentul la care se face referire in v. 18–21, vezi Exodul 19,9–25. Asa cum in vechime Israel a venit la Muntele Sinai si a auzit glasul lui Dumnezeu (Evrei 12,18–21), tot asa si crestinii s-au ,,apropiat de muntele Sionului” (v. 22, 23) si trebuie sa asculte glasul lui Hristos (v. 24–27). Care se putea atinge. Adica nu de vreun munte real de pe pamant. Care era cuprins de foc. [,,Care ardea cu foc”, KJV]. In ce priveste descrierea din v. 18 si v. 19, vezi Exodul 19,16. 12:19 nici de sunetul de trambita, nici de glasul, care vorbea in asa fel ca cei ce l-au auzit, au cerut sa nu li se mai vorbeasca, Glasul care vorbea. [,,Glasul cuvintelor”, KJV]. Adica glasul lui Dumnezeu. Au cerut. Vezi Exodul 20,19; Deuteronom 5,5. 12:20 (pentru ca nu puteau suferi porunca aceasta: Chiar un dobitoc daca se va atinge de munte, sa fie ucis cu pietre, sau strapuns cu sageata. Verset ce nu a fost comentat. 12:21 Si privelistea aceea era asa de infricosatoare incat Moise a zis: Sunt ingrozit si tremur!). Asa de infricosatoare. Se pune accent pe caracterul impresionant a ceea ce se vedea si auzea, mai ales sunetul glasului lui Dumnezeu. Cand poporul a stat fata in fata cu Legiuitorul si Judecatorul a tot pamantul, ei au gustat ceva din ,,frica de Domnul” [,,groaza Domnului”, KJV] (2 Corinteni 5,11). Darea legii la Sinai a fost insotita de o foarte impresionanta manifestare a puterii si maiestatii divine. Niciodata mai inainte sau dupa aceea nu a mai fost lumea martora la ceva atat de solemn. 12:22 Ci v-ati apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea in sarbatoare a ingerilor, Ci v-ati apropiat. Scriitorul se indreapta acum de la experienta vechiului Israel la cea a crestinilor. Scriitorul vorbeste aici la figurat despre crestini ca fiind adunati in jurul tronului lui Dumnezeu din cer, ca intr-o mare adunare a bisericii invizibile. Muntele Sionului. Numele unuia din muntii pe care era situat vechiul Ierusalim (vezi Psalmi 48,2). Acesta a devenit un nume poetic favorit pentru cetatea Ierusalim. Aici este vorba de ,,Ierusalimul ceresc”. Dumnezeului celui viu. Vezi cap. 3,12; 9,14; 10,31. Ierusalimul ceresc. Pentru aplicatia numelui Ierusalim, sau Noul Ierusalim, la ,,cetatea Dumnezeului celui viu”, vezi Apocalipsa 3,12; 21,2. De zecile de mii. [,,Multimea fara numar”, KJV]. Literal, ,,miriade”. Vezi Apocalipsa 5,11. 12:23 de Biserica celor intai nascuti, care sunt scrisi in ceruri, de Dumnezeu, Judecatorul tuturor, de duhurile celor neprihaniti, facuti desavarsiti, Adunarea in sarbatoare. [,,Adunarea generala”, KJV]. Literal, ,,adunare sarbatoreasca”. Aici termenul pare sa fie sinonim cu biserica. Biserica celor intai nascuti. Adica biserica alcatuita din intai nascuti, aici fiind vorba de crestinii nascuti din nou. Se face referire la biserica invizibila. Scrisi in ceruri. Sau ,,inregistrati in cer”, adica in cartea vietii Mielului (vezi Filipeni 4,3; Apocalipsa 3,5). Dumnezeu, Judecatorul. Dumnezeu era Cel care a dat legea la Sinai; pe Muntele Sion El apare ca ,,Judecatorul tuturor” oamenilor, pentru a-i judeca pe temeiul legii pe care o proclamase la Sinai. Nu exista ceva mai infiorator decat a sta inaintea lui Dumnezeu atunci cand toti oamenii vor fi judecati dupa norma legii. Duhurile. Gr. pneumata (vezi v. 9). Ideea ca termenul pneuma (pl. pneumata) denota o entitate constienta a omului, capabila de trai in afara trupului, nu este cuprinsa in sensul cuvantului si nici nu se poate ca un astfel de inteles sa fie derivat din intrebuintarea lui in Noul Testament. O astfel de conceptie este bazata exclusiv pe opiniile preconcepute ale acelora care cred ca o entitate constienta supravietuieste corpului la moarte si care vad acest sens in cuvinte ca ,,duh” si ,,suflet”. In ce priveste comentariul la ruah, echivalentul ebraic al cuvantului gr. pneuma, vezi Eclesiastul 12,7. Celor neprihaniti facuti desavarsiti. [,,Oameni neprihaniti facuti perfecti”, KJV]. Acestia sunt crestini maturi (vezi Matei 5,48). Cuvintele ,,v-ati apropiat”, din Evrei 12,22 sunt adresate crestinilor vii, asa cum clarifica contextul. Scriitorul nu se adreseaza neprihanitilor morti din veacurile trecute, ca si cum ar fi fost adunati in fata ,,Judecatorului tuturor” oamenilor, pe ,,muntele Sion”, in ,,Ierusalimul ceresc” (v. 22, 23). Este evident ca numai intr-un sens figurat crestinii vii pot sa se adune inaintea tronului lui Dumnezeu, asa cum e zugravit in v. 22–24. In acelasi sens, in cap. 4,16 el ii invita sa vina ,,cu deplina incredere la scaunul harului”. In acelasi sens figurat crestinii vii gasesc ,,duhurile” altor oameni ,,neprihaniti facuti desavarsiti” adunate acolo in duh, nu intr-o stare imaginara in afara trupului. A face ,,duhurile celor neprihaniti facuti desavarsiti” sa se refere la ,,duhuri” ale celor morti, inseamna a-l pune pe scriitorul acestei epistole in contradictie cu declaratiile clare ale Sfintelor Scripturi cu privire la starea omului in moarte (vezi Eclesiastul 3,21; 12,7; Ioan 11,11; compara cu Geneza 2,7). 12:24 de Isus, Mijlocitorul legamantului celui nou, si de sangele stropirii, care vorbeste mai bine decat sangele lui Abel. Mijlocitorul. In ce priveste comentariul cu privire la Hristos ca mijlocitor al noului legamant, vezi cap. 8,6; 9,15. Legamantului celui nou. Vezi cap. 8,8–10. Sangele stropirii. Vezi Exodul 24,6.8; Evrei 9,19.21; 10,22. Aici este vorba de sangele ispasitor al lui Hristos, prin care a fost ratificat noul legamant si cu ajutorul caruia pacatul este iertat. Vorbeste. Vezi Gen. 4:10; compara cu Evrei 11,4. Mai bine. [,,Lucruri mai bune”, KJV]. Sangele lui Abel striga dupa razbunare. Sangele lui Hristos vorbeste elocvent despre indurarea si iertarea divina. 12:25 Luati seama ca nu cumva sa nu voiti sa ascultati pe Cel ce va vorbeste! Caci daca n-au scapat cei ce n-au vrut sa asculte pe Cel ce vorbea pe pamant, cu atat mai mult nu vom scapa noi, daca ne intoarcem de la Cel ce vorbeste din ceruri, Luati seama ca nu cumva sa nu voiti. In v. 25–29 scriitorul trage o concluzie la sirul de argumente prezentat in v. 18–24. Vechiul Israel a fost ingrozit de glasul lui Dumnezeu, care a vorbit de pe Sinai (v. 18–21). Intrand prin credinta inaintea lui ,,Dumnezeu, Judecatorul tuturor” si a lui ,,Isus, Mijlocitorul legamantului celui nou” (v. 23, 24), crestinii nu vor fi mai putin impresionati. Totusi Israel a refuzat sa asculte de glasul lui Dumnezeu (Exodul 20,18.19), iar refuzul acesta prefigura o neascultare persistenta (vezi Vol. IV, pp. 32, 33). Crestinii trebuie sa se fereasca sa nu faca aceeasi greseala pe care a facut-o vechiul Israel (vezi 1 Corinteni 10,1–12; Evrei 3,11; 4,1). Cel ce va vorbeste. In cap. 1,1.2 Dumnezeu Tatal este prezentat ca vorbindu-ne prin Fiul. Nu este evident daca Cel care vorbeste aici este Tatal sau Fiul. N-au scapat. Pentru comentariu, vezi cap. 2,2.3; 4,1. Cel ce vorbea pe pamant. Adica de pe Muntele Sinai. Cu atat mai mult. Vezi cap. 2,3. Din ceruri. Adica le vorbeste astazi crestinilor de pe pamant. 12:26 al carui glas a clatinat atunci pamantul, si care acum a facut fagaduinta aceasta: Voi mai clatina inca o data nu numai pamantul, ci si cerul. Al carui glas a clatinat atunci. Compara cu Exodul 19,18. Inca o data. Citatul e adaptat dupa LXX, de la Hagai 2,6.7 (vezi comentariul de acolo). In contextul ei original profetia se aplica la Templul restaurat dupa captivitatea babiloniana si la prima venire a lui Hristos. Aici se aplica la a doua Sa venire (vezi Apocalipsa 16,17.18). 12:27 Cuvintele acestea inca odata arata ca schimbarea lucrurilor clatinate, adica a lucrurilor facute, este facuta tocmai ca sa ramana lucrurile care nu se clatina. Arata ca schimbarea. [,,Inseamna ca indepartarea lucrurilor”, KJV]. Expresia ,,inca o data” da de inteles ca a doua clatinare va fi definitiva. Apoi nu va mai fi nevoie de o alta clatinare. In conformitate cu aceasta, tot ce poate fi clatinat va fi schimbat in momentul celei de-a doua clatinari. Lucrurilor clatinate. [,,Care sunt zguduite”, KJV]. Adica acelea care pot fi clatinate. Pacatul si toate lucrurile vor fi ,,clatinate”. Lumea de fata si tot ce este in ea va trece. Adica a lucrurilor facute. [,,Ca a lucrurilor facute”, KJV]. Aparent aceste cuvinte nu au legatura cu firul gandirii (in KJV). Versiunea greaca vorbeste pe scurt si criptic. S-ar putea ca scriitorul sa faca aluzie la faptul ca dupa cum la inceput Dumnezeu a adus la fiinta prin cuvant cerurile si pamantul (vezi Geneza 1,3; Evrei 11,3; compara cu Psalmi 33,6.9), tot asa va vorbi din nou pentru a schimba tot ce poate fi clatinat. Lucrurile care nu se clatina. [,,Lucrurile care nu pot fi zguduite”, KJV]. Adica, ,,imparatia care nu se poate clatina” (v. 28), cuprinzand pe toti oamenii ,,neprihaniti facuti desavarsiti” (v. 23). Ca sa ramana. [,,Sa poata ramane”, KJV]. Cand glasul lui Dumnezeu va clatina inca o data cerul si pamantul va ramane numai ceea ce este drept, curat si adevarat. 12:28 Fiindca am primit dar o imparatie, care nu se poate clatina, sa ne aratam multumitori, si sa aducem astfel lui Dumnezeu o inchinare placuta, cu evlavie si cu frica; O imparatie. Scriitorul descrie poporul lui Dumnezeu de pe pamant ca si cum ar fi deja in posesia mostenirii vesnice (vezi cap. 11,1). Sa ne aratam multumitori. [,,Sa avem har”, KJV]. Probabil ,,sa fim multumitori”, sau ,,sa fim recunoscatori”. In intreg Noul Testament (vezi Luca 17,9; 1 Timotei 1,12; 2 Timotei 1,3) este folosit acelasi idiom grecesc pentru a reda ideea aceasta, desi in 3 Ioan 3, are intelesul de a avea bucurie. Sa aducem astfel lui Dumnezeu o inchinare placuta. [,,Sa servim lui Dumnezeu intr-un fel acceptabil”, KJV]. Nimic nu poate fi mai placut in ochii lui Dumnezeu decat recunostinta pentru indurarea planului mantuirii, deoarece recunostinta duce, inevitabil, la un serviciu credincios. Cu evlavie si cu frica. [,,Cu respect si cu temere evlavioasa”, KJV]. Sau ,,respect si frica”. Vezi Psalmi 19,9; Evrei 5,7. Teama plina de respect pe care fiintele omenesti o simt in prezenta lui Dumnezeu este scoasa in evidenta in cap. 12,18–21.26.27. 12:29 fiindca Dumnezeul nostru este un foc mistuitor. Un foc mistuitor. Lucrul acesta a fost demonstrat la Sinai (vezi Exodul 24,17). Focul zilelor de pe urma va nimici tot ce e manjit de pacat (vezi Maleahi 4,1; compara cu 2 Petru 3:7.10–12; Apocalipsa 20,9.15). COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1 CT 449; FE 134; 2T 517; 3T 43; 5T 83; 9T 136 1, 2 AA 312; FE 402; 2T 358; 4T 35 2 CH 299, 320; CM 114; CS 213; CSW 17; DA 523, 659; Ev 645; FE 383; GW 28; MH 504; ML 99, 105, 176; MM 21, 41, 99; MYP 104; PK 172; RC 58; SC 69, 77; SL 56; 2T 115, 491, 686; 3T 397, 432; 4T 54, 147, 366, 375, 461, 583, 615; 5T 199, 385, 744; 6T 335, 449, 472; 7T 94; 8T 209, 210; 9T 59; WM 49 2, 3 AA 467; EW 114 2–42T 709 3 PK 701; 3T 434 3, 4 5T 597 4 5T 222 5 MB 11 8 1T 632 8–115T 683 10 MB 10; ML 292; 5T 742 11 EW 119; ML 93; PP 238; 3T 416 12 TM 496; 4T 131 12, 13 TM 184 12–158T 79 13 CH 575; CM 150; CS 256; CSW 13; CW 174; Ev 366, 404, 590; FE 222; LS 327; MYP 32; TM 219, 229, 406, 468; 3T 441; 4T 400; 5T 348, 518; 7T 130, 238; 8T 196, 212; 9T 266 13–157T 184 14 CT 429; FE 136, 385; GC 541; MM 52; SC 35; TM 447; 1T 23; 2T 401; 4T 332; 5T 743 15 AA 207; COL 85; Ev 543; PK 86; 1T 480; 3T 440, 452; 4T 229, 610; 5T 241 16 CH 110; CS 139; 2T 38 16, 17 PP 181 17 2T 39 21 PP 304; 4T 342 22 GC 512 24 DA 166; PP 371 25 COL 236 26 DA 780; PP 340; 1T 184 27 CM 9, 12; Ev 363; MYP 30; 1T 355; 6T 332; 7T 219; 9T 15, 62 29 DA 107, 600; GC 673; SC 18; SR 429 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: