2:1 M-am dus la locul meu de straja, si stateam pe turn ca sa veghez si sa vad ce are sa-mi spuna Domnul, si ce-mi va raspunde la plangerea mea.
M-am dus. Sau ,,Voi sta”. Habacuc isi demonstreaza aici in mod clar credinta sa in Dumnezeu. El se infatiseaza ca ocupandu-si pozitia ca un om de straja (vezi Ezechiel 3,17; 33,7), pe un loc inalt pentru a avea o vedere buna de jur imprejur, ca sa poata vedea si auzi ce vine.
Turn. Ebr. masor, ,,o cetatuie”, adica un loc din care sa se reziste in timpul un asediu. In textul ebraic citat in comentariul la Habacuc din Sulurile de la Marea Moarta (vezi p. 1047), cuvantul acesta are sufixul pronominal ,,meu”.
Sa veghez si sa vad. Habacuc este convins ca L-a confruntat pe Dumnezeu cu o obiectie sanatoasa contra planului Lui de a-i folosi pe haldei ca unealta a Sa impotriva lui Iuda (cap. 1,6.13). Ca urmare, el cere un raspuns. Vezi p. 1048.
La plangerea mea. ,,La obiectia mea”, sau ,,la observatia meu”.
2:2 Domnul mi-a raspuns, si a zis: Scrie prorocia, si sap-o pe table, ca sa se poata citi usor!
Scrie. Domnul ii raspunde credintei servului Lui si-l incurajeaza in lucrarea Lui. Scrierea va conferi un caracter de permanenta soliilor profetului. Table. Ebr. luchoth, de obicei table de piatra, uneori table de lemn. Probabil ca cele de aici erau tablii asezate in locuri publice unde toti le puteau vedea si citi. Sa se poata citi usor. Literal ,,cititorul sa poata fugi”. Adica, sa o poata citi repede, curgator, linistit.
2:3 Caci este o prorocie, a carei vreme este hotarata, se apropie de implinire, si nu va minti; daca zaboveste, asteapt-o, caci va veni si se va implini negresit.
A carei vreme este hotarata. Literal, ,,vremea hotarata”. Viziunea se va implini la vremea potrivita (vezi Galateni 4,4). Se apropie de implinire. Sau ,,Va vorbi”. De la ebr. puach, ,,a respira”, ,,a sufla”. Propozitia poate fi tradusa: ,,se grabeste catre sfarsit.”
Daca zaboveste. In dreptul ultimei propozitii LXX zice: ,,Chiar daca ar zabovi, asteapt-o; caci va veni negresit si nu va intarzia.” Potrivit cu exprimarea ebraica, chiar daca implinirea viziunii cu privire la venirea cuceritorilor haldei ar parea sa fie amanata, la timpul cuvenit ea se va implini. Potrivit cu exprimarea din LXX ideea pare sa fie ca chiar daca dusmanul ar parea sa intarzie, el va veni cu siguranta asa cum era prezis. In Evrei 10,37 se face aluzie la exprimarea din LXX, iar cuvintele acestea impreuna cu o expresie din LXX din Isaia 26,20, se aplica la a doua venire a Domnul nostru.
Profetia din Habacuc 2,1-4 a constituit un izvor de multa incurajare si imbarbatare pentru primii credinciosi adventisti, cunoscuti ca mileriti. Cand Domnul nu S-a aratat in primavara lui 1844, asa cum se astepta la inceput, mileritii au fost apucati de o mare nedumerire. La scurt timp dupa dezamagirea initiala ei au vazut un sens deosebit in cuvintele profetului: ,,Este o proorocie a carei vreme este hotarata, se apropie de implinire si nu va minti; daca zaboveste, asteapt-o, caci va veni si se va implini.” Ei s-au bazat ,,pe graiul profetului” (1T 52) si au pornit sa proclame strigatul din miezul noptii: ,,Iata Mirele, iesiti-I in intampinare” (Matei 25,6; vezi GC 392).
2:4 Iata, i s-a ingamfat sufletul, nu este fara prihana in el; dar cel neprihanit va trai prin credinta lui.
Sufletul. In prima jumatate a versetului, LXX zice: ,,Daca da inapoi, sufletul meu nu are placere in el”, o expresie care apare in Evrei 10,38. Este interesant sa observam ca textul ebraic citat in comentariul la Habacuc din Sulurile de la Marea Moarta de curand descoperite (vezi p. 1047) concorda cu textul masoretic in cazul acesta.
In aplicatia lor de baza cuvintele acesta il mustra pe profet pentru pripeala si lipsa lui de credinta.
Neprihanit. Ebr. taddiq, ,,drept”, ,,nevinovat”, sau ,,just”, folosit cu privire la o persoana sau lucru cercetat si gasit intr-o stare buna. Propozitia aceasta de incheiere prezinta caracterul unui om bun ca fiind opus aceluia al omului rau descris in prima parte a versetului.
Credinta. Ebr. ’amunah, ,,statornicie”, ,,siguranta” sau ,,credinciosie”, folosit aici pentru a descrie legatura omului cu Dumnezeu. Increderea in Dumnezeu izvoraste din fagaduinta ca Dumnezeu ii va calauzi, proteja, si binecuvanta pe aceia care fac voia Lui. Habacuc afirma aici in mod grandios ca acela care traieste printr-o credinta si incredere simpla in Domnul, va fi mantuit, dar cel caruia ,,i s-a ingamfat sufletul” prin propria lui mandrie incapatanata si staruinta in pacat va pieri.
Acolo unde textul masoretic zice credinciosia ,,lui”, LXX zice credinciosia ,,mea”, Dumnezeu Insusi fiind aici vorbitorul. In citarea acestui text aflat in Evrei 10,38, relativ putine manuscrise ale Noului Testament se iau dupa LXX, in timp ce majoritatea manuscriselor nu au nici unul dintre pronumele ,,lui” sau ,,mea” care sa determine substantivul ,,credinta”. Atat exprimarea textului masoretic cat si a LXX-ei sunt bazate pe adevaruri marete, deoarece o persoana va ,,trai”, primita inaintea lui Dumnezeu, prin credinciosia ei plina de incredere fata de Dumnezeul sau, care la randul ei este intemeiata pe credinciosia lui Dumnezeu in purtarea Lui fata de copiii Sai. Probabil ca aceasta variatie in exprimare se datoreaza asemanarii dintre literele ebraice waw si yod, asa cum se scriau pe vremea traducerii LXX-ei. In felul lor de a fi scrise din perioada aceea aceste litere apar cu totul identice. Folosite ca sufixe la ’amunah, waw ar insemna ,,lui”, iar yod, ,,mea”.
In timp ce in primul rand versetul acesta se refera la aceia care din cauza credintei lor in Domnul, vor fi izbaviti de sub Haldei si totusi vor afla pace, desi Iuda va fi distrus, intr-un sens mai larg, versetul enunta un adevar universal valabil. De mai multe ori Pavel foloseste aceasta declaratie a Vechiului Testament ca tema a discutiei cu privire la indreptatirea prin credinta (vezi Romani 1,16.17; Galateni 3,11; Evrei 10,38.39).
2:5 Ca si cel beat si semet, cel mandru nu sta linistit; ci isi largeste gura ca locuinta mortilor, este nesatios ca moartea asa ca pe toate neamurile vrea sa le stranga la el, si toate popoarele le trage la el.
Ca si. Din nou este accentuat contrastul intre caracterul celui nelegiuit asa cum este schitat in prima parte a v. 4, si caracterul celui drept, asa cum este mentionat in partea finala a aceluiasi verset.
In cap. 2,5-19, Dumnezeu enumera pacatele Babilonului. El stie ca babilonienii sunt inselatori si nelegiuiti, asa cum sustine Habacuc (cap. 1,13). Cu toate acestea, Dumnezeu este inca la conducerea treburilor pamantului si toti oamenii – inclusiv Habacuc – ar face bine ,,sa taca inaintea Lui” (cap. 2,20).
Cel beat. Sau ,,vin”. In textul citat in comentariul la Habacuc din Sulurile de la Marea Moarta (vezi p. 1047) intalnim termenul hon, ,,putere”, sau ,,bogatie”, in loc de ,,vin”.
Gura. Ebr. nephesh (vezi comentariul la 1Regi 17,21; Psalmi 16,10).
Locuinta mortilor. Ebr. she’ol (vezi comentariul la Proverbe 15,11). Asa cum moartea si she’ol-ul sunt reprezentate in mod figurat ca fiind nesatioase (Proverbe 27,20; Isaia 5,14), si babilonienii au strans si au ingramadit la ei ,,toate neamurile” si ,,toate popoarele”.
2:6 Nu va fi el de batjocura tuturor acestora, de ras si de pomina? Se va zice: Vai de cel ce aduna ce nu este al lui! Pana cand se va impovara cu datorii?
Tuturor acestora. ,,Neamurile” si ,,popoarele” (v. 5) cucerite de babilonieni.
Batjocura. Sau ,,parabola”. Vezi comentariul la Mica 2,4.
Datorii. Ebr. ?abtit, un cuvant care apare doar aici in Vechiul Testament si despre care se considera acum in general ca inseamna ,,zaloguri”, adica, vesminte sau alte lucruri lasate ca o garantie pentru datorii. Cu alte cuvinte, se pune intrebarea: ,,Pana cand va mai continua Babilonul sa ingramadeasca datoriile drepturilor si dreptatii pe care le datoreaza popoarele subjugate inainte ca aceste zaloguri sa fie rascumparate printr-o rasplatire manioasa asupra locuitorilor Babilonului?”
2:7 Nu se vor ridica deodata cei ce te-au imprumutat? Nu se vor trezi asupritorii tai, si vei ajunge prada lor?
Cei ce te-au imprumutat/B. Aceia pe care babilonienii i-au pagubit se vor ridica si-i vor ataca. Din punct de vedere istoric, Mezii si Persii au fost aceia care i-au jefuit pe haldei si le-au distrus imperiul.
Prada. Vezi Ieremia 50,9.10.
2:8 Fiindca ai jefuit multe neamuri, toata ramasita popoarelor te va jefui, din pricina varsarii sangelui oamenilor, din pricina silniciilor facute in tara si impotriva cetatii tuturor locuitorilor ei.
Te va jefui. Ca razbunare, ,,toata ramasita” popoarelor cucerite si jefuite de babilonieni, mai ales mezii si persii ii vor dobori pe Haldei (vezi Isaia 21,2; 33,1). Cucerirea Babilonului va razbuna ,,sangele” pe care babilonienii l-au varsat cu atata cruzime.
Tara. Unii cred ca profetul se refera aici in special la tara Palestinei.
2:9 Vai de cel ce strange castiguri nelegiuite pentru casa lui, ca sa-si aseze apoi cuibul intr-un loc inalt, si sa scape din mana nenorocirii!
Cel ce strange castiguri nelegiuite. Literal, ,,un castigator de castiguri rele” pentru casa sa, probabil o referire la dinastia sau familia regala babiloniana. Sa-si aseze apoi cuibul intr-un loc inalt. O imagine a sigurantei.
2:10 Rusinea casei tale ti-ai croit, nimicind o multime de popoare, si impotriva ta insuti ai pacatuit.
Impotriva ta insuti. Incercarile imparatului haldeu de a-si asigura slava ,,nimicind o multime de popoare” i-au adus propria ,,rusine” si i-a asigurat propria prabusire (vezi Proverbe 8,36).
2:11 Caci piatra din mijlocul zidului striga, si lemnul care leaga grinda ii raspunde.
Piatra. O imagine impresionanta pentru a arata gravitatea vinovatiei Babilonului. Nu numai oamenii, ci si lucrurile neinsufletite vor condamna nelegiuirea haldeilor (vezi Luca 19,40).
2:12 Vai de cel ce zideste o cetate cu sange, care intemeiaza o cetate cu nelegiuire!
Zideste. In acest al treilea ,,vai” (vezi v. 6, 9) osanda sta asupra babilonienilor din pricina ca puterea lor a fost intarita prin masacru si ,,nelegiuire” (vezi Daniel 4,27; comp. Mica 3,10). Babilonul fusese marit si infrumusetat prin prada luata de la popoarele supuse. Cu toate ca versetul acesta se aplica in primul rand la Babilon, adevarurile exprimate aici sunt valabile in toate timpurile.
2:13 Iata, cand Domnul ostirilor a hotarat lucrul acesta, popoarele se ostenesc pentru foc, si neamurile se trudesc degeaba.
Domnul ostirilor. Pentru comentariu, vezi comentariul la Ieremia 7,3.
Pentru foc. Toate cladirile si fortaretele pe care babilonienii le-au ridicat prin munca despotica de sclavi vor fi in cele din urma hrana pentru ,,foc”; iar ei vor trudi ,,degeaba” (vezi Ieremia 51,29.30.58).
2:14 Caci pamantul va fi plin de cunostinta slavei Domnului, ca fundul marii de apele care-l acopera.
Va fi plin. Aici Habacuc repeta o idee exprimata anterior de Isaia (Isaia 11,9). Doborarea Babilonului este un tip al distrugerii tuturor nelegiuitilor timpului de pe urma.
2:15 Vai de cel ce da aproapelui sau sa bea, vai de tine care ii torni bautura spumoasa si-l ametesti, ca sa-i vezi goliciunea!
Ii torni. Mai degraba ,,acela care uneste mania ta” (,,mania lui”, in textul ebraic citat in comentariul la Habacuc din Sulurile de la Marea Moarta; vezi p. 1047). Pentru prima jumatate a acestui verset unele traduceri spun: ,,Vai de cel care il face pe semenul lui sa bea din potirul maniei sale.” Ca si omul care da de baut semenului sau pentru ca sa profite de pe urma lui, tot asa haldeii au procedat cu semenii lor si este numai drept ca ei la randul lor sa fie facuti sa bea din potirul maniei lui Dumnezeu (vezi Apocalipsa 14,8.10).
Vezi. Aceasta este o figura care ilustreaza (vezi Geneza 9,20-23) starea abjecta de injosire la care erau aduse popoarele biruite sub stapanirea nelegiuita si tiranica a babilonienilor (vezi Plangeri 4,21).
Goliciunea. In loc de ,,goliciune”, textul ebraic citat in comentariul la Habacuc din Sulurile de la Marea Moarta (vezi p. 1047) zice ,,sarbatorile”.
2:16 Te vei satura de rusine in loc de slava; bea si tu, si dezveleste-te! Iti va veni si tie randul sa iei paharul din dreapta Domnului, si va veni rusinea peste slava ta.
Satura. Tratamentul rau aplicat de Babilon asupra celor asupriti va duce la propria sa prabusire. Aceasta il va face sa bea din plin cupa maniei divine.
Dezveleste-te. Sau ,,Sa-ti fie descoperit preputul”; sau literal, ,,sa fii socotit ca necircumscis”, de la ebr. aral, ,,a lasa necircumscris”. Adica, Babilonul va primi acelasi tratament injositor pe care el il aplicase altora (vezi comentariul la v. 15). Lucru semnificativ, chiar la versetul acesta textul ebraic citat in comentariul la Habacuc din Sulurile de la Marea Moarta (vezi p. 1047) prezinta o interesanta deosebire fata de textul masoretic al lui Habacuc. In loc de cuvantul aral, comentariul la Habacuc are ra al, ,,a ameti” sau ,,a se clatina” (observati ca consoanele ebraice sunt aceleasi, dar ordinea este inversata). Ultima exprimare, ra?al, corespunde mult mai bine la context, propozitia avand in cazul acesta sensul: ,,Bea si tu si te clatina”. Cu alte cuvinte, babilonienii vor suferi aceleasi injosiri si cruzimi la care ei ii supusesera pe dusmanilor lor biruiti. Aceasta exprimare este sprijinita de LXX, care are cuvantul ,,cutremura”.
2:17 Caci silniciile facute impotriva Libanului vor cadea asupra ta, si pustiirile fiarelor te vor ingrozi, pentru varsarea sangelui oamenilor, si silniciile facute in tara, impotriva cetatii si impotriva tuturor locuitorilor ei.
Silniciile facute impotriva Libanului. Ceea ce Babilonul facuse impotriva Libanului urma sa se intoarca asupra sa (vezi Isaia 14,4-8). Unii privesc ,,Libanul” de aici ca o referire la Templul din Ierusalim, care fusese construit din cedri din Liban (vezi 1Regi 5; Zaharia 11,1.2). Altii vad o referire la cedrii doborati pe timp de invazie.
2:18 La ce ar putea folosi un chip cioplit, pe care-l ciopleste lucratorul? La ce ar putea folosi un chip turnat, care invata pe oameni minciuni, pentru ca lucratorul care l-a facut sa-si puna increderea in el, pe cand el faureste numai niste idoli muti?
Folosi. Profetul intreaba ironic ce beneficiu au haldeii din increderea in dumnezeii lor (vezi Isaia 44,9.10; Ieremia 2,11). Iarasi este accentuata in Vechiul Testament nebunia faptului de a-si pune increderea in ,,idoli muti” (vezi Psalmi 115,4-8; Ieremia 10,1-5 etc.)
2:19 Vai de cel ce zice lemnului: Scoala-te, si unei pietre mute: Trezeste-te! Poate ea sa dea invatatura? Iata ca este impodobita cu aur si argint, dar in ea nu este un duh care s-o insufleteasca.
Lemnului. Lemnul si piatra erau materiale obisnuite folosite in Orientul antic pentru facerea idolilor. Cu aur si argint. Metalele acestea pretioase erau folosite pentru a infrumuseta piatra si lemnul (Isaia 40,19; vezi comentariul la Daniel 3,1).
2:20 Domnul insa este in Templul Lui cel sfant. Tot pamantul sa taca inaintea Lui!
Domnul. Domnul este inca in casa Lui si asezat pe tronul Lui. El inca mai calauzeste soarta natiunilor (vezi comentariul la Habacuc 2,5; Daniel 4,17).
Templul Lui cel sfant. Habacuc in mod provocator scoate in evidenta deosebirea dintre viul si maiestuosul Dumnezeu si idolii zadarnici si lipsiti de viata. In timp ce este posibil ca profetul sa fi avut in minte in primul rand Templul de la Ierusalim ca loc pamantesc de locuit al adevaratului Dumnezeu, intr-un sens mai larg se poate ca el sa se fi gandit la ,,templul” lui Dumnezeu din cer (vezi 1Regi 8,27-30; Psalmi 11,4; Mica 1,2.3). Din cauza inaltatei maiestati a lui Dumnezeu, ,,tot pamantul”, ca supusi ai Imparatului universului, sunt somati sa taca, in tacere si smerenie, inaintea Lui (Psalmi 46,10; vezi comentariul la Psalmi 76,8).
Tot pamantul. Adica, toti oamenii, inclusiv profetul Habacuc (vezi comentariul la cap. 1,13; 2,1.4).
Sa taca. Adica sa nu indrazneasca sa puna la indoiala intelepciunea lui Dumnezeu in calauzirea destinului popoarelor, asa cum facuse Habacuc (cap. 1,13; 2,1). Limbajul acestui verset este uneori aplicat in mod adecvat la atitudinea de respect in casa lui Dumnezeu, cu toate ca nu acesta a fost scopul initial al cuvintelor.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1 8T 172
1–4GC 392; PK 386
2 Ev 129; GC 521; 7T 25
2, 3 SR 367
3 EW 236; LS 58; PP 170; 1T 52; 5T 10
3, 4 PK 388
4 ML 55
11 8T 55
14 8T 47, 60
15 MH 341; Te 40, 99, 288, 291
20 CM 540; Ed 243; GW 179; MH 438; PK 50, 388; 8T 285