11:27 Prin credinta a parasit el Egiptul, fara sa se teama de mania imparatului; pentru ca a ramas neclintit, ca si cum ar fi vazut pe Cel ce este nevazut.
Prin credinta. Vezi v. 1 si v. 3.
A parasit el Egiptul. Vezi Exodul 2,15.
Fara sa se teama. Observand imprejurarile fugii lui Moise din Egipt in Madian la varsta de 40 de ani, unii considera ca exodul, la care se face referire in v. 27, a avut loc atunci cand Moise avea 80 de ani. E adevarat ca prin cuvantul tradus ,,a parasit” (kataleipo) se poate intelege pur si simplu ,,a pleca”, fara a implica mai mult decat simpla plecare. Este de asemenea adevarat ca in timpul plagilor Moise a dat piept cu un faraon si ca, luat singur, v. 27 ar putea fi inteles ca aplicandu-se la exod. Totusi, se pare ca intentia scriitorului a fost ca in acest scurt rezumat al vietii lui Moise, prin care se subliniaza credinta lui, v. 28, 29 sa fie cele care sa faca referire la exod. Se pare ca repetarea, in v. 27, a expresiei ,,prin credinta”, implica faptul ca scriitorul considera evenimentul acesta distinct de celelalte intamplari amintite in discutia despre credinta lui Moise (compara cu v. 23, 24, 28, 29). Compara cu Ed 63, 64.
Din naratiunea din Exodul 2,11–15 (vezi si cap. 4,19) reiese ca teama cu privire la siguranta personala a jucat un rol destul de insemnat in decizia lui Moise de a fugi din Egipt. Cu toate acestea, locul cel mai important in mintea sa il avea soarta poporului sau si rolul pe care il aveau ei in fagaduinta data lui Avraam. De fapt tocmai incercarea lui nereusita de a starni o serie de evenimente despre care credea ca vor duce la eliberarea lor, a facut necesara fuga lui (vezi Faptele Apostolilor 7,25). In ciuda greselii comise, se pare ca a avut credinta ca, intr-un fel oarecare, Dumnezeu tot il va folosi la eliberarea lor. De aceea a cautat un refugiu temporar unde sa poata astepta interventia divina.
Chiar si inainte de incidentul cu supraveghetorul egiptean, tinand cont de imprejurarile de atunci, era nevoie de multa credinta pentru a crede ca fagaduintele legamantului vor sa fie implinite. Acum, cand o simpla disputa il alungase cu totul din Egipt, Moise trebuie sa fi avut nevoie de si mai multa credinta pentru a crede in implinirea lor. Cum putea un exilat dat uitarii in Madian, a carui moarte fusese decretata printr-un edict imperial, sa se astepte sa-i elibereze pe sclavii monarhului care cauta sa-i ia viata? Nimic nu parea mai imposibil. Daca a fost vreodata nevoie de credinta, atunci aceasta era cea mai potrivita ocazie pentru exercitarea ei!