11:19 Caci se gandea ca Dumnezeu poate sa invie chiar si din morti: si, drept vorbind, ca inviat din morti l-a primit inapoi.
Se gandea. [,,Socotea”, KJV]. Sau ,,considera”. Credinta in puterea lui Dumnezeu de a-l invia pe Isaac a fost ceea care i-a dat lui Avraam curajul de a-l jertfi pe fiul sau. Numai in felul acesta a putut batranul patriarh sa impace fagaduinta lui Dumnezeu ca Isaac urma sa fie mostenitorul sau cu porunca Sa de a-l lua viata acestui fiu. A avea credinta in integritatea unei persoane care face o fagaduinta si in acelasi timp da o porunca ce pare sa o anuleze, acesta este punctul culminant al desavarsirii credintei. Avraam trebuie sa-si fi dat seama ca Dumnezeu il pune la incercare si a tras concluzia ca, daca va fi nevoie, Dumnezeu il va invia pe Isaac. Avand in vedere ca, pana atunci, nici
o fiinta umana nu fusese inviata din morti, acesta era apogeul credintei. La drept vorbind. Sau ,,figurat vorbind”.
Ca inviat din morti l-a primit. Pentru Avraam Isaac era mort. Si cand Dumnezeu a incetat punerea la proba si l-a redat pe Isaac tatalui sau, era ca si cum fusese inviat din morti.