2:1 In a douazeci si una zi a lunii a saptea, Cuvantul Domnului a vorbit prin prorocul Hagai, astfel:
A lunii a saptea. Adica, Tisri, luna ebraica incepand in septembrie sau octombrie (vezi Vol. II,
p. 116).
2:2 Vorbeste lui Zorobabel, fiul lui Sealtiel, dregatorul lui Iuda, lui Iosua, fiul lui Iotadac, marele preot, si ramasitei poporului, si spune-le:
Ramasitei. Acelasi cuvant ebraic, she’erith, este folosit si aici si in cap. 1,12.14.
2:3 Cine a mai ramas intre voi din cei ce au vazut Casa aceasta in slava ei dintai? Si cum o vedeti acum? Asa cum este, nu pare ea ca o nimica in ochii vostri?
Cine a mai ramas? Intrucat nu trecusera chiar 70 de ani (vezi comentariul la cap. 1,2) de la distrugerea Templului, este destul de posibil ca unii din oamenii mai in varsta care erau de fata sa fi vazut primul Templu in copilaria lor. Unii comentatori considera ca Hagai insusi era suficient de in varsta ca sa-l fi vazut. Deosebirea intre ,,slava” magnifica a Templului lui Solomon si infatisarea dezamagitoare a acestei cladiri trebuie sa fi produs o adanca intristare poporului, asa cum simtisera la punerea temeliei cu 15 ani inainte (Ezra 3,11-13).
Nimic. Iosif Flavius declara ca Templul al doilea era inalt numai pe jumatate cat Templul lui Solomon, si in multe privinte inferior lui (Antichitati, viii. 3. 2; xv. 11. 1). Totusi, deosebirea principala nu era in marime, ci in splendoarea infatisarii si in bogatia podoabelor de aur si de pietre pretioase.
2:4 Acum fii tare, Zorobabel! zice Domnul. Fii tare si tu, Iosua, fiul lui Iotadac, marele preot! Fii tare si tu, tot poporul din tara, zice Domnul, si lucrati! Caci Eu sunt cu voi, zice Domnul ostirilor.
Fii tare. Cuvintele acestea de incurajare au fost rostite de trei ori pentru accentuare (compara cu aparitia lor de patru ori in Iosua 1,6.7.9.18). Eu sunt ca voi. Vezi comentariul la cap. 1,13
2:5 Eu raman credincios legamantului pe care l-am facut cu voi, cand ati iesit din Egipt, si Duhul Meu este in mijlocul vostru; nu va temeti!
Legamantului… facut cu voi. Domnul garantase ca va fi cu poporul Sau (Exod 29,45). Din Egipt. Copiii lui Israel considerasera intotdeauna eliberarea din Egipt un eveniment exceptional (vezi comentariul la Amos 2,10). Duhul. Aici Dumnezeu i-a dat poporului asigurarea ca Duhul Lui cel Sfant va fi cu ei (vezi PK 576).
2:6 Caci asa vorbeste Domnul ostirilor: Inca putina vreme, si voi clatina inca odata cerurile si pamantul, marea si uscatul;
o data cerurile si pamantul, marea si uscatul;
Domnul ostirilor. Vezi comentariul la Ieremia 7,3
Inca o data. Pentru ca poporul sa poata sa ajunga sa accepte si sa pretuiasca mult cel de-al doilea Templu, Hagai prezice ca in viitor slava lui o va intrece cu mult pe aceea a Templului lui Solomon. Prin folosirea cuvantului ,,inca o data” profetul se refera la manifestarile anterioare ale puterii lui Dumnezeu, inclusiv probabil la cutremurarea pamantului de la darea Legii pe muntele Sinai (vezi comentariul la Psalmi 68,7.8).
2:7 voi clatina toate neamurile; comorile tuturor neamurilor vor veni, si voi umple de slava Casa aceasta, zice Domnul ostirilor.
Toate neamurile. Intrucat profetul este aici preocupat de prima venire a Domnului, acesta este probabil o referire la caderea natiunilor si imperiilor care a avut loc dupa Hagai (vezi versetul 21 si 22)
Comorile. Sau ,,dorinta”. Ebr. chemdah, de la chamad, ,,a dori”. ,,Dorinta tuturor neamurilor” a venit in cel de-al doilea Templu – construit de Zorobabel si mai tarziu renovat de Irod cel Mare – cand Hristos a invatat si a vindecat in curtile sale.
Vor veni. Verbul acesta este la plural in ebraica, in timp ce subiectul lui, chemdah, (vezi mai sus) este la singular. Unii traducatori l-au schimbat pe chemdah, ,,dorinta” in chamudoth, ,,lucruri de dorit” sau ,,comori”, pentru ca subiectul sa se poata acorda cu verbul plural. Totusi, aceasta neutralizeaza importanta mesianica de multa vreme onorata a pasajului. In caz este nevoie sa se faca o modificare in ebraica pentru a asigura acordul dintre subiect si predicat, contextul ar sugera ca verbul sa fie facut singular pentru a se acorda cu subiectul, chemdah.
Umplea de slava Casa aceasta. Lucrul acesta s-a intamplat cand Hristos a venit in Templu (vezi Maleahi 3,1; Ioan 2,13-16; GC 23, 24). In vremurile de mai tarziu, si chiar si astazi, iudeii se refera in mod obisnuit la Templul lui Solomon ca fiind Templul dintai, iar la Templul care a durat de la rezidirea lui sub Zorobabel pana la pustiirea lui in anul 70 d.Hr., ca fiind al doilea Templu.
2:8 Al Meu este argintul, si al Meu este aurul, zice Domnul ostirilor.
Argintul. Dumnezeu nu le cere oamenilor sa-I aduca daruri pentru ca are nevoie de bani, ci pentru ca ei sa poata primi o binecuvantare din daruire si sa-si dezvolte un caracter ca al Lui (vezi DA 20, 21). ,,Daruirea continua infometeaza lacomia pana ce aceasta moare.” (3T 548). De la iudeii de pe vremea lui Hagai putem lua invatatura ca Dumnezeu nu-i poate binecuvanta pe aceia care nu Ii aduc ceea ce este necesar in slujba Lui (vezi cap. 1,5-11).
2:9 Slava acestei Case din urma va fi mai mare decat a celei dintai, zice Domnul ostirilor; si in locul acesta voi da pacea, zice Domnul ostirilor.
Slava. Datorita prezentei lui Hristos ,,slava” celui de-al doilea Templu (vezi comentariul la v. 7) a fost ,,mai mare” decat a celui anterior. Al doilea Templu a fost cinstit cu prezenta Aceluia in care ,,locuieste trupeste toata plinatatea dumnezeirii.” (Coloseni 2,9). Pentru o tratare a scopului lui Dumnezeu pentru iudei dupa reintoarcerea lor din captivitate, vezi p. 27-30.
Pacea. Prezenta ,,Domnului pacii” ii va aduce omenirii toate binecuvantarile care insotesc pacea (vezi comentariul la Ieremia 6,14). Vestirea nasterii lui Hristos, adresata de oastea ingereasca pastorilor din Betleem, a fost o solie de pace: ,,Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte si pace pe pamant intre oamenii placuti lui” (Luca 2,14).
2:10 In a douazeci si patra zi a lunii a noua, in anul al doilea al lui Dariu, cuvantul Domnului a vorbit prin prorocul Hagai, astfel:
A lunii a noua. Adica, Kislev, luna ebraica incepand in noiembrie sau decembrie (vezi Vol. II,
p. 116). Ziua a douazeci si patra a acestei luni ar fi aproximativ 18 decembrie, 520 i.Hr. (vezi Vol. III, p. 99).
2:11 Asa vorbeste Domnul ostirilor: Pune preotilor urmatoarea intrebare asupra Legii:
Domnul ostirilor. Vezi comentariul la Ieremia 7,3.
Intrebare. Era datoria incredintata preotilor sa instruiasca poporul cu privire la toate cerintele de Dumnezeu (vezi comentariul la 2Cronici 15,3). In consecinta, un raspuns din partea preotilor era privit ca avand autoritate.
2:12 Daca poarta cineva in poala hainei sale carne sfintita, si atinge cu haina lui paine, bucate fierte, vin, untdelemn, sau o mancare oarecare, lucrurile acestea vor fi sfintite? Preotii au raspuns: Nu!
Carne sfintita. Adica, carne de la anumite jertfe de animale (vezi comentariul la Levitic 6,25).
Nu. Ceea ce atingea ,,carnea sfintita” urma sa fie sfant (vezi Levitic 6,27), dar haina cuiva care ducea carne sfintita nu putea sa transmita sfintenia acesteia la nimic altceva.
2:13 Si Hagai a zis: Daca se atinge cineva, spurcat prin atingerea de un trup mort, de toate aceste lucruri, vor fi ele spurcate oare? Preotii au raspuns: Vor fi spurcate.
Spurcat. In urma atingerii de un trup mort venea o serioasa necuratie ceremoniala (vezi Numeri 19,11). Tot ce atingea persoana necurata devenea necurat.
2:14 Atunci Hagai, luand iarasi cuvantul, a zis: Tot asa este si poporul acesta, tot asa este si neamul acesta inaintea Mea, zice Domnul, asa sunt toate lucrarile mainilor lor: ce-Mi aduc ei acolo ca jertfa, este spurcat!
Tot asa este si poporul acesta. Profetul ofera aici interpretarea v. 11-13. Nu numai exilatii insisi, dar si toate lucrurile pe care ei le atingeau aduceau blestemul divin in loc de binecuvantarea divina. Neascultarea lor in ce priveste zidirea Casei Domnului era necuratia lor. Solia aceasta este in mod hotarat o mustrare pentru comportamentul anterior al poporului.
Ce-Mi aduc ei acolo ca jertfa. Evident aceasta se refera la altarul pe care exilatii il construisera cand se intorsesera initial (vezi Ezra 3,2). Urmand analogia din Hagai 2,12, este clar ca altarul sfant nu sfintea, si nu putea sa sfinteasca comportamentul lipsit de sfintenie al inchinatorilor.
2:15 Uitati-va dar, cu bagare de seama, la cele ce s-au intamplat pana in ziua de azi, pana sa se fi pus piatra pe piatra la Templul Domnului!
Pana in ziua de azi. Hagai evident dorea ca poporul sa se uite ,,cu bagare de seama” la ceea ce urma sa se intample in lumina a ceea ce se petrecuse ,,mai inainte”.
Pana sa se fi pus piatra pe piatra. Sau ,,inainte ca piatra sa fi fost pusa”. Probabil o referire la construirea cladirii Templului insesi decat numai la punerea temeliei Templului.
2:16 Atunci, cand veneau la o gramada de douazeci de masuri, nu erau in ea decat zece; cand veneau la teasc sa scoata cincizeci de masuri, nu erau in el decat douazeci!
Masuri. Cuvantul acesta se afla in LXX, nu si in ebraica. ,,Gramezile” erau de cereale care atunci cand erau treierate, dadeau numai jumatate din cantitatea la care se asteptau oamenii. Aceasta scadere a recoltei reprezinta pedeapsa lui Dumnezeu asupra poporului din cauza neglijentei lor.
Teasc. Ebr. yekeb, o presa pentru vin sau untdelemn. De obicei aceasta consta din doua cavitati in piatra sau in pamant, una superioara in care erau zdrobiti strugurii sau maslinele, legata printr-un canal cu cea inferioara, in care se aduna vinul sau untdelemnul.
Masuri. Sau ,,Vase”. Profetul avea in minte recolta de untdelemn sau de vin, care urma sa fie masurata cu una din masurile ebraice de capacitate ca de pilda ,,batul” (vezi Vol. I, p. 166, 167). Traducatorii KJV par sa fi adaugat cuvantul ,,vase” pentru a evita un termen mai specific.
2:17 V-am lovit cu rugina in grau si cu taciune, si cu grindina; am lovit tot lucrul mainilor voastre. Si cu toate acestea, tot nu v-ati intors la Mine, zice Domnul.
Lovit. Dumnezeu Insusi Si-a pedepsit poporul (vezi comentariul la Deuteronom 28,22; Amos 4,9). ,,Rugina” si ,,taciunele” manasera porumbul; ,,grindina” distrusese viile (vezi Psalmi 78,47).
2:18 Uitati-va cu bagare de seama, la cele ce s-au petrecut pana in ziua de azi, pana in a douazeci si patra zi a lunii a noua, din ziua cand a fost intemeiat Templul Domnului, uitati-va cu bagare de seama la ele.
Uitati-va cu bagare de seama. In ebraica acest verset este bine despartit, din punct de vedere gramatical, in doua parti. In prima, profetul cheama poporul sa se uite ,,cu bagare de seama” la – sa observe cu atentie – ceea ce urma sa se petreaca din ziua aceea inainte. In a doua el le cere sa se uite ,,cu bagare de seama” din ziua punerii temeliei Templului mai departe. Multi comentatori considera in acord ca aceste doua ,,zile” sunt una si aceeasi.
2:19 Mai era samanta in granare? Nici via, nici smochinul, nici rodiul, si nici maslinul, n-au mai adus nimic. Dar din ziua aceasta, Imi voi da binecuvantarea Mea.
Samanta. Cu alte cuvinte: ,,Este ‚samanta’ voastra de cereale [vezi Iov 39,12], pe care ati pastrat-o pentru semanat in anul viitor, inca in ,,granar”, sau ea a fost deja mancata datorita lipsei de alimente de pe urma secetei?”
Nici. Cu toate ca nu era nici un semn de crestere sau de lastarire prin care sa se poata prezice ce fel de recolta va fi, Hagai prevede un belsug (vezi Deuteronom 28,2.3).
N-au mai adus nimic. Pare evident ca seceta aceea (vezi Hagai 1,9.10) inca predomina pe vremea cand a fost data solia aceasta. In mod normal, sezonul ploios ar fi trebuit sa inceapa cu o luna sau doua mai devreme (vezi Vol. II, p. 110).
Ziua aceasta. Adica, ziua ascultarii lor.
2:20 Cuvantul Domnului a vorbit a doua oara lui Hagai, in a douazeci si patra zi a lunii, astfel:
De a doua oara. Sau ,,Si din nou”. Cartea se incheie cu o fagaduinta de restaurare pentru casa lui David, sub conducerea lui Zorobabel (v. 21-23).
A douazeci si patra zi. Vezi comentariul la v. 10. Cu toate ca luna nu este mentionata aici, este rezonabil sa presupunem ca este aceeasi cu luna mesajului profetului imediat precedent. Se sustine, in general, ca solia aceasta a fost data in aceeasi zi cu solia din v. 10-19.
2:21 Vorbeste lui Zorobabel, dregatorul lui Iuda, si spune: Voi clatina cerurile si pamantul;
Clatina. Vezi comentariul la v. 6, 7.
2:22 voi rasturna scaunul de domnie al imparatiilor, voi nimici puterea imparatiilor neamurilor, voi rasturna si carele de razboi si pe cei ce se suie in ele; caii si calaretii lor vor fi trantiti la pamant, si unul va pieri ucis de sabia altuia.
Rasturna. Domnul Se prezinta aici ca exercitandu-Si puterea asupra tuturor natiunilor de pe
pamant care s-au ridicat sa se impotriveasca planurilor Sale.
2:23 In ziua aceea, zice Domnul ostirilor, pe tine, Zorobabele, fiul lui Sealtiel, robul Meu, zice Domnul, te voi lua si te voi pastra ca pe o pecete; caci Eu te-am ales, zice Domnul ostirilor.
Pecete. Ebr. chotham, ,,un sigiliu”, sau ,,un inel de sigiliu”, privit ca un obiect de o mare importanta, autoritate si valoare (vezi comentariul la Ieremia 22,24). Aceste cuvinte minunate de promisiune pentru Zorobabel ar trebui sa aduca imbarbatare tuturor copiilor lui Dumnezeu. ,,Dumnezeu nu va ingadui ca vreunul din servii Lui cu inima sincera sa fie lasat sa se lupte singur impotriva unor puteri superioare si sa fie biruit. El pastreaza ca pe un giuvaer pretios pe acela a carui viata este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu. Cu privire la fiecare persoana de felul acesta, El zice: ‚Te voi pastra ca pe o pecete; caci Eu te-am ales’.” (7T 67).
Domnul ostirilor. Vezi comentariul la Ieremia 7,3. Cuvintele acestea de asigurare sunt rostite de catre Comandantul ostirilor universului, o asigurare ca fagaduintele Sale vor fi implinite.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 3 GC 24 4 PK 575, 576, 577 7 DA 52, 187; GC 23, 24; PK 577, 597, 697 8 AA 519; ChS 168; CS 188, 224, 261, 262, 303; MH 502; PP 525; TM 177, 198; 2T 652; 3T 549; 4T 78, 458, 473; 6T 102; 9T 255; WM 279, 280, 281 9 PK 597 16 Ed 143 16–19PP 527 19, 23 PK 577 23 MH 488; 7T 67