Printable ModeEvrei, 11
|
11:1 Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. Credinta. Gr. pistis, ,,incredere”, ,,confidenta”, ,,credinta”, precum si ,,credinciosie”, ,,calitatea de a fi demn de incredere”. Cuvantul pistis poate denota fie o atitudine a mintii, fie un model de comportament, acesta fiind rezultatul atitudinii. Cele doua nuante de inteles sunt strans intretesute in intregul capitol, deoarece in fiecare exemplu de credinciosie dat in acest capitol credinta interioara a dus la fapte corespunzatoare. Se pune accent asupra faptelor care izvorasc din credinta. Capitolul 11 ilustreaza din abundenta principiul expus mai pe scurt in cap. 10, mai ales in v. 35–39, si anume ca cei care asteapta venirea Domnului au mare nevoie de credinta si credinciosie. Exista primejdia ca unii sa renunte la increderea lor, deoarece se pare ca Domnul intarzie sa vina. Toti acestia ,,au nevoie de rabdare” pentru a ,,trai prin credinta”. Din perspectiva umana, persoanele credincioase enumerate aici ,,n-au primit ce le fusese fagaduit” (cap. 11,39) – ci numai le-au vazut ,,de departe” (v. 13). Totusi, ,,toti acestia… au fost laudati pentru credinta lor”. Dar acum mai este ,,inca putina, foarte putina vreme si Cel ce vine va veni si nu va zabovi” (cap. 10,37). Daca persoanele credincioase din trecut au fost atat de ,,convinse” [KJV] (cap. 11,13) de fagaduintele lui Dumnezeu, indiferent cat ,,de departe” erau de implinirea lor, n-ar trebui ca si noi, care le vom vedea implinite peste ,,foarte putina vreme”, sa fim rabdatori si credinciosi? Incredere neclintita. [,,Esenta”, KJV; ,,Adeverirea”, traducerea lui G. Galaction]. Gr. hupostasis, ,,natura esentiala”, ,,esenta”, ,,fiinta adevarata”, ,,realitate” si, intr-un sens extins, ca aici, ,,siguranta plina de incredere”. Compara cuvantul arrabon, ,,garantie” (vezi 2 Corinteni 1,22). Nu este vorba de o credinta oarba. Credinta adevarata se sprijina intotdeauna pe ,,realitatea” dovezii pentru a garanta increderea in cele ce nu se pot inca vedea. In antichitate, in sulurile de papirus, termenul hupostasis era folosit in documentele prin care o persoana isi dovedea dreptul de proprietate asupra unor bunuri. Nu documentele erau proprietatea, ci ele doar ofereau dovada existentei ei si dreptul proprietarului asupra ei. Astfel, cuvantul hupostasis ar putea sa fie tradus aici ,,titlu de proprietate” – ,,Credinta este titlul de proprietate…”. Prin credinta crestinul se socoteste proprietar a ceea ce i-a fost fagaduit. Marea lui incredere in Acela care i-a dat fagaduintele nu lasa nici o incertitudine cu privire la indeplinirea lor la timpul cuvenit. In felul acesta credinta il face in stare pe crestin nu numai pretinda binecuvantarile fagaduite, dar si sa le primeasca si sa se bucure de ele acum. In felul acesta mostenirea fagaduita devine reala. Lucrurile bune din viitor nu mai sunt doar visuri care sa se implineasca atunci, ci realitati vii in prezent. Pentru ochiul credintei invizibilul devine vizibil. Lucrurile nadajduite. Adica mostenirea fagaduita pe care sfintii o vor primi la revenirea lui Hristos. Incredintare. [,,Dovada”, KJV; traducerea lui G. Galaction]. Gr. elegchos, insemnand aici ,,dovada”, ,,convingere”. Credinta nu este o convingere abstracta ca dovada exista, ci o asigurare statornica, intemeiata pe increderea ca Dumnezeu Isi va implini fagaduintele. Poate ca multi nu au vazut niciodata generatorul care produce electricitatea pe care o folosim in casele noastre, dar consideram, pe buna dreptate, prezenta electricitatii ca o dovada suficienta pentru existenta generatorului. In acelasi fel, credem ca energia noastra fizica, mentala si spirituala marturiseste despre existenta unei Surse supranaturale de viata si putere. Pe de alta parte, credinta nu trebuie sa fie confundata cu credulitatea, deoarece credinta este intarita, pana la un anumit grad, de dovezi (vezi cap. 12,1). Lucrurile cari nu se vad. Acestea sunt ,,lucrurile nadajduite”, mostenirea fagaduita. 11:2 Pentru ca prin aceasta, cei din vechime au capatat o buna marturie. Cei din vechime. [,,Stramosii”, KJV]. Gr. presbiteroi, insemnand aici ,,strabunii”, ,,cei din vechime” (RSV), nu neaparat oamenii batrani. Au capatat o buna marturie. Literal, ,,s-a marturisit despre ei”, ,,au fost aprobati”, ,,au fost atestati”. Credinta celor ,,din vechime” a dus la un comportament corespunzator, care la randul sau marturiseste despre realitatea credintei lor. Tocmai credinta a fost cea care le-a adus aprobarea divina. Am putea chiar sa ne miram cum de unii din cei enumerati in acest capitol au putut sa primeasca ,,o buna marturie”. Dar daca aici ar fi amintiti numai eroi fara defect, acest lucru n-ar aduce decat foarte putina incurajare omului de rand. Daca oamenii care sunt supusi ,,acelorasi slabiciuni ca si noi” (Iacov 5,17) au putut capata ,,o buna marturie”, exista motive sa credem ca pana si celui mai slab dintre copiii lui Dumnezeu de azi i se poate intampla la fel. 11:3 Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvantul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad. Prin credinta. Sau ,,cu ajutorul credintei”, la fel ca in alt loc in acest capitol. Lumea. [,,Lumile”, KJV]. gr. aiones, literal, ,,veacuri”, dar aici se refera la ,,lumea” aceasta, considerata din perspectiva temporala. Nu se face, in mod necesar, referire la alte lumi decat a noastra. Prin Cuvantul lui Dumnezeu. Vezi Geneza 1,3; compara cu Psalmi 33,6.9. Pentru o discutie despre creatia ,,fiat” in contrast cu evolutia, vezi Vol. I, p. 46–63. Tot ce se vede. [,,Lucrurile care se vad”, KJV]. Adica lumea naturala, alcatuita din pamant, mare si cer, impreuna cu feluritele lor forme de viata. N-a fost facut. Dumnezeu nu a fost indatorat unei materii preexistente. Prin puterea Sa mareata El a chemat materia la fiinta si apoi, prin aceeasi putere, a dat viata fapturilor create. Inainte de a se ivi era atomica, una din teoriile stiintei era ca materia este vesnica si ca nu poate fi nici creata, nici distrusa. Dar acum oamenii de stiinta declara ca materia si energia se pot transforma una in alta. Atunci, de ce sa fie considerat nelalocul lui faptul ca Dumnezeu cel Atotputernic a creat materia care nu existase mai inainte? Lucruri care se vad. Lumea si tot ce cuprinde ea au fost facute din nimic, prin exercitarea puterii infinite. 11:4 Prin credinta a adus Abel lui Dumnezeu o jertfa mai buna decat Cain. Prin ea a capatat el marturia ca este neprihanit, caci Dumnezeu a primit darurile lui. Si prin ea vorbeste el inca, macar ca este mort. Prin credinta. Vezi v. 1 si v. 3. Abel. In ce priveste relatarea incidentului la care se face referire aici, vezi Geneza 4,3–10. A capatat el marturia. Literal, ,,s-a marturisit despre el”. Propozitia poate fi tradusa astfel: ,,prin care a fost el socotit neprihanit” (vezi v. 2). Prin credinta a primit el fagaduinta unui Rascumparator. Prin sine jertfa nu avea valoare ispasitoare, dar credinta in fagaduinta divina l-a determinat sa aduca sacrificiul pe care il ceruse Dumnezeu. Dumnezeu a acceptat ,,darurile lui” ca o dovada a credintei. Dumnezeu a primit. [,,Dumnezeu marturisind, KJV; ,,Marturisind Dumnezeu”, traducerea lui G. Galaction]. Dumnezeu a primit ,,darurile lui” Abel si le-a refuzat pe ale lui Cain. Diferenta n-a fost doar in darurile aduse, ci si in caracterul si atitudinea daruitorilor, asa cum erau reflectate in acestea (vezi PP 71, 72). Vorbeste el inca. Credinta lui Abel a dat nastere la o marturie vie de-a lungul secolelor. In credinta sa era o putere care l-a indemnat sa se conformeze cerintei lui Dumnezeu, iar influenta puternica a credintei lui mai traieste si astazi – ,,vorbeste … inca”. 11:5 Prin credinta a fost mutat Enoh de pe pamant, ca sa nu vada moartea. Si n-a mai fost gasit, pentru ca Dumnezeu il mutase. Caci inainte de mutarea lui, primise marturia ca este placut lui Dumnezeu. Prin credinta. Vezi v. 1 si v. 3. Mutat. Scriitorul nu vrea sa spuna ca Enoh avea credinta ca Dumnezeu il va muta, ci ca a fost mutat drept urmare a credintei si a credinciosiei sale – era ,,placut lui Dumnezeu”. Scriptura vorbeste doar despre doua persoane care au fost luate la cer fara sa fi vazut moartea: Enoh si Ilie. Potrivit cu cronologia biblica, Enoh avea putin peste 300 de ani cand a murit Adam (vezi diagrama, Vol. I, p. 185). Pentru credinciosii din acea vreme moartea lui Adam trebuie sa fi aruncat o umbra de incertitudine asupra viitorului, caci in ciuda vietii lui caracterizate de pocainta si evlavie, Adam a murit la fel ca oricare alt pacatos. Pentru a imprastia norul de incertitudine cu privire la viitor si pentru a da celor credinciosi asigurarea ca viata de credinta va fi rasplatita, Dumnezeu l-a mutat pe Enoh, al saptelea patriarh de la Adam. Asa cum prin Adam Dumnezeu a demonstrat ca ,,plata pacatului este moartea”, tot asa prin Enoh a demonstrat ca ,,darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica” (Romani 6,23). Mutarea lui Enoh a dovedit ca desi pacatul il desparte pe om de Dumnezeu, a fost deschisa o cale prin care sa se poata pune capat acestei despartiri si omul sa se poata reintoarce la Dumnezeu. Calea aceasta este credinta. Enoh ii simbolizeaza pe cei din ultima generatie care vor fi luati la cer dintre cei vii. Enoh a ajuns prieten cu Dumnezeu, a umblat cu El si in cele din urma a mers acasa la El. Privind la Enoh, toti pot prinde curaj. Oricine Ii slujeste lui Dumnezeu si umbla cu El zilnic prin experientele vietii, va intra in raiul lui Dumnezeu. Enoh. Vezi Geneza 5,22. Ca sa nu vada moartea. Adica sa nu aiba parte de moarte. N-a mai fost gasit. Aceste cuvinte sugereaza ca dupa disparitia lui au existat incercari de a-l gasi. O incercare asemanatoare a fost facuta si dupa mutarea lui Ilie (vezi 2 Regi 2,16–18). Inainte de mutarea lui. Purtarea evlavioasa a lui Enoh era bine cunoscut de contemporanii sai. Primise marturia. Literal, ,,se marturisise despre el”. Prin Enoh Dumnezeu daduse lumii o demonstratie cu privire la cel fel de caracter Ii era placut Lui. Nu exista posibilitatea ca oamenii sa se intrebe, dupa mutarea unui sfant atat de pios: ,,Cum poate Dumnezeu sa primeasca un astfel de om? Placut lui Dumnezeu. Credinta lui Enoh si credinciosia lui fata de Dumnezeu au capatat aprobarea divina. Viata si caracterul lui erau o demonstratie de ceea ce Dumnezeu ar vrea ca oamenii sa fie. 11:6 Si fara credinta este cu neputinta sa fim placuti Lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie sa creada ca El este, si ca rasplateste pe cei ce-L cauta. Fara credinta. Sau ,,despartiti de credinta”, ,,fara credinciosie” (vezi v. 1). Intrucat Creatorul este nemarginit, fapturile Sale sunt irevocabil finite, si deci exista lucruri care trebuie sa fie primite prin credinta. Intr-adevar, a-L crede pe Dumnezeu pe cuvant este exercitiul ce mai distins de care este capabila mintea omeneasca. Daca vrea sa-si ocupe locul potrivit intr-un univers desavarsit, omul trebuie sa-L creada pe Dumnezeu pe cuvant, deoarece o intelegere a iubirii divine culmineaza in credinta. In persoana divino-umana a Mantuitorului iubirea divina si credinta umana s-au intalnit pentru prima data. Este cu neputinta sa fim placuti Lui. Adica este cu neputinta sa corespundem cererilor Lui. Intr-un univers desavarsit nu exista loc pentru o faptura lipsita de credinta in Creator. Alternativa credintei in Dumnezeu este teama si resentimentul, si in cele din urma, disperarea. Se apropie de Dumnezeu. Adica marturisesc ca asculta de Dumnezeu. Sa creada ce El este. Credinta ca Dumnezeu exista cu adevarat este temelia crestinismului. Prin natura, prin Cuvantul Sau si prin providenta Dumnezeu a pus la indemana oamenilor toate dovezile de care fiintele inteligente au nevoie si pe care le pot folosi pentru a crede in existenta Sa (compara cu Romani 1,20). Scriitorul inlaturata aici conceptiile eronate despre Dumnezeu, cum ar fi panteismul. Rasplateste. Aici scriitorul exclude conceptiile de felul deismului si universalismului. Daca oamenii raspund iubirii divine si asculta de voia Sa descoperita, lucrul acesta nu va ramanea nerasplatit. ,,El a randuit o zi in care va judeca lumea” (Faptele Apostolilor 17,31), o zi in ,,care va rasplati fiecaruia dupa faptele lui” (Romani 2,6). Perspectiva infricosatoare de a sta intr-o zi inaintea Marelui Judecator al universului este fara indoiala un indemn puternic la o vietuire dreapta. Cu siguranta ca frica de focul iadului nu va mantui vreodata pe vreun om, dar poate fi un factor – si inca unul puternic – care sa-l trezeasca din letargia lui. Iubirea fara de margini a lui Dumnezeu, asa cum este descoperita in Isus Hristos, este cea mai importanta si cea mai eficienta chemare la mantuire. Cei ce-L cauta. [Cei ce-L cauta cu ravna”, KJV]. A-L cauta pe Dumnezeu inseamna a te stradui sa intelegi mai pe deplin caracterul Lui si voia Sa pentru oameni. Scriitorul nu da de inteles ca Dumnezeu S-a facut, in mod intentionat, greu de gasit, ci subliniaza nevoia unei dorinte arzatoare de a-L intelege si de a deveni asemenea Lui in ganduri si in comportament. 11:7 Prin credinta Noe, cand a fost instiintat de Dumnezeu despre lucruri care inca nu se vedeau, si, plin de o teama sfanta, a facut un chivot ca sa-si scape casa; prin ea, el a osandit lumea, si a ajuns mostenitor al neprihanirii care se capata prin credinta. Prin credinta. Vezi v. 1 si v. 3. Noe. In ce priveste experienta la care se face referire aici, vezi Geneza 6,13–22. Lucruri care inca nu se vedeau. Nu exista nici o dovada ca avea sa aiba loc sau ca exista posibilitatea sa aiba loc o catastrofa ca Potopul. Pregatirea pentru acel eveniment a reprezentat un act de credinta din partea lui Noe. Plin de o teama sfanta. [,,Miscat de teama”, KJV]. Noe era profund impresionat de ce i se descoperise, si anume ca Dumnezeu intentiona sa distruga pamantul printr-un potop, si a luat aminte la instructiunile care ii fusesera date. Totusi ceea ce l-a determinat pe Noe sa construiasca arca nu a fost frica de potopul care avea sa vina, ci mai mult credinta in ceea ce ii descoperise Dumnezeu cu privire la catastrofa. A osandit lumea. Construirea corabiei a marturisit despre hotararea lui Noe impotriva ,,lumii”, adica oamenii nelegiuiti si felul lor de viata. Renuntarea la lume a marturisit cu privire la credinta sa in Dumnezeu. Mostenitor al neprihanirii. Credinta lui Noe, asa cum este reflectata de faptele sale, l-a indreptatit, prin harul divin, sa fie socotit neprihanit. Pentru un comentariu despre neprihanirea prin credinta, vezi Romani 1,17. 11:8 Prin credinta Avraam, cand a fost chemat sa plece intr-un loc, pe care avea sa-L ia ca mostenire, a ascultat, si a plecat fara sa stie unde se duce. Prin credinta. Vezi v. 1 si v. 3. Avraam. In ce priveste experienta la care se face referire aici, vezi Geneza 12,1–5. A ascultat. El a crezut ceea ce i-a spus Dumnezeu si a actionat in consecinta. Credinta lui si-a gasit implinirea in ascultarea credincioasa. Fara sa stie unde. Potrivit cu Geneza 12,5 Avraam si familia sa ,,au plecat in tara Canaan”. Aceasta nu inseamna neaparat ca in momentul plecarii el cunostea destinatia. El doar a ,,plecat in [ceea ce s-a dovedit sa fie] tara Canaan”. Evident ca Dumnezeu l-a sfatuit cu privire la directia in care trebuia sa porneasca si la drumul pe care avea sa-l urmeze. 11:9 Prin credinta a venit si s-a asezat el in tara fagaduintei, ca intr-o tara care nu era a lui, si a locuit in corturi, ca si Isaac si Iacov, care erau impreuna mostenitori cu el ai aceleiasi fagaduinte. S-a asezat. [,,A ramas un timp”, KJV]. Pentru o perioada de aproximativ 215 ani (vezi Vol. I, p. 184). Evenimentele care au avut loc in timpul sederii lui Avraam ,,in tara fagaduita” sunt relatate in Geneza 12 - 25. Tara fagaduintei. Adica tara pe care i-a fagaduit-o Dumnezeu lui Avraam. O tara care nu era a lui. [,,O tara straina”, KJV]. Avraam, Isaac si Iacov au trait cu totii ca straini in tara pe care Dumnezeu le-o fagaduise. Dumnezeu nu i-a dat lui Avraam mostenire in Canaan ,,nici macar o palma de loc” [,,nici macar cat sa-si puna piciorul”, KJV] (Faptele Apostolilor 7,5). Impreuna mostenitori cu el. Fagaduinta originala ii cuprindea pe descendentii lui Avraam, dar Dumnezeu le-a repetat fagaduintele legamantului lui Isaac si mai tarziu lui Iacov. 11:10 Caci el astepta cetatea care are temelii tari, al carei mester si ziditor este Dumnezeu. Cetate. Se pare ca nu este vorba de o oarecare cetate din tara Canaan. Tinta suprema a lui Avraam era mostenirea vesnica pe care Dumnezeu o prevazuse pentru aceia care Il iubesc si Ii slujesc. Vezi cap. 12,22; 13,14. Temelii. Temeliile implica permanenta. Corturile (v. 9) nu au temelii. 11:11 Prin credinta si Sara, cu toata varsta ei trecuta, a primit putere sa zamisleasca, fiindca a crezut in credinciosia Celui ce-i fagaduise. Prin credinta. Vezi v. 1 si v. 3. Sara. Pentru experienta la care se face referire aici, vezi Geneza 17,15–21; 18,9–15; 21,1–5. A primit putere. Sara avea 90 de ani la nasterea lui Isaac. Faptul ca pana atunci nu avusese copii a facut miracolul acesta si mai impresionant. A crezut in credinciosia. [,,L-a socotit credincios”, KJV]. Din punct de vedere omenesc fagaduinta lui Dumnezeu ca Sara avea nasca un copil era imposibila. Singura cale de a accepta acest lucru era prin credinta. Sara a crezut-o numai pentru ca Il credea pe Dumnezeu, iar acceptarea fagaduintei a marturisit cu privire la credinta ei. 11:12 De aceea, dintr-un singur om, si inca un om aproape mort, s-a nascut o samanta in mare numar, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul marii, care nu se poate numara. De aceea… s-a nascut. Cu privire la nasterea lui Isaac, vezi Geneza 21,1–5. Aproape mort. [,,Ca si mort”, KJV]. Avraam avea 100 de ani la nasterea lui Isaac. Nimeni nu poate citi despre evenimentele care au dus la nasterea lui fara sa nu fie impresionat de lipsa de credinta data pe fata atat de Avraam (Geneza 15,2–4; 16,1–3; 17,16.17) cat si de Sara (cap. 18,9–15). Dar in cele din urma amandoi si-au biruit indoielile firesti, iar Isaac a fost, pentru ambii, un copil al credintei. Ca stelele. Vezi Geneza 15,5; 22,17. 11:13 In credinta au murit toti acestia, fara sa fi capatat lucrurile fagaduite: ci doar le-au vazut si le-au urat de bine de departe, marturisind ca sunt straini si calatori pe pamant. In credinta au murit. Ei au vazut de departe implinirea fagaduintei – prin credinta. Erau convinsi de realitatea mostenirii fagaduite. Pe temeiul acesteia ei au renuntat la prezent si au trait exclusiv pentru viitor. Dart nu au intrat niciodata in posesiunea mostenirii, nici a Canaanului pamantesc, nici a imparatiei vesnice. Toti acestia. Adica cei credinciosi de la Abel (v. 4) pana la Avraam (v. 8–12). Fara indoiala ca in aceasta perioada lunga multi altii au primit aprobarea lui Dumnezeu, dar persoanele vrednice de lauda amintite aici au fost selectionate ca exemple stralucite ale credintei ca factor decisiv in vietuirea evlavioasa. [,,Erau convinsi de ele”, KJV]. Dovezi textuale atesta omiterea acestor cuvinte. Insa este evident ca ei ,,erau convinsi” de realitatea lucrurilor fagaduite, altminteri nu le-ar fi ,,urat de bine de departe”. Le-au urat de bine. [,,Le-au imbratisat”, KJV; ,,Iubindu-le cu dor”, traducerea lui G. Galaction]. Sau ,,le-au salutat”, ,,le-au zis bun venit”. Compara cu Ioan 8,56. Marturisind. [,,Au marturisit”, KJV]. Sau ,,recunoscand”. Straini si calatori pe pamant. [,,Peregrini pe pamant”, KJV]. Desi in lume, ei isi dadeau seama ca nu fac parte din ea. Ei priveau inainte catre o tinta mai mareata. Isi dadeau seama de vremelnicia lucrurilor din viata aceasta si de trainicia lucrurilor pe care le vedeau doar ,,de departe”, prin credinta. Traiau pentru viitor, nu pentru prezent. 11:14 Cei ce vorbesc in felul acesta, arata deslusit ca sunt in cautarea unei patrii. Vorbesc in felul acesta. [,,Spun astfel de lucruri”, KJV]. Adica se declara ,,straini si calatori pe pamant”. Patrii. [,,Tari”, KJV]. Literal, ,,patrie”. Declarandu-se ,,straini si calatori pe pamant”, oamenii vrednici de lauda din vechime au aratat lamurit ca nu considerau lumea aceasta ca fiind patria lor. Ei isi dadeau seama ca exista ceva mai bun pentru care merita sa traiesti 11:15 Daca ar fi avut in vedere pe aceea din care iesisera, negresit ca ar fi avut vreme sa se intoarca in ea. Daca ar fi avut in vedere. Literal, ,,daca ar fi pastrat in minte”, ,,daca s-ar fi gandit [cu atentie] la”. Ar fi avut vreme sa se intoarca in ea. [,,Ar fi avut ocazia sa se reintoarca”, KJV]. Fara indoiala ca Avraam a avut o locuinta placuta in Haran, asa cum avusese mai inainte orasul Ur din Haldea. Cand a bantuit foametea in tara Canaan (vezi Geneza 12,10), s-ar fi putut gandi sa se intoarca in Haran, unde avea prieteni si rude apropiate. Dar Avraam nu putea sa se refugieze intr-o tara cu privire la care Domnul ii spusese sa o paraseasca. 11:16 Dar doreau o patrie mai buna, adica o patrie cereasca. De aceea lui Dumnezeu nu-I este rusine sa Se numeasca Dumnezeul lor, caci le-a pregatit o cetate. Doreau. Gr. oregomai, ,,a aspira la”, ,,a se lupta pentru”, ,,a dori”. Oamenii credintei au privirea atintita la ceva mai bun decat lucrurile pe care le are de oferit lumea aceasta. Pentru ei numai cele vesnice sunt vrednice de lupta. Ei vad lucrurile in adevarata lor valoare (vezi Matei 6,24–34). Lui Dumnezeu nu-I este rusine. Lui ,,nu-I este rusine” sa fie recunoscut ca Dumnezeul lor, deoarece ei reflecta caracterul Sau. Hristos a declarat ca in marea zi de pe urma Se va ,,rusina” de orice om care a incercat sa-si ,,scape viata”, castigand ceea ce are lumea de oferit (vezi Marcu 8,34–38). Pe de alta parte, omul care e dispus sa-si ,,piarda” viata de dragul lui Hristos, de fapt si-o va scapa. Le-a pregatit. Compara cu Ioan 14,1–3; Apocalipsa 21,2. O cetate. Adica Ierusalimul ceresc (vezi cap. 12,22; 13,14). 11:17 Prin credinta a adus Avraam jertfa pe Isaac, cand a fost pus la incercare: el, care primise fagaduintele cu bucurie, a adus jertfa pe singurul lui fiu! Prin credinta. Vezi v. 1 si v. 3. Avraam. In ce priveste relatarea experientei la care se face referire aici, vezi Geneza 22,1–9. A adus … jertfa pe Isaac. Vezi Geneza 22,1–19. Pus la incercare. [,,Incercat”, KJV]. Sau ,,testat”. In Geneza relatarea acestei experiente incepe cu declaratia ca ,,Dumnezeu a pus la incercare pe Avraam” (Geneza 22,1). De fapt Dumnezeu stia mai dinainte ce va face Avraam si punerea la incercare nu era necesara pentru a-L informa pe Dumnezeu cu privire la patriarh. Dar, pentru maturizarea credintei lui, Avraam avea nevoie sa treaca prin aceasta experienta grea. Era experienta culminanta a vietii sale. Singurul lui fiu. Gr. monogenes, literal, ,,unic”, ,,singurul” (vezi Ioan 1,14). Numeric vorbind, Isaac n-a fost ,,singurul … fiu” al lui Avraam, si nici intaiul sau nascut. Isaac a fost ,,singurul lui fiu” in sensul unic ca era singurul fiu care avea sa fie mostenitorul legamantului (vezi v. 18). 11:18 El caruia i se spusese: In Isaac vei avea o samanta care-ti va purta numele! In Isaac. Avand in vedere declaratiile repetate si accentuate ale lui Dumnezeu, ca Isaac era cel prin care aveau sa fie implinite fagaduintele legamantului, faptul ca Avraam a ascultat de Dumnezeu si l-a adus ca jertfa pe Isaac a fost o demonstratie extraordinara a credintei sale. Avraam trebuie sa fi avut impresia ca Dumnezeu facea cu totul imposibila implinirea fagaduintei Sale. Inserarea citatului din Geneza 21,12, in acest moment al discutiei despre credinta lui Avraam explica sensul dat in Evrei 11,17 faptului ca Isaac era ,,singurul lui fiu”. Copilul acesta era singurul fiu al lui Avraam care se putea califica in calitate de succesor al fagaduintelor legamantului date patriarhului. 11:19 Caci se gandea ca Dumnezeu poate sa invie chiar si din morti: si, drept vorbind, ca inviat din morti l-a primit inapoi. Se gandea. [,,Socotea”, KJV]. Sau ,,considera”. Credinta in puterea lui Dumnezeu de a-l invia pe Isaac a fost ceea care i-a dat lui Avraam curajul de a-l jertfi pe fiul sau. Numai in felul acesta a putut batranul patriarh sa impace fagaduinta lui Dumnezeu ca Isaac urma sa fie mostenitorul sau cu porunca Sa de a-l lua viata acestui fiu. A avea credinta in integritatea unei persoane care face o fagaduinta si in acelasi timp da o porunca ce pare sa o anuleze, acesta este punctul culminant al desavarsirii credintei. Avraam trebuie sa-si fi dat seama ca Dumnezeu il pune la incercare si a tras concluzia ca, daca va fi nevoie, Dumnezeu il va invia pe Isaac. Avand in vedere ca, pana atunci, nici o fiinta umana nu fusese inviata din morti, acesta era apogeul credintei. La drept vorbind. Sau ,,figurat vorbind”. Ca inviat din morti l-a primit. Pentru Avraam Isaac era mort. Si cand Dumnezeu a incetat punerea la proba si l-a redat pe Isaac tatalui sau, era ca si cum fusese inviat din morti. 11:20 Prin credinta a dat Isaac lui Iacov si Esau o binecuvantare, care avea in vedere lucrurile viitoare. Prin credinta. Vezi v. 1 si v. 3. A dat Isaac lui Iacov… o binecuvantare. In ce priveste relatarea acestei intamplari, vezi Geneza 27,1–40. Lucrurile viitoare. Pentru Isaac, atunci cand si-a dat seama de inselaciunea la care fusese supus, viitorul familiei sale se contura cu adevarat intunecos. Planurile lui pentru Esau fusesera spulberate. Fizic el era orb, dar si-a inaltat privirile credintei si a intrezarit ,,lucrurile viitoare”, felul in care planurile vesnice ale lui Dumnezeu aveau sa fie aduse la indeplinire. 11:21 Prin credinta Iacov, cand a murit, a binecuvantat pe fiecare din fiii lui Iosif, si s-a inchinat, rezemat pe varful toiagului sau. Prin credinta. Vezi v. 1 si v. 3. Iacov. In ce priveste relatarea incidentului la care se face referire aici, vezi Geneza 48,1–22. Iacov a trait si a murit intr-o tara a exilului. In felul acesta, cand i-a binecuvantat pe fii sai el a dat pe fata credinta in fagaduintele divine. 11:22 Prin credinta a pomenit Iosif, cand i s-a apropiat sfarsitul, de iesirea fiilor lui Israel din Egipt, si a dat porunci cu privire la oasele sale. Prin credinta. Vezi v. 1 si v. 3. Iosif. In ce priveste incidentul relatat aici, vezi Geneza 50,24.25; compara cu Exodul 13,19. Iosif nu avea nici o dovada concreta pe care sa-si bazeze credinta ca familia urma sa se intoarca in Canaan si sa ocupe tara. Cererea lui de a fi ingropat in tara fagaduita, atunci cand familia se va intoarce sa locuiasca acolo, era bazata pe credinta in fagaduintele lui Dumnezeu. 11:23 Prin credinta a fost ascuns Moise trei luni de parintii lui, cand s-a nascut: pentru ca vedeau ca era frumos copilul, si nu s-au lasat inspaimantati de porunca imparatului. Prin credinta. Vezi v. 1 si v. 3. Moise. In ce priveste relatarea incidentului la care se face referire, vezi Exodul 2,1–10. Cand Moise s-a nascut, credinta parintilor sai a fost cea care a biruit ,,porunca imparatului”. Credinta intrun destin mai bun decat robia in Egipt i-a determinat pe Amram si Iochebed sa actioneze impotriva decretului regal. Cand a ajuns la maturitate Moise a dat pe fata aceeasi credinta cu privire la soarta sa, asa cum declara mai departe scriitorul acestei epistole (vezi Evrei 11,24–29). 11:24 Prin credinta Moise, cand s-a facut mare, n-a vrut sa fie numit fiul fiicei lui Faraon, Prin credinta. Vezi v. 1 si v. 3. Moise. In ce priveste relatarea incidentelor la care se face referire in v. 24–29, vezi Exodul 2,11–25; 12,18–36; 14,10–31. N-a vrut. [,,A refuzat”, KJV]. Moise a refuzat onoarea, rangul si puterea prezenta din cauza increderii in destinul maret pe care Dumnezeu il planuise pentru el si pentru poporul sau. Aparentele dadeau de inteles ca nimic nu putea fi mai zadarnic decat a nadajdui asa ceva, deoarece poporul evreu era robul celei mai puternice natiuni de pe pamant. Numai credinta in fagaduintele lui Dumnezeu l-ar fi putut determina sa refuze tronul Egiptului. Fiul fiicei lui Faraon. Vezi Exo.2,5.10.15; compara cu Vol. I, p. 192. 11:25 ci a vrut mai bine sa sufere impreuna cu poporul lui Dumnezeu decat sa se bucure de placerile de o clipa ale pacatului. A vrut mai bine. [,,A ales mai degraba”, KJV]. Moise a avut de ales intre a mosteni tronul celui mare imperiu al lumii si a fi alaturi de un neam de sclavi. Sa sufere. [,,Sa sufere mahnirea”, KJV]. Chiar fiind conducatorul poporului evreu el a trebuit sa ,,sufere mahnire” (KJV). Ei erau foarte incapatanati si razvratiti, mereu predispusi la nemultumire. Soarta pe care a ales-o nu avea nimic de oferit din perspectiva puterii si a renumelui lumesc. Placerile … pacatului. Moise s-ar fi putut gandi ca pozitia de conducator al Egiptului ar fi fost ideala pentru a-si elibera poporul. Dar faraonul trebuia sa fie si preot al unui sistem religios idolatru. In plus, ar fi fost neincetat supus influentelor corupte ale vietii de la curte. Vezi Exodul 2,11. 11:26 El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogatie decat comorile Egiptului, pentru ca avea ochii pironiti spre rasplatire. Ocara lui Hristos. Adica ,,ocara” suferita pentru Hristos sau din cauza lui Hristos. Moise a inteles fagaduinta venirii lui Mesia si si-a dat seama ca in eliberarea poporului evreu din Egipt erau implicate mult mai multe lucruri decat isi dadeau seama atunci evreii sau egiptenii. Prin credinta el vedea de departe venirea semintei fagaduita lui Avraam, prin care toate natiunile trebuiau sa fie binecuvantate (vezi Geneza 22,18; Galateni 3,8.16). Comorile Egiptului. [,,Comorile din Egipt”, KJV]. Acestea cuprindeau tara cu toata bogatia ei, supunerea intregului popor, splendoarea curtii, puterea tronului si conducerea armatei. Avea ochii pironiti spre. [,,Aprecia”, KJV]. Literal, ,,privea la”. Ochii lui erau fixati la fagaduintele si la privilegiile legamantului. Ca si Pavel, cincisprezece secole mai tarziu (vezi Filipeni 3,7.8), Moise a schimbat de bunavoie puterea si slava impresionanta, dar de prost gust, a prezentului cu fagaduintele si privilegiile mai putin evidente, chiar invizibile ale legamantului. Rasplatire. [,,Recompensa rasplatirii”, KJV]. Gr. misthapodosia, simplu ,,rasplatire”. Rasplatirea mai indepartata, care putea fi vazuta numai cu ochiul credintei, l-a atras mai tare pe Moise decat rasplatirile imediate, materiale, care insoteau tronul Egiptului. 11:27 Prin credinta a parasit el Egiptul, fara sa se teama de mania imparatului; pentru ca a ramas neclintit, ca si cum ar fi vazut pe Cel ce este nevazut. Prin credinta. Vezi v. 1 si v. 3. A parasit el Egiptul. Vezi Exodul 2,15. Fara sa se teama. Observand imprejurarile fugii lui Moise din Egipt in Madian la varsta de 40 de ani, unii considera ca exodul, la care se face referire in v. 27, a avut loc atunci cand Moise avea 80 de ani. E adevarat ca prin cuvantul tradus ,,a parasit” (kataleipo) se poate intelege pur si simplu ,,a pleca”, fara a implica mai mult decat simpla plecare. Este de asemenea adevarat ca in timpul plagilor Moise a dat piept cu un faraon si ca, luat singur, v. 27 ar putea fi inteles ca aplicandu-se la exod. Totusi, se pare ca intentia scriitorului a fost ca in acest scurt rezumat al vietii lui Moise, prin care se subliniaza credinta lui, v. 28, 29 sa fie cele care sa faca referire la exod. Se pare ca repetarea, in v. 27, a expresiei ,,prin credinta”, implica faptul ca scriitorul considera evenimentul acesta distinct de celelalte intamplari amintite in discutia despre credinta lui Moise (compara cu v. 23, 24, 28, 29). Compara cu Ed 63, 64. Din naratiunea din Exodul 2,11–15 (vezi si cap. 4,19) reiese ca teama cu privire la siguranta personala a jucat un rol destul de insemnat in decizia lui Moise de a fugi din Egipt. Cu toate acestea, locul cel mai important in mintea sa il avea soarta poporului sau si rolul pe care il aveau ei in fagaduinta data lui Avraam. De fapt tocmai incercarea lui nereusita de a starni o serie de evenimente despre care credea ca vor duce la eliberarea lor, a facut necesara fuga lui (vezi Faptele Apostolilor 7,25). In ciuda greselii comise, se pare ca a avut credinta ca, intr-un fel oarecare, Dumnezeu tot il va folosi la eliberarea lor. De aceea a cautat un refugiu temporar unde sa poata astepta interventia divina. Chiar si inainte de incidentul cu supraveghetorul egiptean, tinand cont de imprejurarile de atunci, era nevoie de multa credinta pentru a crede ca fagaduintele legamantului vor sa fie implinite. Acum, cand o simpla disputa il alungase cu totul din Egipt, Moise trebuie sa fi avut nevoie de si mai multa credinta pentru a crede in implinirea lor. Cum putea un exilat dat uitarii in Madian, a carui moarte fusese decretata printr-un edict imperial, sa se astepte sa-i elibereze pe sclavii monarhului care cauta sa-i ia viata? Nimic nu parea mai imposibil. Daca a fost vreodata nevoie de credinta, atunci aceasta era cea mai potrivita ocazie pentru exercitarea ei! 11:28 Prin credinta a praznuit el Pastele si a facut stropirea sangelui, pentru ca Nimicitorul celor intai nascuti sa nu se atinga de ei. Prin credinta. Vezi v. 1 si v. 3. A praznuit el Pastele. In ce priveste evenimentelor mentionate in versetul acesta, vezi Exodul 12,1–36. Dupa plaga a noua faraon il amenintase pe Moise ca, daca va mai aparea inaintea lui, va muri (vezi Exodul 10,28). Moise trebuie sa fi avut multa credinta pentru a da instructiunile cu privire la a zecea plaga, sarbatorirea Pastelui si iesirea din Egipt. In timpul primelor noua plagi faraon refuzase cu incapatanare sa-i lase pe evrei sa plece. Omeneste, nu exista nici un motiv pentru a crede ca ii va lasa in timpul celei de-a zecea plagi. 11:29 Prin credinta au trecut ei marea Rosie ca pe uscat, pe cand Egiptenii, care au incercat s-o treaca, au fost inghititi. Prin credinta. Vezi v. 1 si v. 3. Marea Rosie. In ce priveste intamplarea mentionata aici, vezi Exodul 14,10–31. In Vechiul Testament minunea de la Marea Rosie este amintita mai des decat oricare alta manifestare a providentei divine de-a lungul intregii istorii a poporului evreu. Maretia eliberarii reflecta gravitatea crizei, iar de aceasta depindea gradului de credinta de care trebuia sa dea dovada reprezentantul numit de Dumnezeu, Moise. 11:30 Prin credinta au cazut zidurile Ierihonului, dupa ce au fost ocolite sapte zile. Prin credinta. Vezi v. 1 si v. 3. Zidurile Ierihonului. In ce priveste evenimentul la care se face aici referire, vezi Iosua 6,1–24. Din punct de vedere militar procedeul folosit de Iosua pentru a supune Ierihonul era nebunie curata, dar ordinele pe care le daduse el erau in acord cu instructiunile primite de la Dumnezeu. Ca un general experimentat, el ar fi putut sa puna in aplicare planul care i s-ar fi parut mai bun. Iosua avea multa experienta militara, dar in acelasi timp era un om al credintei, fiind dispus sa aiba mai multa incredere in descoperirile date de Dumnezeu decat in propria sa experienta. Credinciosia lui in executarea planului de lupta pe care i-l aratase Dumnezeu marturisea cu putere despre credinta sa. 11:31 Prin credinta n-a pierit curva Rahav impreuna cu cei razvratiti, pentru ca gazduise iscoadele cu bunavointa. Prin credinta. Vezi v. 1 si v. 3. Rahav. In ce priveste evenimentul la care se face referire aici, vezi Iosua 2,1–24; 6,23–25. La o prima vedere numele lui Rahav ar parea cu totul nepotrivit pentru aceasta lista de eroi ai credintei, deoarece ea era pagana si pe deasupra mai era si o desfranata. Dar tocmai faptul acesta face fapta ei remarcabila. Pentru a afla ce fusese in mintea ei, vezi Iosua 2,8–13. Numele ei apare si in genealogia din Matei (vezi Matei 1,5) ca unul din stramosii onorati ai lui Hristos. 11:32 Si ce voi mai zice? Caci nu mi-ar ajunge vremea, daca as vrea sa vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel si de proroci! Si ce voi mai zice? Lista s-ar fi putut intinde foarte mult, dar fusesera deja date destule exemple pentru a arata esenta unei vieti evlavioase: credinta si credinciosia. Nu mi-ar ajunge vremea. Scopul scriitorului nu era sa intocmeasca un catalog cu toti cei care i-au fost credinciosi lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor, ci numai sa ilustreze ideea ca, pentru a putea astepta cu rabdare venirea Domnului si implinirea fagaduintelor Sale, sunt esentiale credinta si credinciosia. Poate ca enumerarea aceasta impresionanta luase deja mai mult spatiu decat intentionase scriitorul la inceput, si el isi da seama ca nu este posibila dezbatere in continuare a ceea ce se dovedise a fi un apogeu valoros la tema cartii. El incepuse sa dovedeasca faptul ca noi avem un Mare Preot distins, care slujeste in favoarea noastra in sanctuarul ceresc, si sa faca apel la toti crestinii sa vina inaintea Lui prin credinta (vezi cap. 4,14.16). In cap. 11 el da de inteles ca, prin credinta, persoanele vrednice de lauda din vechime traiau, ca sa zicem asa, chiar in prezenta lui Dumnezeu. Deoarece ei s-au bucurat de acest privilegiu si au fost in stare sa ramana credinciosi, si noi putem trai la fel. Ghedeon. Vezi Judecatori 6 si 7. Barac. Vezi Judecatori 4 si 5. Samson. Vezi Judecatori 13–16. Ieftaie. Vezi Judecatori 11. David. Faptele lui David alcatuiesc o mare parte din cartile istorice 1 si 2 Samuel si din alte carti. Samuel. Lucrarea lui Samuel ca preot, profet si judecator apare in 1 Samuel 2–25. Prooroci. Aproape toti prorocii au suferit din cauza marturiei lor credincioase pentru Dumnezeu (vezi Faptele Apostolilor 7,25). 11:33 Prin credinta au cucerit ei imparatii, au facut dreptate, au capatat fagaduinte, au astupat gurile leilor, Prin credinta. Vezi v. 1 si v. 3. Scriitorul nu oboseste in a mentiona neincetat credinta ca solutia triumfului asupra oricarui obstacol. Ar putea fi alcatuite lungi liste de eroi pentru aproape fiecare idee prezentata in v. 33–37, dar este suficient sa spunem ca fiecare caz era un exemplu stralucitor de biruinta prin credinta. Au cucerit ei imparatii. Ca Iosua si David. Au facut dreptate. Ca Samuel si Ilie. Expresia poate fi tradusa si ,,au impus dreptate” (RSV). Numerosi judecatori si regi ar putea fi inclusi in aceasta categorie. Au capatat fagaduinte. Ca Avraam, Iosua si Daniel. Au astupat gurile leilor. Ca Samson, David si Daniel. 11:34 au stins puterea focului, au scapat de ascutisul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji in razboaie, au pus pe fuga ostirile vrajmase. Au stins puterea focului. Ca cei trei tineri evrei de la curtea din Babilon. Au scapat de ascutisul sabiei. Ca cele doua iscoade de la Ierihon si ca David inaintea lui Saul. S-au vindecat de boli. Ca regii Ezechia si Iosafat. Au fost viteji. Ca Samson. Au pus pe fuga ostirile dusmane. Ca Iosua, Debora si Barac, si Ghedeon. 11:35 Femeile si-au primit inapoi pe mortii lor inviati; unii, ca sa dobandeasca o inviere mai buna, n-au vrut sa primeasca izbavirea, care li se dadea, si au fost chinuiti. o inviere mai buna, n-au vrut sa primeasca izbavirea care li se dadea, si au fost chinuiti. Au primit inapoi pe mortii lor. Ca femeia sunamita si vaduva din Sarepta. Ca sa dobandeasca. Aceste persoane meritoase din vechime s-au dovedit curajoase si credincioase in fata dificultatii si a primejdiei, datorita credintei pe care o aveau in inima, ca Dumnezeu Isi va implini toate fagaduintele. Ei credeau ca mostenirea viitoare a dreptatilor este vrednica de orice sacrificiu si de orice suferinta pe care le-ar fi avut de intampinat in viata aceasta. N-au vrut sa primeasca izbavirea. Adica sa scape de chinuri, cu pretul necredinciosiei fata de principii. Au fost chinuiti. Ca profetul Ieremia. 11:36 Altii au suferit batjocuri, batai, lanturi si inchisoare; Batjocuri, batai. Acestea, impreuna cu ,,lanturi si inchisoare”, au fost partea unora ca Iosif, Ieremia si Pavel. 11:37 au fost ucisi cu pietre, taiati in doua cu ferestraul, chinuiti; au murit ucisi de sabie, au pribegit imbracati cu cojoace si in piei de capre, lipsiti de toate, prigoniti, munciti, Ucisi cu pietre. Ca Nabot din Izreel si ca Stefan. Taiati in doua. Conform traditiei, aceasta a fost soarta lui Isaia. Chinuiti. [,,Ispititi”, KJV]. Sau ,,incercati”. Ar putea fi alcatuita o lista lunga de barbati si femei care au trecut cu succes prin marile incercari ale vietii. Ucisi de sabie. Ca Ghedalia, preotii din Nob si Iacov, fratele lui Ioan. Au pribegit. Ca Ilie si David. 11:38 ei, de care lumea nu era vrednica au ratacit prin pustiuri, prin munti, prin pesteri si prin crapaturile pamantului. Lumea nu era vrednica. Lumea nu si-a dat seama de cat de mult datora acestor oameni valorosi, care erau ,,sarea pamantului” (vezi Matei 5,13). Nici astazi lumea nu apreciaza contributiile aduse omenirii de cei care au incercat sa rezolve problemele universale cu ajutorul principiilor crestine. Au ratacit. Vezi v. 37. 11:39 Toti acestia, macar ca au fost laudati pentru credinta lor, totusi n-au primit ce le fusese fagaduit; Au fost laudati. [,,Au capatat o buna reputatie”, KJV]. Vezi v. 1 si v. 4. Pentru credinta lor. [,,Prin credinta”, KJV]. Vezi v. 1 si v. 3. N-au primit ce le fusese fagaduit. Credinciosia lor in momente de criza le-a adus adesea ajutor sau eliberare, dar n-au intrat in mostenirea fagaduita lui Avraam si stramosilor lor. Pentru comentarii, vezi v. 13. 11:40 pentru ca Dumnezeu avea in vedere ceva mai bun pentru noi, ca sa n-ajunga ei la desavarsire fara noi. Avea in vedere. [,,Prevazuse”, KJV]. Gr. problepo, ,,a prevedea”. Dumnezeu vede sfarsitul de la inceput. El stia ca in veacurile viitoare vor fi alte generatii de barbati credinciosi si femei credincioase, de tineri si copii statornici in credinta. In intelepciunea Sa nemarginita El a randuit ca cei credinciosi din toate veacurile sa intre impreuna in mostenirea vesnica (vezi 1 Corinteni 15,51.52; 1 Tesaloniceni 4,16.17; 2 Timotei 4,7.8). Cat priveste marele dar al vietii vesnice, nimeni nu va avea vreun avantaj sau prioritate fata de ceilalti. Ceva mai bun. Nu ceva mai bun decat rasplata pregatita credinciosilor din trecut, ci ceva mai bun pentru viata noastra, adica ocazia de a ne numara si noi printre cei neprihaniti. Ajunga … la desavarsire. Gr. teleioo, aici la diateza pasiva, ,,sa fie adusi la desavarsire”. Pentru comentariul cu privire la adjectivul inrudit, teleios, vezi Matei 5,48. ,,A fi facut desavarsit” inseamna a intra in mostenirea vesnica, fagaduita lui Avraam si celor din vechime (vezi Evrei 10,35–38). Fara noi. In providenta Sa, Dumnezeu ne-a acordat timp in care sa ne desavarsim caracterul si sa ne pregatim pentru intrarea in mostenirea vesnica a celor sfinti. Avem aceleasi ocazii ca si ei. In versetele de la inceputul cap. 12 scriitorul face un apel final: ,,Sa dam la o parte orice piedica… si sa alergam cu staruinta…”. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1FE 341; GW 260; MM 227; MYP 106; PP 126; SR 129; 4T 28; 5T 69; 6T 473; 7T 41; 9T 273 1–407T 40 3 Ed 134; MH 414; 8T 259 4 PP 72 5 GW 54; SR 59; 8T 331 5, 6 PP 88 6 COL 59; DA 126; Ev 287; EW 115; GC 74, 436; ML 8, 96; MYP 102, 261; PK 157; SC 96; TM 149; 1T 310, 645; 3T 415; 5T 437, 651 7 PP 95; 7T 36 8 COL 36; DA 60; FE 505; GW 26, 112; MH 478; 4T 523 8, 9 PP 126 9, 10 PP 170 10 CT 63, 455; Ev 559; PK 274; TM 131; 8T 125 13 CS 38; EW 113; PK 699; PP 81, 170; TM 131; 6T 452; 7T 19; 8T 215 13–16FE 328; 2T 194; 5T 188 14–16GC 675; SR 431 15, 16 ML 354 16 PP 81, 170; 4T 484; 5T 152, 465; 7T 19 19 PP 152 23 MH 372; PP 243 24–26Ed 62; PP 246; 1T 656; 3T 89, 406; 4T 345 25 PP 472; 1T 78 25, 26 2T 101 26 COL 398; Ed 68; Ev 220, 244; GC 460; MM 51; 4T 345 26, 27 5T 651 27 A 363; CT 103; CW 19; DA 237; Ed 63; FE 346; MB 32; MH 136, 504; 5T 651, 652; 8T 45, 188 29 PP 290; 4T 27 30 PP 493 31 COL 290; PK 369 32–40Ed 158 33, 34 COL 172; PK 157; PP 513 34 ChS 97; Ev 297; MB 62 35 GC 41 35, 36 MB 32 36 SR 321 36, 37 1T 657 36–38AA 597; GC 40; PK 382 39 4T 15 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: