1:8 pe cand Fiului I-a zis: Scaunul Tau de domnie, Dumnezeule, este in veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate:
Fiului. In contrast cu ,,despre ingeri” (v. 7).
Scaunul Tau de domnie, Dumnezeule. Aceste cuvinte sunt citate din Psalmi 45:6, 7 (vezi comentariul de acolo). Aici Tatal I Se adreseaza Fiului cu respect, numindu-L Dumnezeu. Lucrul acesta ar putea fi considerat culmea argumentatiei cu privire la pozitia si demnitatea lui Hristos. Nu poate fi o marturie mai distinsa cu privire la dumnezeirea lui Hristos decat aceasta declaratie din partea Tatalui catre Fiul. Dumnezeirea lui Hristos este afirmata in modul cel mai solemn cu putinta, de catre Tatal Insusi.
Mantuirea omului si intregul plan al mantuirii sunt intemeiate pe dumnezeirea lui Hristos. Daca Hristos nu este Dumnezeu in cel mai inalt sens, atunci credinta noastra este zadarnica si mantuirea devine imposibila.
Multi iudei Il vazusera pe Isus in trup. Probabil ca era mai greu pentru ei decat pentru generatiile de mai tarziu sa creada ca Hristos era divin. Nu-l cunosteau ei pe presupusul Lui tata si pe mama Lui, si nu erau inca in viata unii din familia Sa? Cum putea omul acesta sa fie Dumnezeu? Autorul cauta sa inlature piatra acesta de poticnire. De aceea, pentru a-si confirma pozitia, face apel la marturia Scripturii. Fara ca aceasta problema sa fie discutata si pe deplin elucidata, ar fi aproape inutila dezbaterea celorlalte subiecte vitale cu care se ocupa Epistola lui Pavel catre Evrei.
Cand cercetam istoria bisericii incepand din zilele apostolilor, vedem nevoia de a scoate in evidenta divinitatea lui Hristos. In ziua de azi multi Il respecta pe Hristos si in felul lor Il stimeaza, dar in ciuda acestui lucru refuza sa-I dea locul care Ii apartine de drept. Ei nu inteleg ca divinitatea lui Hristos este o problema esentiala in planul de mantuire si ca ,,nu este supt cer nici un alt Nume” prin care sa putem fi mantuiti (Faptele Apostolilor 4:12).
In veci de veci. Compara cu Apocalipsa 11:15; 14:11.
Dreptate. Gr. euthutes ,,purtare dreapta”, ,,cinste”. Merita sa fie observata referirea care se face la tron si la toiagul de domnie. Acesta sugereaza puterea actuala, nu numai potentiala. Ea arata ca imparatia nu este viitoare, ci prezenta si activa. Tronul si imparatia sunt vesnice, iar toiagul de domnie – simbol a exercitarii actuale a autoritatii – e caracterizata prin dreptate.